Revoluţia, bloggerii şi internetul: să-i împuşcăm şi să-l ştergem!

Cu siguranţă a gândit-o şi a mai spus-o cineva, cum am gândit-o şi eu ieri după masă, da’ tot am să o spun: în spatele revoluţiei de la Chişinău este Băsescu, este o perdea de fum să distragă atenţia de la Gigi, Gigi care la rândul său tot perdea – de fapt halat – de fum este să acopere problemele ivite-n sânul familiei Băsescu, scandaluri legate cu precădere de numele lui Popoviciu care tot perdea este pentru acoperirea casei de 1 milion de euro a Ioanei Băsescu sau salariul de la Luxten al Elenei Băsescu… Jos textila! 😛

Şi dacă nu Băsescu, atunci bloggeri. 🙂

Privită cu oarecare suspiciune, vrem nu vrem, la Chişinău se desfăşoară o revoluţie anti-comunistă. Inevitabil ne amintim de revolta noastră anti-Ceauşescu din ’89 şi comparăm situaţia. Consider un cinism ne la locul lui afirmaţia că revoluţiei române ia luat 20 de ani să ajungă la Chişinău…

Dacă ce s-a întâmplat în ’89 a fost cu acordul (tacit) al Moscovei, situaţia Chişinăului este cu totul diferită. Sistemul Sovietic a fost gândit şi construit la modul la care statele au fost subordonate şi s-a creat o stare de interdependenţă, ruperea din sistem este dacă nu imposibilă, cel puţin dureroasă şi dificilă. Tinerii din Moldova probabil în adâncul inimii lor speră la un sprijin dinspre Bucureşti, dar ştim bine, acel sprijin nu o să vină niciodată. Guvernul Român este incapabil să gestioneze multiplele crize interne, nici vorbă de capacitatea de a întinde o mână de ajutor. Gesturile noastre de apropiere de Moldova au fost strict sentimentale – uneori exagerate – şi teatrale, dar Podul de Flori a fost lipsit de consistenţă, nici un guvern de după ’89 practic nu a făcut nimic şi n-a avut un plan pentru o apropiere reală între cele două state.
Cred că frontierele extinderii U.E. şi N.A.T.O. au fost deja trasate, şi America, şi Europa se confruntă cu propriile crize şi probleme, nici ele nu au nici interesul nici capacitatea de a intervenii măcar formal în sprijinul demonstranţilor din Chişinău. Relaţia Americii şi a Europei cu Rusia este fragilă şi nimeni nu riscă perturbări în actualele condiţii.
Am comentat ieri pe undeva pe blog aiurea: n-am scăpat noi de comunişti şi securişti nici după 20 de ani, să nu ne îmbătăm cu apă rece nici acum.
Altfel spus, tinerii din Chişinău sunt pe cont propriu şi orice am spune, rămân (încă o dată) doar vorbe goale.

Mai zăbovesc un moment asupra paralelelor: dacă revolta din ’89 a fost prima televizată, actuala revoluţie din Chişinău este prima multi-media: ştirile au circulat mai mult pe internet, imaginile filmate veneau de pe YouTube, până când „a picat netul” dincolo de Prut.

În acest context citeam undeva pe WordPress despre un plan de închidere a internetului. Da, era o balivernă din seria conspiraţiei mondiale, scrisă şi pusă pe tapet de un idiot care degeaba doarme cu capul pe tastatură, n-a înţeles nimic nici despre internet, nici din cum funcţionează internetul în particular şi lumea în general. Internetul este nu doar un mediu de comunicare şi a devenit un pilon important al economiei mondiale şi în perioadă de criză economică nimeni nu are interesul să amputeze un organ viu şi sănătos. Este o altă discuţie controlul datelor şi informaţiilor care circulă şi se transferă pe calea internetului, dar nu este nici locul, nici momentul să discutăm acest aspect.  Dacă a existat o revoluţie victorioasă, acela a fost internetul.
Toată media a fost împărţită între Chişinău şi Gigi. Legat de Gigi s-a discutat mai mult despre listele lansate de Măgureanu, Vanghelie şi Năstase, liste ne-nominale, devenite nominale ulterior prin intermediul… internetului. Cu toată imunitatea (artificială) de care beneficiază distinşii domni, în secunda doi şi un sfert, trebuiau săltaţi de organele abilitate şi luaţi la rost ce liste, de unde şi cum. Nesimţirea cu care politicienii îşi permit să arunce câte o fumogenă – să nu zic pocnitoare – apoi să dea din umăr nonşalant a devenit mai enervantă decât neruşinarea cu care fură tot pe ce pun mâna sau ating cu gândul. Ideea scuipată de Năstase, precum nu el, ci internetul, bloggerii s-a răspândit ca un foc de pădure şi a prins rădăcini la fel de rapid.

09-04-08_01

Pisica moartă a fost aruncată de aproape toţi politicienii şi jurnaliştii – ca la un semnal – în curtea internetului şi a frustraţilor care probabil de la graffittiurile măzgălite pe pereţi au trecut (şi) pe paginile virtuale ale internetului. Şi nu vorbesc doar de bătrâneleul Ion Cristoiu (pe care eu nu-l stimez 🙂 ) pe care l-a pomenit Flavius („Ion Cristoiu (pe care altfel îl stimez) care preia şi el o subţirică şi… intelectualistă prejudecată şi vede în bloggeri tot nişte frustraţi care, nu au altundeva loc să scrie…”) şi de mulţi alţi jurnalişti mult mai tineri de la care parcă am totuşi alte pretenţii. Un astfel de „deştept” ieri a aruncat şi ideea că „internetul nu are un C.N.A.” şi sub acoperirea anonimatului fiecare spune ce vrea. Din ce am citit zilele acestea, listele cu nume au apărut la Dan Andronic – care nu? – numai anonim nu este. Şi nu este singurul blogger care nu se ascunde în spatele unui nick-name. În ceea ce priveşte responsabilitatea, oricând poate fi dat în judecată pentru răspândirea de informaţii false, calomnie sau ce mai vreţi dumneavoastră. În schimb politicienii beneficiază de această imunitate care-i ţine la adăpost indiferent de ce spun sau fac. Poate lucrul acesta nu ar fi aşa grav dacă stimabilii beneficiari n-ar profita la maxim şi dincolo de limitele maximului de această chichiţă legislativă şi nu am fi ajuns la situaţiile de nesimţire şi iresponsabilitate crasă la care am ajuns.

Pe de altă parte este amuzantă şi frustrarea eruptă ieri în rândul jurnaliştilor încadraţi. Nu este nici un secret că vânzările ziarelor în format tradiţional, pe hârtie, suferă o descreştere constantă şi alarmantă. Toate publicaţiile s-au reorientat treptat pe formatul on-line unde se duce o luptă acerbă pentru trafic şi implicit publicitate. La aceasta se adaugă şi aspectul aservirii mediei la interesele grupurilor politico-economice. Nu este de mirare că în acest context, bloggerii au devenit un ghimpe în coasta celor care pe de o parte îşi văd pâinea ameninţată, pe de altă parte văd în blog o zonă greu sau imposibil de controlat.

Am putea discuta şi despre cum stă treaba cu “dezvăluirea sursei” unei informaţii, dar nu acesta este subiectul şi eu nu mă consider nici în conflict, nici în război cu presa convenţională.

Am spus şi ieri şi voi mai spune de câte ori este nevoie: observ o dorinţă tot mai arzătoare de revenire la un sistem totalitarist cosmetizat. Ieri la Chişinău cineva a oprit internetul…

Se aruncă seminţe şi unele prind rădăcini.

09-04-08_02

Trăim în România şi conspiratu’ ne mănâncă zilele!

14 comments on “Revoluţia, bloggerii şi internetul: să-i împuşcăm şi să-l ştergem!

  1. O fi frumos si adevarat dar de ‘unguri’ ai uitat… Adica nu e clar ca e vina lor in toata chestia asta si ca vor Transilvania ? plus ca tiganii de ieri mai pot fi si bloggeri de azi care ar explica multor ‘educati’ din mass media de ce trebe controlat ‘PHenomenu’… Evident se prea poate ca in preajma alegerilor romanul in ‘lasitatitile’ lui native si hranite de media sa uite de unguri si tigani …. ca de rusi si de germani nu se ia ca sunt prea mari … si deci sa se stearga pe pres..e…dinte… si sa privesca catre latifundiari si lati…fundiare (astea fiind o specie aparte).

    Oricum si aici netul a fost ca melcu cind a fost G20 (2 zile) si asta peste tot… se pare insa ca in ceatza ‘teoriei consTIpatiei’ domnii care ne conduc nu pot opri decit fie tot netul fie nu pot opri nimic – adica nu e robinetu selectiv domne si dupa ‘merite’…. Se vede ca reflexul vechi e … ca ar vrea sa diferentzieze bitzi lor de bitzi nostrii… si cine stie poate in curind Microsoft o sa le propuna sa-i dea cu vopsea, cum e clar ca rosu de balcani se poarta inca – Google a reusit performantza asta pentru China !

  2. Ah da si ca tot veni vorba de vopsit bitzii…. probabil sti ca atit in Cuba, Iran si Burma sunt blogeri care fac deja pirnaie din motive ca bitzi lor nu au avut culoarea care trebuie … deci putzuri de inspiratie exista — se pare ca macar la asta Corea de Nord nu conduce inca … !

  3. Gaze lacrimogene,fumingene de nu se disting bubele interne de sprijinul emotional pentru ceva din care am gustat dar care se dovedeste acum o tentativa de mamaliga care nu reuseste sa lase decat un gust amar de manipulare,oricat de rasuflat e termenul…Twitter e prezentat drept scanteia pentru iesirea in strada, speranta moare ultima!

  4. pentru Un Soricel – bozgorii nu reprezintă interes de ceva vreme – şi asta ţi-o zic eu, Attila 😛 …
    e drept Becali de exemplu mai scapă câte un porumbel pe gură şi proaspăta alianţă cu Vadim pentru Euro parlamentare poate să (re)aducă pe tapet şi astfel de chestiuni… ţigani? n-avem băi, sunt în Italia, Spania, Anglia… 😛 cei rămaş sunc rromi… 😛
    trist e că mulţi deja şi-au afirmat dorinţa de a-i vota…

    şi mai trist e, că eu, bozgoru’, am avut iar dreptate: Moldova este abandonată de Europa şi America, revoluţia de la Chişinău n-a intrat nici în ştirile occidentale şi copii aceia de pe străzi sunt abandonaţi şi draq ştie ce-i aşteaptă după ce…focurile se sting în lipsă de… oxigen.
    deocamdată Moldovenii au reintrodus viza pentru noi…

    am trăit şi fără internet – chiar bine merci – pot trăii fără şi în viitor. ideea mă deranjează în sensul libertăţii…

    şi iar: nici draq nu este interesat de ce zic “io”… la gulaşu’ de duminică a fost “rupere”. când vine vorba de subiecte fierbinţi… plouă.

  5. pentru flyaway – o revoluţie on-line şi urmărită pe live-streaming… întrebarea e: urmărim ce? (dacă toţi stăm acasă în faţa computerului…) 🙂

  6. Ya man, Moldova doare … si probabil o sa plinga .. dinou … ce vrei daca Minculescu nu e fiu de peste Prut… mai departe de atit romanii nu merg !

  7. Nu ma mira nimic din cele spuse de tine.
    Sute de membri ai fostului regim comunist din Romania si agenti ai fostei politii secrete continua sa ocupe pozitii de rang inalt in structurile guvernamentale de la Bucuresti si in cadrul mediilor de afaceri din Romania. De aceea nu se mai termina cu toata mizeria asta. Aseara am vizionat un film documentar pe TVR1, secvente din perioada comunista, inainte de Revolutie, cum il felicitau pe Ceausescu de ziua lui, din zilele Revolutiei din decembrie ’89 la Televiziune unde oamenii scandau “Nu suntem tovarăşi!” Privind acest film am avut senzatia ca parca ieri s-au intamplat toate… Brush, imi aduc aminte cand eram mica, prin anii ’70-’80, vecinii mei care aveau pregatire diferita (unul era doctor, altul avocat, altul vanzator, altul muncitor, altul lucra la Studioul Cinematografic Sahia etc.), se adresau unul altuia cu “Doamna”, “Domnule”, nu i-am auzit niciodata sa-si spuna “tovaras” sau “tovarasa”, niciodata, si se aveau cu totii bine, se ajutau, isi vorbeau frumos, comunicau, se respectau. Si vorbesc despre vremea comunismului.
    In legatura cu blogurile tale, iti spun numai atat, ai grija ce scrii, ca tu nu vezi cat de ticalosi sunt?!

  8. pentru Un Soricel – doare-n cot, man. declaraţiile formale şi lacrimile mediatice nu folosesc moldovenilor.
    din nefericire toate “profeţiile” mele se adeveresc: unicul stat care a luat atitudine este Rusia…
    la Chişinău au început arestările şi represariile.

  9. pentru Minelus – nici măcar praf în ochi nu sunt… 🙂 dacă aveam un blog cu trafic şi influenţă poate conta ce spun… aşa… 🙂
    când spun lucruri incomode… traficul scade. 😛 lumea vrea mondenităţi, vrea şotii, vrea să nu se implice în nimic, să nu ştie, să nu audă, să nu vadă.

  10. Nu ..nu scade ..Traficul ..Dar probabil toata lumea e …obosita de tot ce se intampla si pare sa nu se mai termine vreodata ci dimpotriva..sa ia amploare si de o factura mult prea agresiva…
    Cred ca traim totusi un cosmar ..din care nu ne vom trezi intregi …

  11. pentru miruna – uneori îmi vine să închid internetul şi să-mi văd de toate celelalte treburi…
    ‘neaţa.

  12. Salut, tuturor!
    Straniu mi se pare că, româ-nashul nostru, cel cultivat, blogat, net-uit, web doi-zero-it (…şi alte iţi şi iţe…), fails to OBSERVE, care vas’zică că îi scapă din sfera spir[it?]ului de observaţie că combate (…şi combate şi combate şi com-bate…),… oareşce cestiune arzătoare care vas’zică:
    De exemplu: Potrivit unor legi simple ale fizicii şi chimiei (a mi se scuza lipsus-urile, trecui prin şcoală acu’ freo treij’dă ani…), cum ar fi bunăoară, “Legea acţiunii şi reacţiunii”, sau, altcumfel zis, dacă dai cu piatra, iei cu paru’, aici, văd o puzderie de contre, super-contre, extra-contre.
    Bun! Unde sunt însă soluţiile?
    Ca să fiu oarecum mai la obiect, vorbim despre violenţă de diverse feluri, despre sacrificiul unor oameni, de dragul unor idealuri…, etc. Întrebarea mea e: cu ce SOLUŢII au venit atât cei care au comentat acest blog cât şi cei de dincolo de Prut, cât şi mulţi alţii?
    Din câte ştiu eu, din practică (o fi ea empirică, dar dă rezultate, so, belive it or not, it still works!) şi în egală măsură din teorie, EXEMPLUL este ceea ce produce REZULTATE. So… Aşadar… Aţi venit cu UN EXEMPLU POZITIV?
    Singurul lucru în care se înglobează ENERGIE MASIVĂ, este rememorarea infinită a eşecurilor, ratărilor, etc…
    Vreţi rezultate? Tot prin şcoală (tot aia d’acu trei’j’dă ani), am învăţat că, jumătate de răspuns, se află în întrebare.
    Sau, “Ce semeni, aceea culegi”…
    Eu, am creat “Lumea lui Ainival”. Şi ştiţi ce? IT WORKS!
    Dacă pentru mine merge, poate merge pentru oricine.

2 Pings/Trackbacks for "Revoluţia, bloggerii şi internetul: să-i împuşcăm şi să-l ştergem!"

Leave a Reply

Your email address will not be published.