Valentine, n-o da de gard! Again.

(Cu şi din dragoste.)

Puteam să dau un simplu copy/paste la ce am scris anul trecut sau să sap prin arhivă după ce am scris pe Netlog (uite cum îţi reactivezi contu’ în căutare de inspiraţie! 😛 ) acum 2 sau 3 ani. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Valentine, n-o da de gard reloaded. Valentin o dă de gard an de an cu încăpăţânarea lucrurilor care nu pot fi decât nasoale. Nasoale fiindcă lucrurile bune parcă se termină prea repede şi se repetă prea rar.

“There’s nothing you can do that can’t be done.
Nothing you can sing that can’t be sung.
Nothing you can say but you can learn how to play the game
It’s easy.
There’s nothing you can make that can’t be made.
No one you can save that can’t be saved.
Nothing you can do but you can learn how to be you
in time – It’s easy.

All you need is love, all you need is love,
All you need is love, love, love is all you need.” 🙂

Vorbeam dimineaţă despre ataşament. Ataşamentul este dependenţă, o formă aparent confortabilă de prizonierat şi eu am spus: vreau să evadez.
Unii au nevoie de o zi şi un pretext. Eu mereu mi-am dorit să fi avut tupeul să cumpăr un buchet uriaş de trandafiri de toate culorile şi să iau oraşul la talpă şi să ofer fiecărei femei frumoase întâlnită-n drum câte o floare. Aşa aiurea, nu de 8 martie şi nu de 14 februarie, 24 februarie sau altă dată fixă şi fixată-n calendar şi conştiinţă. Dragostea, dar mai cu seamă iubirea este – sau ar trebuii să fie – necondiţionată şi dezinteresată.
Practica ne dă peste nas cu toate teoriile noastre. Aproape de fiecare dată. Aceaşi clişee şi eternul shoping. Este ca ideea de a fi bun de… Crăciun. Fix şi exclusiv în ziua aceea…
Vorbim despre iubire în loc să iubim. Confundăm prea des îndrăgosteala cu iubirea, mai rău cu sex-ul, folosim fără conţinut cu prea mare uşurinţă cuvinte cu reală putere şi rezonanţă cum este şi „te iubesc”. Le golim, le uzăm fără discernământ, le frecăm ca pe o lampă a lui Aladin şi poate aşteptăm minuni, să ni se împlinească dorinţe. Cerem totul şi oferim atât de puţin sau…nimic.

Spuneam tot azi dimineaţă că sunt o oaie albastră. 🙂
Vrei să fii oiţa mea? 😀

18 comments on “Valentine, n-o da de gard! Again.

  1. mneatza, brush
    bine ai revenit și dincolo, in lumea aia savuroasă, chit că sistemul netloghist e același! la urma urmei, depinde de noi să-i fentăm gratiile cu grație

    p.s. dacă sunt sssarpe în zodiacul chinezesc, pot să fiu aici, pentru cinci minute, oaia ta? 😛
    p.p.s. se pare că ai dat iama în micul prinț 😛

  2. pentru liloo – nu-s eu nici baci ca Becali, nici bun de cap de turmă ca Isus…. 😛 😛 😛
    Micul Prinţ… câţi oare din tinerii de astăzi mai citesc Antoine de Saint-Exupery…… ?

  3. s-au editat la rao și scrisori către o necunoscută

    cine o cumpără, să o dea mai departe la cetit!
    ediție faină, dar costă 1/5 din biletul pentru clapton 🙁

  4. pentru liloo – eu am primit de la o bună prietenă acum 2 ani de ziua mea Jean-Pierre Davidts “Întoarcerea micului prinţ”, dar recunosc, spre ruşinea mea, n-am apucat să o citesc încă, bine că mi-ai amintit de ea, o scot la suprafaţă chiar acum! 🙂

  5. De ce albastra si nu mov?…….ha ha ha dar uite ca valentin te-a facut sa revii un pic si pe netlog. Zi superba sa ai !

  6. pentru iulia m – movul l-au ocupat PSD şi PD-L-ul, eu sunt de dreapta. 😛 😛 😛
    despre Netlog…. hm, nu mă pasionează socializarea formală foarte tare, este cam pierdere de timp. părerea mea.

  7. Despre netlog – uneori, sau in cele mai multe cazuri, e mai buna socializarea formala… Daca ai noroc (pentru ca eu il consider noroc atunci cand intalnesc OAMENI), iti faci si 2-3 prieteni, sau macar unul… 🙂

  8. pentru Minelus – am mai spus asta: omul se asociază cu cine-i face plăcere. şi pe Netlog mi-am făcut câţiva prieteni buni, am întâlnit oameni de calitate. restul… nu mă interesează. 🙂
    (he he, ce ne-am mai ciondănit şi noi la început pe netlog. 😛 )

  9. “Se asociaza” la inceput, ca nu intotdeauna iti dai seama de om, de cum ai facut cunostinta cu el. Sunt de acord cu tine, nici pe mine nu ma intereseaza restul…
    Ei da, noi doi?! Frumos, imi pare bine ca ne-am ciondanit! hahahaha!

  10. Gata, da, mi-am amintit. Dar nu ne-am ciondanit deloc… V-am sters pe amandoi din lista, ca nu stiam ce sa mai fac… 🙂

  11. eu nu cred ca ai nevoie de tupeu pentru a oferi flori fiecarei femei frumoase pe care o vezi pe strada; acest gand este atat de frumos incat ma incearca emotia de a fi eu i postura asta, primind flori de la un necunoscut caruia sa-i zambesc cu toata fiinta mea si sa-l privesc in ochi. oamenii nu se privesc in ochi nici cand isi dau buna ziua….atasamentul este o dependenta, dar a fugi este o lasitate.

    iubirea este egoista, dam totul pentru ca vrem sa primim, si uitam in disperarea noastra ca avem nevoie sa fim liberi intr-o relatie, ca avem nevoie sa- i dam libertate celuilalt si sa nu-l inlantuim doar pentru nevoile noastre egoiste.

    oricat de mult am iubi si am fi iubiti, nu putem face din doua fiinte una singura; dar putem sa-l iubim pe cel de langa noi pentru el insusi si nu pentru noi; putem trai momente incredibile care sa ne apropie , putem trai o intimitate absoluta; dar sa nu uitam nicio clipa ca iubim pur si simplu, si nu pentru a fi iubiti

  12. pentru meda – 🙂

    bună seara.
    păi de idei bune sau frumoase nu duc lipsă, de tupeu însă da… şi-n viaţă ai nevoie de tupeu. 🙂
    iubirea este chimia dracului… nici o situaţie nu seamănă cu alta, nici oamenii n-au nevoi şi reacţii identice, generalizările sunt într-un fel sau altul mereu dăunătoare şi nu în ultimul rând: practica infiră de prea multe ori teoria, gândurile frumoase.
    dar nimeni n-a spus că este uşor prin viaţă, e bine însă că mai sunt oameni care caută şi se caută. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *