Sistemul naşte monştrii, sistemul hrăneşte monştrii

Social Buttons by Linksku

Crima din camera 52 al căminului 2 Medicină din Timişoara a şocat opinia publică. O fată de 20 de ani, studentă în anul doi la facultatea Medicină şi prietenul ei, tot de 20 de ani şi student la Medicină au ucis şi tranşat un bărbat de 65 de ani. Dincolo de oroare faptelor – peste 50 de lovituri cu un cuţit cu o lamă de 17 cm şi tranşarea cadavrului – cazul ridică semne de întrebare asupra sistemului social şi nu numai.

Cât de normală, cât de funcţională este o societate în care o studentă este nevoită să se prostitueze pentru a se întreţine? Nu discut acum stric cazul de la Timişoara unde lucrurile încă nu sunt complet lămurite şi cercetările se află în plină desfăşurare ci despre un fenomen cunoscut şi tot mai răspândit. Văd în toate acestea – încă o dată – eşecul sistemului.

Nu ce au făcut copii este de discutat ci ce facem noi pentru copii.

Putem discuta despre cât de caraghios de mică este bursa, putem vorbii despre faptul că un loc la căminul studenţesc se obţine cu şpagă şi chiar şi-n condiţiile acestea sunt mii de demnitari care locuiesc în apartamente de lux sau case cu chirii mult-mult mai mici, putem vorbii despre educaţia propriu-zisă şi despre faptul că şcoala nu reprezintă nicio garanţie în obţinerea unui loc de muncă decent, puteam ajunge înapoi până la structura învăţământului şi putem discuta despre programa şcolară care de mult nu mai are nicio legătură cu realitatea din societate, cu cerinţele şi necesităţile pe care le înfrunţi la terminarea şcolii.
Putem discuta lipsa modelelor reale, lipsa reperelor morale sau lipsa soluţiilor viabile.
Putem să ne punem mii şi mii de întrebări legate de eşecul tuturor sistemelor din administraţia Statului, putem găsii şi anumite răspunsuri şi soluţii, problemele rămân: Statul de mult nu mai funcţionează în interesul cetăţenilor ci funcţionează pe seama lor.

Doamna Andronescu începe reforma la mijlocul sistemului: toţi absolvenţii de clasa a XII-a vor susţine un test de cunoştinţe informatice. Mi-am amintit că în ’90 când am dat admitere la Arte Plastice, secţia pictură la Cluj, primul examen eliminatoriu a fost la… limba şi literatura Română. Nu conta dacă ştii sau nu să desenezi, nu conta talentul ci literatura. Doar o babă ca Andronescu pentru care computerul este încă un mister şi o minune putea să gândească introducere testării cunoştinţelor de informatică.
În loc să se facă finalmente mult trâmbiţa reformă a învăţământului cu regândirea structurii programei şcolare şi introducerea unui nou sistem care să-l aibă în centru pe copil ci nu programa, abilităţile acestuia şi educarea şi dezvoltarea lui pe baza acestor calităţi ci nu o programă rigidă şi supra-încărcată, doamna Andronescu continuă să trateze cu sindicatele care evident au interesul să menţină actuala structură şi programă care le asigură pe de o parte un loc de muncă, pe de altă parte menţine pe posturi un număr semnificativ de profesori încremeniţi. Materii multe, număr mare de ore (adică programă încărcată) înseamnă o pâine de mâncat pentru un număr mai mare de persoane şi într-un an electoral doamna Andronescu nu-şi permite să devină şi mai antipatică decât este, aplecarea dânsei spre sindicate şi nu spre interesele copiilor este explicabilă, dar nu scuzabilă.
Cunoştinţele de informatică nu te pun la adăpost de la posibilitatea şomajului. Dacă pentru doamna Andronescu computerul încă este o minune, pentru majoritatea tinerilor din ziua de azi, nu reprezintă o curiozitate mai mare ca apa la robinet. Ca aceşti copii de astăzi să beneficieze de un viitor mâine, este nevoie de reforme reale, de o abordare nouă, de schimbarea completă a sistemului. Nu doamna Andronescu o să facă reformă şi – revin – nu este prima oară când constat că Statul nu serveşte interesul cetăţenilor ci reprezentanţii Statului îşi urmăresc propriile interese.

Tratarea efectelor şi ignorarea cauzelor ne caracterizează, face parte din cultura populară. Te doare măseaua: iei un calmant, da’ doamne fereşte să te duci la un stomatolog. Cam asta văd şi constat pentru a nu ştiu câta oară şi în ce se petrece în jurul nostru.
A fost săptămâna „bătăii rupte din rai”. Apar una după alta înregistrările cu bone care „aplică corecţii” copiilor pe care îi au în grijă. Imaginile au revoltat opinia publică, dar uităm că bătăile ca măsură „educativă” face parte din cultura noastră, este o metodă aplicată şi la care recurgem fără ezitare.
Am mai vorbit despre mituri şi mitocănii, despre cum vorbele se bat cap în cap cu faptele, cum poezia este totalmente ruptă de realitate. Ne place, nu ne place, suntem aşa cum suntem şi măturatul gunoiului sub preş şi ascunsul după vorbe, nu ne foloseşte la nimic. Nu cred că putem pretinde unei bone – necalificate – să se comporte altfel decât o facem şi noi. Pedepsele ca statul în colţ – eventual în genunchi şi cu mâinile ridicate – sau trasul de urechi, bătaia cu făcăleţul au făcut parte din arsenalul părinţilor, bunicilor noştri şi le-am moştenit inevitabil. Nu ne miră când vedem pe stradă o mamă sau bunică care ţipa sau îşi mai lovea copilul. Numai cine nu este părinte nu ştie cât de obositor este un copil şi doar ipocriţii nu recunosc că s-au mai pierdut cu firea. Legislaţia nici în acest caz nu funcţionează, nu ţine cont nimeni de ea, tradiţia şi obişnuinţa au câştig de cauză. Soluţia? Educaţia, evident. Educaţia care în continuare rămâne-n aer…

Şi putem discuta corupţia. Nu doar Spiru Haret este o fabrică de diplome: şi în învăţământul de stat se dau şpăgi pentru promovarea examenelor, se dau şpăgi la obţinerea diplomei sau licenţei. Vrei o slujbă bună: dai şpagă. Sistemele interferează, sunt toate corupte şi avem în faţa noastră un balaur cu mii de capete, este inutil şi ineficient să tai un singur cap fiindcă cresc alte două în locul lui…

Agricultură nu se mai face, industria este pe patul de moarte şi din perfuzii sug tot lipitoarele, asistenţa socială este mai mult pe hârtie decât în fapt, şcoala nu formează ci deformează caractere…

Nimeni din cei responsabili nu-şi asumă nicio responsabilitate şi mereu cei din înaintea lor poartă toată vina. Este un carusel din care nu vor să iasă şi atâta timp cât mai este un ciolan cât de mic de ros, nici nu o să iasă. Dar ce ne facem când chiar nu o să mai fie nimic de făcut?

18 comments on “Sistemul naşte monştrii, sistemul hrăneşte monştrii

  1. Buna intrebare ……..si sincera sa fiu mi-e greu sa gasesc raspunsul,ma gandesc cu groaza ca la viitorul tur de scrutin iar se vor gasi slugoii sa voteze si noi suportam consecintele. Oare cat le mai trebuie acestor oameni sa realizeze ca nu mai merge asa?

  2. pentru iulia m – răspunsul este foarte simplu: cât mai vin bani de la FMI şi UE şi mai au ce împărţii… 😆 😆 😆

  3. pentru rifeor – băi, dacă te întreabă vreodată autorităţile de acolo de ce nu vrei să te întorci în românica, le răspunzi fiindcă citeşti blogu’ lu’ brush… 😆

  4. nu-ntreaba nimeni niik ….ca eu as zice ….cred ca citesc si ei blogul tau in secret …..si stau informati ….

  5. „şcoala nu reprezintă nicio garanţie în obţinerea unui loc de muncă decent”
    Asta e drept. Eu privesc si din alta perspectiva. Daca nu avem oameni cu studii medii si superioare (si anume cei care practica din dragoste pentru meseria aleasa) nu vom mai avea generatii de copii(adulti)-oameni ci copii(adulti)-animale.
    Daca nu exista cei care sa insuseasca si-apoi sa transmita cunostintele lor, va trebui sa o luam de la zero sau de la nivele mai jos situate, spre minus.
    Practic, sute si mii de oameni si-au dat viata pentru studiile si cercetarile lor ca acestea sa intre in slujba omenirii. Oameni au murit pentru libertatea de a vorbi si de a se exprima. Altii au murit pentru ideologii care acum aplicate ne aduc multumirea si fericirea de sine.
    Si noi ce face?
    Stergem cu buretele tot. Pana cand?
    Pana vom simti ca nu e bine ce am facut? Eh, atunci nu vor mai exista minti luminate care sa continue (!) acele domenii.
    Vom (re)depune efort pentru a le (re)descoperi.
    Si uite-asa bate omenirea pasul pe loc. 🙁 (si ne calca pe noi in picioare)

  6. Da, e trist intr-adevar. 🙁

    Poate am mai scris despre asta. Dupa Revolutie a aparut o stire scrisa cu litere mari in presa: “statu” a angajat 15.000 de specialisti pentru a rezolva problema de atunci.
    Atunci, cu minte de copil l-am intrebat pe tatal meu, dupa ce a citit titlul: “dar statul nu are nevoie si de alti specialisti in afara de cei 15 mii angajati in capitala?” Ce se va intampla cu cei care termina facultatea?
    Uite ca in timp am primit si raspunsul.

    Ziceai ca in vest se cauta ingineri. Sa stii ca ei s-au trezit putin mai demult asupra necesarului de personal in acest domeniu.
    Cunosc pe cineva care a terminat liceul de mecanica fina. E drept ca nu e bun la metematica, insa pe vremea aceea terminai liceul care era in apropiere, in acelasi oras. Domeniul in care lucreaza acuma este cu atotul altul, dar exceleaza in munca sa. Aceasta persoana este sotul meu.
    Vreu sa spun ca in 2002 am plecat in Ungaria sa ne cautam de lucru. Atunci inca se cerea echivalarea diplomelor. Asa ca, pana una alta ne-au trimis pe Mexikoi Ut, unde se afla un birou notarial specializat pe traduceri ale dimplomelor din limba romana. Ne-am luat cu noi toate actele oficiale pe care le-am obtinut pana atunci. Tipul de acolo ne spune ca nu vom gasi nimic de lucru pana nu ne echivalam diplomele curente si … da peste diploma de bac a sotului. Face ochii mari si ne intreaba ce e cu diploma aia… Incercam sa-i explicam pe scurt ce si cum. Ne raspunde, vizibil incantat, ca ar putea sa isi gaseasca sotul meu un post de lacatus mecanic platit lejer cu 200.000 de forinti pe luna. Bani din care am fi putut trai amandoi foarte bine. Vazandu-ne mirati, ne-a explicat ca intra la categoria grea de munca si era mult mai bine platita daca aveai specializare (diploma acreditata in acest sens). Nu am acceptat pentru ca sotul meu nu a lucrat in acel domeniu decat foarte putin dupa terminarea liceului, dupa care s-a orientat spre altceva.
    Asta se intampla in 2002. 😉

  7. pentru Petra – cred că între timp ai citit ce a scris şi Un Soricel la postul nou şi constatăm că se caută soluţia din ieşirea din impas… nici eu nu cred că răspunsul este-n tehnologie (exclusiv), dar vestul de asta şi importă creiere din est. nu doar pentru calificările avute, dar şi pentru o altă perspectivă. 🙂

  8. Da, am citit. Eu sunt in asentimentul vostru.

    E drept ca raspunsul nu se afla exclusiv in tehnologie. La modul general vorbind in nimic care sa fie exclusiv/excusivist. Cred ca viitorul “cauta” un echilibru.
    Probabil ca la nivel de masa/multime, oamenii sunt cam la fel ca si pana acuma, vezi efectul de turma.
    Dar la nivel de individ, omul nu mai este ce a fost acum 1000 de ani, sau 300; nici macar nu seamana cu cel de acum 50 de ani. Daca mai demult doar putin se deosebea tatal de fiu, in ziua de azi exista discrepante majore intre generatii.
    Oamenii de stiinta spun ce au voie sa spuna. In orice caz, s-ar putea ca noi sa folosim doar 3% din capacitatea creierului. S-ar putea sa fie doar o stire de duzina, formata pentru publicul larg. Dar daca privesti in jurul tau, copii s-au schimbat. Maturizarea se produce tot mai repede: si fizic si psihic si mental.
    Daca in urma cu 100 de ani un cercetator/descoperitor avea in jurul a 40 de ani de viata cand isi lansa teoriile; acum exista copii (le spun asa in comparatie cu varsta de 40) de 20 de ani care lanseaza ipoteze de te lasa masca.
    Eu am avut sansa sa stau de vorba personal cu cativa tineri liceeni care nu sunt informaticieni de meserie (inca!). Mi-au explicat (de fapt s-au straduit din rasputeri) ceva legat de un program. Pana la urma le-am dat mana libera doar sa faca sa iasa bine. 😆 Ideea este ca acestia sunt autodidacti. Informatia pe care o detineau si vehiculau cu ea, nu aveau cum sa o ia de la un profesor de info ce preda intr-un liceu. Si chiar daca ar fi asa, profu nu preda la nivel de facultate.
    Am citit recent o stire: o fetita s-a nascut cu juma de emisfera cerebrala; vede cu un sigur ochi dar acesta (la fel ca si jumatatea de creier) a preluat si functia ochiului nevazator. Adica un ochi e de design iar celalalt are functiile dezvoltate (camp vizual) cat pentru ambii ochi.
    Asadar, natura gaseste o modalitate de a continua, de a supravietui, de a imbunati corpul uman. Eu consider ca face la fel si cu creierul. Probabil ca nu va fi mai mare sau mai lat si nici cu neuroni mai multi. Ci interconexiunile se vor dezvolta sau vor capata si alte valente. Adica nervii vor avea mai multe si diversificate “benzi de circulatie” a informatiei/influxului nervos.
    In baza acestora nu se mai poate aplica aceeasi structura sociala, aceleasi “legi” ca si pana acuma la societatile/generatiile anterioare.
    Exista destui oameni care nu “mai incap” in regulile de astazi, reguli si structuri vehement importate din trecut de nenumarate ori. Nu sunt pentru stergerea totala a lor.
    Dar ceva, cumva trebuie sa se schimbe.
    Nu vreau sa afirm ca tot ceea ce s-a intamplat in trecut a fost rau. Ci, prin modul in care au evoluat faptele au ajuns sa se formeze oameni ca si tine, ca si UnSoricel, ca si mine.
    Mai mult ca sigur ca asteptam pe cineva care sa preia initiativa la scara larga.

  9. pentru Petra – oamenii – teoretic – au capacităţi nelimitate, în fapt suntem mult-mult mai “funcţionali” decât acţionăm şi suntem conştienţi… interesantă ştirea despre fată, n-am citit-o…
    soluţiile nu ştiu de unde o să vină, cred că generaţiile mai noi sunt mult mai conştiente şi capabile, dar depinde şi de noi… de asta tot vorbesc şi despre reforma-n învăţământ… între altele.

  10. E logic ca depinde si de noi. Asa cum precedentele generatii au facut ceva pentru noi, asa e si randul nostru sa facem pentru cei care vor urma. Asta mentionezi tu in nenumarate randuri, iar eu am inteles. 😉
    Ceea ce repet eu la nesfarsit (deh! crezi ca doar tu ai fixurile tale? :mrgreen: ) este ca generatiile care vin sunt mult diferite de noi si enorm de mult fata de cele din trecut.
    Nu mai putem, nu avem voie sa le pregatim acelasi teren ca si pana acuma. Ei au alte nevoi pentru a se dezvolta si evolua conform a ceea ce ei sunt.
    Daca le asiguram aceleasi conditii structurale ca si pana acuma sau, si mai rau, ceva din trecut va fi ca si cum i-am da unui olog de ambele picioare o pereche de pantofi, sau cuiva fara maini o pereche de manusi. Nu vreau sa par sadica. Dar sunt inutile.

    Si pentru toate acestea. Nu doar la viitorul copiilor nostri trebuie sa ne gandim.
    Ci si la prezentul nostru. Parintii copiilor de care vorbim trebuie sa aiba o situatie financiara multumitoare, educatie si sanatate.
    Stiu ca suna banal toate exemplele scrise de mine. Incerc sa spun simplu ce am de zis.
    Am cautat stirea de care ziceam.
    http://www.descopera.ro/dnews/4717172-fetita-nascuta-cu-jumatate-de-creier-dezvolta-calitati-unice
    In timp ce dadeam cautare pe google dau de alta stire.
    http://stiri.rol.ro/content/view/52121/4/
    😉

  11. pentru Petra – danke, am să citesc….
    da, asta zic şi eu, reforma trebuie măcar să o începem noi…dar în învăţîmânt, nu cu Andronescu… 😆

  12. cu placere Brushvox! 😉

    Eu amu’ am citit (doar) despre crima facuta de cei doi tineri din Timisoara. E drept ca este de condamnat.
    Da’ tu stii ca mie imi place sa privesc si cealalta parte a medaliei. 😆
    he he he! De amu’-colo sa se gandeasca bine fiecare “domn” de varsta a treia cu intentii “generoase” de a intretine o “domnisoara”.

  13. pentru Petra – 😆 eşti rea!
    nu te gândeşti că acum suferă o grămadă de prostituate fiindcă ăştia doi le-au stricat piaţa şi au băgat frica-n potenţialii clienţi?
    ‘neaţa.

1 Pings/Trackbacks for "Sistemul naşte monştrii, sistemul hrăneşte monştrii"

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *