AC/DC guitarist, Malcolm Young, passed away on 18 November 2017 at the age of 64. Serial killer and cult leader, Charles Manson died on November 19, at the age of 83. One left behind some fabulous guitar riffs and a couple of great rock anthems, the other only death, misery and suffering. Read more Charles Young
O să râdeţi sau nu, dar când scriu despre ceva, chiar mă preocupă problema. Da, da, îmi este jenă, asta este situaţia, admit, mi-a rămas – nu mâna – şi mintea la subiectul de azi dimineaţă (este baza platformei program, trebuie CITIT!). Am obosit de la cât m-am gândit azi, mă doare şi capul. Capul cap, să nu vă gândiţi la altceva!
Bun. Niciodată nu este prea devreme! M-am gândit, am întors-o pe toate părţile, mi-am măsurat – gândurile – ce altceva? şi într-un final, ceas de seară, nimic la aşternut, m-am decis:
Vreau să fiu preşedinte!
Mai sunt 12 zile, se termină cumva actuala campanie şi pot să dau startul pentru cea mai înaltă funcţie din stat pentru anul 2014. Ştiu, lumea se sfârşeşte – îmi place cum sună – în 2012, dar la ce ghinionişti suntem, nu m-aşi baza pe asta, altfel făceam de mult un împrumut masiv la bancă! Ha ha ha!
Deci, pe 7 decembrie, la o zi după ce Moş Nicolae ne îndeasă facturile în cizmuliţe, mă lansez în campanie.
Ca independent.
Poate fac totuşi şi un partid, dar asta mai rămâne de analizat. Poate că nu o să am foarte mulţi membrii, dar sunt convins că cu atât mai mulţi simpatizanţi. Sloganul spune tot: Fă-ţi-o pentru tine!
E? Nu ştiu cum nu s-a gândit nimeni sau cum de nu m-am gândit „io” mai repede? Probabil că treaba era prea la îndemână. 😀
În sondaje cu siguranţă nu voi avea cifre impresionante, dar alegătorul, singur în cabină, relaxat, rupt de inhibiţii şi dornic de plăcere, cu siguranţă o să pună ştampila unde-l trage… inima (mâna?).
Dacă nici acum nu v-aţi dumirit pe cine mă bazez, vă spun: pe cei 98% dintre adulţi care ca şi mine ne-am masturbat măcar o dată-n viaţă! LABA LA VEDERE! 😛
La ce benefică este treaba-n cauză, clar o să trăim bine, o să fim relaxaţi, o să dormim bine. 😛
Sloganuri pot să mai schimb pentru efect maxim pe parcursul campaniei:
– Ultima soluţie, încă o masturbaţie!
– Cu mâinile curate!
– Să aveţi mâna sănătoasă!
– Dreapta mea e stânga ta!
Etc – mai găsesc cu siguranţă pe parcurs.
Suntem mulţi, trebuie să fim reprezentaţi pe faţă! Sus mâinile, jos tabuurile! Sau invers. Ha ha ha! Promit, nu o să mai fie nicio sămânţă de scandal, toţi o să umblăm cu rânjet larg pe faţă şi… pe faţă!
Am ales rapid şi un imn adecvat, vă aştept la vot în 2014!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1YE_j0xIsJA]
Ein Mensch, ein Ziel,
und eine Weisung.
Ein Herz, ein Geist,
nur eine Loesung.
Ein Brennen der Glut.
Ein Gott, Ein Leitbild.
Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Ein Ruf, ein Traum,
ein starker Wille
Gibt mir ein Leitbild.
Nicht falsch, nicht recht.
Ich sag’ es dir das Schwarz
und Weiss is kein Beweis.
Nicht Tod, nicht Not.
Wir brauchen bloss
ein Leitbild fuer die Welt.
Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Eine Rasse und ein Traum,
ein starker Wille.
So recht mir eure Haende,
und gebt mir eure Herzen.
Ich warte.
Es gibt nur eine Richtung,
eine Erde und ein Volk.
Ein Leitbild.
Nicht Neid, nicht Streit.
Nur die Begeisterung.
Die ganze Nacht
feuren wir Einigung.
Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Ein Ruf, ein Traum,
ein starker Wille
Gebt mir eine Nacht.
Gebt mir einen Traum.
Nichts als das:
ein Mensch,
ein Mann,
ein Gedanke,
eine Nacht,
ein-mal.
(Jawohl.)
Nur gebt mir
gebt mir gebt mir
ein Leitbild.
A durat 12 ani până când Statele Unite au identificat un nou „inamic public” numărul unu după căderea Zidului de la Berlin şi democratizarea Europei de Est. S-a încercat cu Saddam, dar a fost nevoie de Bin Laden. Sfârşitul războiului rece, „dispariţia” (în principiu) al duşmanului „Roşu”, i-a cam lăsat în off-side pe Americani. Pentru a justifica cheltuielile masive din zona militară, era nevoie de un nou duşman şi s-a găsit această formulă a „terorismului mondial”. Un duşman incert, nedefinit, fără faţă şi locaţie, un inamic perfect. Mai este şi ideea: „cine nu este cu noi, este împotriva noastră”… Sau abordarea abrupt simplistă: democraţie versus terorism.
Evenimentul de la 11 septembrie 2001 şi tot ce a urmat, au justificat şi cheltuielile masive în industria militară şi în acţiuni militare, a servit premisă şi pentru legalizarea şi aducerea la lumină a unor fapte de mult ştiute şi vehiculate cum este şi intensa supraveghere electronică sau stocarea şi analizarea datelor şi informaţiilor personale.
Mai este un aspect economic despre care nu se cade să vorbim: Vestul suferea de o supra-producţie masivă, o producţie pe stoc ce risca să înece economia capitalistă de acum 20-30 de ani. Să nu fim naiv: nu dragostea de democraţie, nu denunţurile ideologice sau adeziunea la anumite valori morale au condus la căderea Zidului de la Berlin, ci raţiuni strict economice: nevoia de expansiune şi foamea soră cu moartea pentru noi pieţe de desfacere.
Acuzăm guvernul (guvernele) nostru de lipsă de profesionalism şi de urmărirea strictă a intereselor personale, dar nici la nivel global nu reuşesc să identific o viziune coerentă, o strategie globală menită să scoată lumea din actuala criză. Fiecare ţară, fiecare guvern încearcă să-şi rezolve propriile probleme, nu există un plan comun, nu s-a ajuns la nici un numitor comun, nu s-a găsit nicio soluţie.
Refuz să cred că Occidentul a omorât economia din Est din pură rea voinţă, tind să cred că a făcut-o inconştient în urmărirea intereselor de moment şi în lipsa unei viziuni de perspectivă. În definitiv nici nu contează foarte mult, doar sub aspect al impresiei artistice… În fine!
Aşa am ajuns groapa de gunoi al Occidentului, ruda săracă cu agricultura şi industria pusă pe butuci, dar importatoare de marfă second şi first hand. Fără producţie, fără a exporta mare lucru, cu ce bani să cumperi? Păi ne-au împrumutat, ne-au creditat tot ei. Drăgălaşii!
Mai ales în America, dar nu numai, mulţi bani au fost înghiţiţi de presupusul război împotriva terorismului global, administraţia cretină a lui Bush junior a pus pe butuci toate realizările considerabile ale administraţiei Clinton. În paralel s-a aglomerat, s-a supra-saturat şi piaţa din Est, nu poţi să imporţi fără să exporti la nesfârşit.
Am importat şi criza imobiliară de la Americani. La noi schema a fost simplă: cumpărai un teren cu 1 Leu, îl vindeai cu 2. Nu creşte valoarea terenului ci doar preţul. Diferenţa predominant provenea din împrumuturile bancare. Astfel preţurile au tot crescut şi crescut până când ultimul cumpărător nu mai poate nici să vândă terenul sau bunul imobiliar cu pricina cuiva, nu mai este capabil nici să-şi achite rata la bancă şi în finalul finalului, banca se alege cu un teren sau bun care costă până şi de 100 de ori mai mult decât valorează efectiv şi cu care nici banca nu are ce să facă…
Am mai vorbit parcă şi despre asta şi despre cumpărarea de bunuri cu „buletinul”, în rate şi cu bani virtuali, ne-munciţi şi astfel inexistenţi. Nu cred că era nevoie de studii economice să prevezi blocajul. Dar nu l-a prevăzut nimeni sau nu a vrut să-l prevadă, să ţină cont de el.
Şi încet-încet am ajuns unde suntem. Unii spun că este fundul gropii, alţii că mai e (puţin) până acolo.
Optimiştii vorbesc despre revigorarea economiei globale începând cu anul viitor. Pe Euronews transmit în fiecare dimineaţă deschiderea bursei de la New York şi în ultima vreme, bursa porneşte constant în cădere. Şomajul creşte alarmant şi în Europa, şi în America. Nu ştiu pe ce se bazează prognozele optimiste, am senzaţia că sunt menite doar să evite panicarea populaţiei pe întreaga planetă ci nu pe date concrete. Eu nu văd semne de revigorare nici în America unde au existat şi resurse masive, există şi o economie funcţională.
Noi am împrumutat deja o cârcă de lovele şi guvernul vrea să facă un nou împrumut. Nu 3 ci nici 33 de generaţii nu ştiu din ce şi cum ar putea rambursa aceşti bani atâta timp cât ei se duc constant pe cheltuieli şi în buzunare obscure, nu se regăseşte nici un bănuţ în investiţii, în spatele vorbelor, nu se întrezăreşte nici cea mai vagă urmă de raţiune, de idee, de plan şi perspectivă.
Nu vreau să par nici pesimist, nici alarmist, dar cred că la noi criza nici nu a început… În definitiv este încă un an electoral, tot ce face guvernul este să amâne inevitabilul. Este week-end: poftă mare la grătare!
(La Mulţi Ani America! 🙂 )
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PhjvpGt4r44]
„Sunt escortă ca să nu spun altceva şi asta e tot.
Studii: Liceu; Culoare ochi: Albaştri; Culoare păr: Şaten; Constituţie: Minionă; Înălţime: 150 cm;”
„Ţi s-a întâmplat să întorci capul după mine pe stradă şi nu ai avut curajul să mă abordezi? Acum ai ocazia să petreci momente unice de relaxare , într-un ambient ultracentral, printr-o comunicare intimă profundă, alături de o femeie de o calitate deosebită…
Studii: Facultate; Culoare ochi: Verzi; Culoare păr: Brunet; Constituţie: Slabă; Înălţime: 173 cm;”
„BUNĂ SCUMPULE NUMELE MEU ESTE ROXANA ŞI SUNT O DULCICĂ…TE AŞTEPT ALĂTURI DE MINE ÎNTR-O LOCATIE DE VIS…UNDE VEI AVEA PARTE DE CLIPE DE NEUITAT ŞI SENZAŢII TARI…MAI AM ŞI O PRIETENĂ…kiss!”
Studii: Facultate; Culoare ochi: Căprui; Culoare păr: Blond; Constituţie: Aşa şi aşa; Înălţime: 170 cm;”
„Dulcică şi sexy… ofer clipe frumoase, doar domnilor şi cuplurilor educate şi generoase care au peste 30 ani. dacă nu ai peste 30 ani, te rog nu insista… mulţumesc!
Studii: Facultate; Culoare ochi: Căprui; Culoare păr: Blond; Constituţie: Slabă; Înălţime: 167 cm;”
„Nimfomană, nonconformistă şi fără prejudecăţi, îmbin plăcutul cu utilul, contactează-mă şi nu vei regreta!
Studii: Facultate; Culoare ochi: Căprui; Culoare păr: Blond; Constituţie: Aşa şi aşa; Înălţime: 170 cm;”
şi ofertele curg… şi curg şi curg…şi curg.
Fără prejudecăţi, cred că din acest punct ar merita să purtăm discuţia. Prostituţia există cu sau fără voia noastră, dar din moment ce există ofertă înseamnă că există şi cerinţă pentru aceste servicii. Şi sincer, nu văd nimic rău în toate acestea. Sexualitatea face parte din firea omului, din normalitate, dorinţele sunt menite să fie satisfăcute… sau curiozitatea.
Locuiam la Budapesta şi într-o zi am sunat la un „serviciu de escorte”. Am găsit anunţul într-o revistă, am ales o fată din câteva zeci de fotografii şi pe baza descrierii. Am stabilit ora şi cu punctualitate de ceas Elveţian a sunat soneria uşii mele. Pe prag era un tip tânăr, jovial şi fata, îmbrăcată sumar dar elegant, zâmbitoare. Am achitat tariful destul de piperat, tipul a spus că revine într-o oră după fată şi a plecat.
Recunosc, mă simţeam stânjenit şi aveam emoţii. După o conversaţie politicoasă fata a făcut un duş şi s-a întors goală din baie. Era frumoasă…
Fiind mult mai rentabil să-ţi comanzi fata nu la oră şi pe noapte, am mai chemat-o de 2-3 ori. Am stat la poveşti, am ascultat Depeche Mode, i-am gătit, am făcut sex sau am dormit împreună pur şi simplu. Uneori mai vorbeam la telefon – mi-a lăsat numărul ei particular – şi de câteva ori ne-am întâlnit în oraş la o cafea. Cred că a fost o relaţie „no strings attached”, o experienţă pentru mine pe care nu o regret şi nu m-a deranjat nici faptul că am plătit-o de câte ori am sunat şi am chemat-o de la firmă. Nu a fost o romanţă şi nici o aventură. Mă bucur că am cunoscut-o, că mi-a împărtăşit povestea ei şi că am petrecut ceva timp împreună.
off topics: (Până la urmă este anevoioasă relaţia unui bărbat cu o femeie, uneori ne este dificil să ne comportăm ca adulţi responsabili şi… să “scoţi” o fată în oraş la “suc” şi să o “abureşti”, tot bani costă…. hahahahaha! )
Roxana, Alina, Corina, Dana, Diana, Alexandra, Delia sau Elena, fiecare în parte o viaţă şi o poveste.
Cred că există o dimensiune umană, unică în spatele fiecărui nume şi există problema socială care trebuie abordată şi tratată ca atare. Însă nu cred că este etic să abordăm subiectul strict tehnic fără să includem şi aspectul uman. Nu fac nici o pledoarie pro-prostituţie şi nu încerc nici o abordare romantică a subiectului.
A fost Ziua Femeii, am văzut la televizor femei de succes, femei de carieră, femei realizate. Rar sau aproape niciodată nu sunt prezentate femeile simple, muncitoare, gospodine, ţăranca care îşi munceşte pământul şi îşi îngrijeşte gospodăria zi lumină, nu vedem femeia de lângă noi, femeia obişnuită, femeia care trudeşte de cele mai multe ori mai mult ca ori care bărbat şi nu se vorbeşte nici despre… prostituate.
Şi chiar şi-n cazul prostituatelor se face o diferenţiere între fata de la Gara de Nord şi dama de companie dintr-un apartament luxos din centrul Bucureştiului… şi nu despre diferenţa de preţ vorbesc.
Pudoare? „Murdăria” măturată sub preş? Politica de struţ..?
Făţărnicie.
PROSTITÚŢIE s.f. Faptă (infracţională) comisă de femeia care practică relaţii sexuale cu diverse persoane pentru a-şi procura mijloacele de existenţă. Casă de prostituţie = bordel. Viaţă dusă de o prostituată. Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. prostitution. (DEX)
Legalizarea prostituţiei nu ştiu în ce măsură soluţionează şi problemele pe care le implică prostituţia.
Din cauza taxelor, evaziunea fiscală rămâne la un nivel ridicat în România şi în cazul „serviciilor” o contorizare reală a activităţii este practic imposibilă.
Există şi funcţionează saloanele de masaj şi serviciile de escorte.
Ce pot spera este ca fetele să beneficieze de asistenţă medicală, de asigurare socială şi medicală şi de un statut social normal.
Abordarea lui Emil Boc: „Nu ştiu dacă un lucru care nu este sănătos pentru societate trebuie neapărat încurajat” nu mi se pare o abordare corectă. Nu cred că legalizarea prostituţiei este tot una cu încurajarea ei.
Pe de altă parte, la cum se aplică legislaţia la noi, legalizarea prostituţiei poate că nu o să îmbunătăţească ci din potrivă, o să înrăutăţească situaţia. Proxenetul va devenii peste noapte întreprinzător manager…
PROXENÉT, -Ă, proxeneţi, proxenete, s.m. şi f. Persoană care mijloceşte prostituţia, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituţia (pentru a trage foloase materiale personale); codoş. – Din fr. proxénète. (DEX)
Cu toate acestea, fetele se expun tot timpul unui anume risc, ele într-un fel sau altul trebuie protejate şi strict fizic, nu doar social şi medical.
Şi n-am vorbit despre fetele care sunt constrânse, sunt forţate să se prostitueze. De alte persoane sau pur şi simplu de situaţie, de starea de fapt din societate…
Sau fetele dependente de droguri care ajung să se prostitueze pentru încă o doză….
„O tânără din Constanţa, care-şi face veacul pe şoseaua de centură a Focşaniului în căutare de clienţi, a ajuns la Spitalul Judeţean cu traumatism cranio-cerebral, mâna dreaptă fracturată şi multiple plăgi şi contuzii toracice şi faciale, după ce a fost bătută cu bestialitate de un „peşte”. Seigean Iasar, în vârstă de 23 de ani, susţine că la sfârşitul săptămânii a fost sechestrată, jefuită şi bătută cu ranga…” (Ziarul de Iaşi)
„O tânără din Timişoara, care-şi făcea veacul prin zona Gării de Nord, în căutare de clienţi, a fost bătută cu ferocitate de ”peştele” ei. Tânăra, de 28 de ani, a fost scoasă din mâinile agresorului de poliţiştii comunitari. Scăpată de furia bărbatului, pe jumătate goală, femeia a încercat să se sinucidă. Agenţii au prins-o în momentul în care ea era la un pas de a sări în Canalul Bega.” ( Timiş Online)
„Un bărbat din Petroşani a fost arestat ieri, după ce a bătut şi a încercat să violeze o femeie care îşi oferea serviciile sexuale pe centura municipiului Petroşani. După ce a lovit-o pe prostituată, agresorul i-a luat banii şi telefonul. Femeia a ajuns la spital cu mai multe traumatisme.” ( Ştiri Locale)
„Autorităţile italiene au descoperit, în nordul Italiei, la periferia oraşului Ferrara (regiunea Emilia – Romagna), cadavrul unei prostituate românce de 19 ani, care se pare că a fost omorâtă în bătaie şi arsă.” ( Ziare)
BISERICA. Atitudinea socială a bisericii, implicarea ei în toate subiectele de la paşapoarte la icoanele atârnate în şcolile publice este o reminiscenţă feudală. Biserica „suge” bani frumoşi de la bugetul de stat, adică din buzunarul nostru, al contribuabililor indiferent de religie, dar statul nu poate controla utilizarea banilor de către biserică. Nici a banilor, dar de exemplu, nici a pădurilor retrocedate către biserică unde se produc adevărate dezastre ecologice…
Biserica pe bani publice se aruncă în proiecte megalomane cum este şi Catedrala Mântuirii Neamului, intervine în politic şi social în mod absolut nejustificat, dar prea rar şi prea puţin se implică la modul „creştinesc” în viaţa pricăjită a enoriaşilor.
Parcă avem o tradiţie în a împrăştia banii aiurea. În locul amintitei Catedrale, în actualul context social şi economic, cred că ar fi şi mai creştinesc şi mai util să înfiinţeze cantine pentru săraci, refugii pentru bătrâni şi nevoiaşi, aziluri şi orfelinate, de ce nu, şcoli.
Nici legalizarea, nici ignorarea subiectului nu sunt soluţii.
Ca şi în cazul infracţiunilor, nu pedepsele rezolvă problema ci prevenirea. Acest lucru implică măsuri sociale şi educaţie.
Nu ştiu câte din acele fete chiar au facultate, dar cum sunt taximetrişti cu facultate, cu siguranţă sunt şi prostituate cu studii superioare…
Constat încă o dată că avem un stat impotent.
Şi constat că închidem ochii sau întoarcem capul de foarte multe ori…
Rămâne votul deschis şi aştept opiniile voastre. Ador să fiu înjurat.
Imagine MARIUS SUDITU
Ador sexul. Nu contează cum îi spunem, sofismele lingvistice n-au nicio relevanţă, că facem dragoste, ne-o tragem, facem sex, ne cordim, o ardem, ne frecăm, sau doamne fereşte, ne f*tem direct, important este ca faptul să se petreacă, să se consume acest desfrâu energetic şi chimic, să se întâmple lucrurile conform celor mai normale necesităţi, cât mai des, cât mai mult, în beneficiul ambelor părţi. Îmi place să savurez coniacul de dinainte şi ţigara de după. Iubesc sexul şi am şi scuza să beau ceva înainte şi să fumez după.
Eram într-un băruleţ cochet din centrul Braşovului cu ceva ani în urmă, singur la o masă şi cu două mese mai încolo era o fată tot singură. După două-trei pahare de coniac mi-am luat inima-n dinţi şi ţigara-n colţul gurii şi am abordat-o abrupt: n-ai vrea să fumezi cu mine ţigara de după? Fata s-a uitat puţin nedumirită la mine, apoi a început să râdă şi am consumat o seară agreabilă împreună. Ei, dar nu viaţa mea amoroasă este subiectul zilei!
„Avem în vedere devansarea termenului de majorare a accizelor la tutun şi alcool”, a declarat ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea.
Eu la sex nu renunţ! Ha ha ha! 🙂
Pe scurt, Guvernul susţine că din majorarea preţului ţigărilor cu circa 50% îşi va acoperii găurile din buget. Treabă perversă, zic eu, harababură mare. Fumătorii – teoretic – sunt discriminaţi, dar pe spinarea lor vrea guvernul să o scoată la capăt. Abia acum înţeleg şi treaba cu barurile şi restaurantele. Dacă până anul trecut exista în fiecare local măcar un colţ pentru nefumători, conform noii legi, acel colţ a dispărut, pe majoritatea spaţiilor de pierzanie scrie frumos pe uşa de la intrare: „în acest local se fumează”. Sunt fumător, dar oarecum înţeleg frustrarea nefumătorilor. Chiar dacă ei niciodată n-au dat dovadă de toleranţă şi înţelegere faţă de un amărât vicios ca mine.
Dar să revin la Guvern. Cumva ne-a intrat în sânge – ca nicotina şi alcoolul – să considerăm Guvernanţii o adunătură de proşti. Acum, la cinci dimineaţa, după un strop de coniac în cafeaua inevitabilă şi cele trei-patru ţigări fumate, m-am dumirit că treaba nu stă chiar aşa. Prima mişcare a fost asta cu fumatul la liber în toate cârciumile, a doua vine acum cu creşterea accizelor. Dar treaba este mult mai profundă! Vă mai amintiţi de scandalurile „Ţigareta” 1,2 şi câte au mai fost? În mai toate pieţele din Bucureşti se vând mii de pachete de ţigări netimbrate. Afacerea este-n floare, un pachet de ţigări costă între 2,50 şi 3,50 lei, în condiţiile în care ţigările timbrate au toate preţul peste 5 lei. Ţigările netimbrate se vând pe faţă. La chioşc, la tarabă, pe trotuar din plasele de rafie, sub ochii vigilenţi ai oamenilor legii. Păi ce, ei nu fumează?
Legat de criză nu o dată s-au făcut referiri la marele crack financiar din 1930. Acum mi-am amintit şi de Prohibiţia din anii 20, premergătoare crack-ului. Că la noi lucrurile se fac cam pe dos tot timpul, nu mă miră. Problema cu prohibiţia este că n-a dat niciodată rezultate. Prohibiţia fiscală conduce inevitabil la evaziune. Cred că „băieţii deştepţi” stau cu baxurile pregătite şi-şi freacă mâinile satisfăcuţi.
Prostituţia şi pornografia sunt şi ele ilegale. Cu toate acestea azi-mâine cred că nu mai este colţ de stradă, scară de bloc, fără un „salon de masaj” sau un „serviciu de escorte”. La toate chioşcurile şi tarabele unde se vinde presă, este plin de reviste pentru adulţi şi cd-uri, dvd-uri cu cele mai noi şi cele mai fierbinţi producţii autohtone. Starurile şi starletele pornografiei tronează pe toate coperţile ziarelor, defilează pe toate posturile de televiziune. Cum este posibil? „Băieţii deştepţi” ştiu răspunsul.
Safe sex şi fum fără timbru.
