Home › Posts tagged politică › Page 10

politică

Ieri banană, azi mazăre, dar toţi cu morcovu’

Posted on by — 10 Comments ↓

Toată presa românească a privit cu amuzament gestul teribilist al şmecheraşului de Constanţa, primarul Radu Mazăre şi defilarea lui în uniformă militară germană din vremea celui de-al III-lea Reich. Presa internaţională însă a reacţionat vehement şi parcă trezită din mahmureala de week-end s-au mobilizat şi eticii şi moraliştii jurnalişti mioritici. După ce Centrul Wiesenthal a cerut demisia lui Mazăre, ieri Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse printr-un comunicat a catalogat gestul ca o provocare şi „aşteaptă o reacţie la nivelul comunităţii internaţionale faţă de acest gest”. Discuţia puerilă despre diferenţa dintre o uniformă militară al  Wehrmachtului şi o „uniformă nazistă cu însemne hitleriste” (?), este un fel de despicatul firului în 44 şi apă de ploaie.
N-a trecut foarte mult timp de când vorbeam despre necesitatea îmbunătăţirii relaţiilor cu Moscova şi lucrurile în loc să evolueze, se înrăutăţesc.
Scandalul venit din senin bagă la apă şi PSD-ul. Şifonaţi oricum de prestaţia doamnei Andronescu, avândul pe Adrian Năstase ca o piatră de moară în Raportul despre Justiţie, pesediştii se văd compromişi de proprii lor oameni, baroni locali, corupţi arătaţi ani de zile cu degetul, personaje pe care i-au protejat şi i-au scăpat de justiţie de câte ori a fost nevoie. Imaginea unui partid socialist, un partid popular şi deservit interesului cetăţenilor se destramă pas cu pas. Desemnarea unui „vulpoi bătrân” ca Hrebenciuc şef de campanie, dovedeşte încă o dată neputinţa PSD-ului în a se auto-reforma, incapacitatea de a face curat în propria ogradă.
Nu ştiu ce spun analiştii, dar discursul de ieri al lui Băsescu a fost o revenire-n forţă, a băut sau nu Red Bull, şeful PDL a prins aripi şi a captat atenţia. Asta nu salvează însă imaginea tot mai proastă a guvernului condus de Boc, Laura Kovesi a cerut începerea  urmăririi penale al lui Monica Iacob Ridzi, atât PSD-ul cât şi PNL-ul cer înfiinţarea unei comisii parlamentare şi pentru mininstrul Elena Udrea.
Ultimul sondaj, realizat de BCS, îl situează pe primul loc pe Băsescu cu 35,4%, urmat de Antonescu cu 21,5%, şi abia pe locul trei Geoană cu 19,1% – mult sub scorul partidului. Prinţu’ de muşama, Radu Duda este indicat doar cu 4,7% din intenţiile de vot. Eventualul candidat surpriză, Sorin Oprescu, are 5,4%, dar în continuare neagă posibilitatea de a-şi depune candidatura. Probleme ar putea avea Băsescu doar cu Antonescu, puţin probabil ca electoratul să-şi pună ştampila pe Geonă în cazul în care acesta ar ajunge-n turul doi.
Şansa este-n curtea PNL, dar cu toată simpatia mea pentru liberali şi dreapta, nu pot să nu continui să-l văd pe Crin Antonescu cu freza lui de şcolar chiulangiu, ca pe un mic secretar utecist…
Faptul că PNL-ul n-a intrat la guvernare a fost singura mutare inteligentă, dar cred că este nevoie de mult mai mult, măcar acest partid ar trebuii să dea dovadă de capacitatea de a se reforma, de a aduce tineri în faţă, oameni ne-compromişi şi capabili să aplice soluţii pentru ieşirea din situaţia de impas.

Asta s-ar întâmpla dacă am avea bun simţi, am fi civilizaţi şi am avea simţul responsabilităţii. Dar nu-l avem. Avem în schimb, mere, pere, caise, prune, pepene, banane de import şi… morcovul autohton în cur.

SUNT_VARZA_T_SHIRT

Banana românească

Posted on by — 9 Comments ↓

Spuneam că actuala guvernare aruncă banii pe geam – să-i fure sau să-şi servească clientela -, ziceam că nu are un plan viabil anti-criză şi în general un plan economic şi social de perspectivă şi afirmam că nu a luat nicio măsură concretă anti-criză. Ieri, premierul Boc boboc m-a contrazis. La şedinţa de guvern, premierul şi-a servit colegii de cabinet cu mere, pere, caise, prune şi pepene, achiziţionate de la ţărani de pe marginea drumului la sfârşitul săptămânii trecute şi şi-a invitat colegii să consume produse adevărate româneşti, asta fiind una din măsurile menite să scoată ţara din criză.
Este acelaşi premier Boc care săptămâna trecută se revolta că din foşti exportatori – interbelici – am devenit o ţară care importă 70% din produsele agricole.
Vă spun „io” o poveste din piaţă petrecută săptămâna trecută.
M-am dus în piaţa Rahova şi din puţinii bani pe care-i aveam am zis să-i cumpăr şi lu’ ăsta micul ceva fructe şi m-am orientat spre caise. Am dat o raită şi-n final m-am oprit la o ţărancă care avea nişte caise mai urâţele, mai că vedeai şi viermii în ei, cu gândul clar că sunt de grădină. Nu-s foarte vorbăreţ de felul meu, dar cumva treaba asta mi-a şi scăpat pe gură, la care femeia îmi spune:
– Româneşti pe dracu! Tot turceşti sunt domne, da’ ce? Nu-s bune? Nici bananele nu sunt româneşti, da’ ce, au ceva bananele?
😆 😆 😆
N-au nimic nici caisele, nici bananele. Treaba e că nu mai avem noi nici prea mulţi ţărani şi nici agricultură…
Nu o iau de la capăt cu povestea satelor abandonate din Bulgaria şi cu terenurile pustii şi pârjolite din ţara vecină, în cel mult 10 ani o să fim în aceeaşi situaţie, tinerii pleacă la oraşe, bătrânii mor, agricultură modernă – eficientă – n-ai cum să faci pe un hectar de teren… Ţăranii s-au mutat la oraş şi vând marfă turcească la tarabă, locuiesc la bloc… Dacă asta e tot ce poate guvernul Boc, e nasol, e naşpa rău…

Dar premierului îi arde de glumiţe, a mai scos o măsură din mâneca cămăşii la semnarea contractelor pentru investiţii mari din cadrul Programului Operaţional Sectorial privind creşterea competitivităţii economice, Boc a văzut pe lista firmelor beneficiare de fondurile UE şi o firmă din industria textilă şi făcând referire la firma proaspetei ministru al Tineretului şi Sportului, Luminiţa Plăcintă, a spus: „Să ne cumpărăm haine. Să nu ne cumpărăm numai de la doamna Plăcintă, să cumpărăm haine şi de la alţii”.
Nu vreau să-l supăr pe domnu’ Boc, dar tot în Rahova am văzut că vreo două firme de marfă second-hand au dat faliment şi au închis prăvăliile. Păi dacă nici acestea nu mai rezistă, o măsură salvatoare ar fi să încurajăm cultivarea de… frunze. 😉 Că tot ele vor devenii noua modă – retro – vestimentară…

Şi… că tot venii vorba,  guvernul (probabil tot preventiv 😆 ) stă şi… taie frunze le câini. 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UWALdYlRsIk&feature=related]

Din presa de azi – fără să-mi sparg computerul şi să dau cu spray lacrimogen! 😆 … Gândul ne vorbeşte despre tachinarea dintre Hrebenciuc-Udrea în care doamna Udrea a afirmat că pesedist-ul a fost desemnat şef de campanie pentru Mircea Geoană fiindcă „ştie să strângă bani” iar Hrebenciuc – simţind aluzia la faptul că este un cunoscut „trăgător de sfori” – i-a răspuns: „Îi recomand doamnei Elena Udrea, sexy buzoianca, o apropiată a domnului preşedinte Traian Băsescu, să se ocupe de turismul ecumenic de care PD-L va avea nevoie în campanie electorală”. Nu îmi e dragă doamna Udrea, dar dacă discursul politic şi pseudo-argumentarea este coborâte de pe acum la acest nivel, prevăd o campanie „colorată”. Cu învăţământul în corzi, tovarăşul Hrebenciuc dă şi un bun exemplu de educaţie şi civilizaţie, au tinerii ce învăţa de la el!

Tot ştiri legate de doamna Udrea am găsit şi-n Jurnalul Naţional. Ştiri politice cumpărate pe bani publici. Pe de o parte doamna Udrea aruncă pe fereastră sume substanţiale pentru un an de criză, pe de altă parte este prezentă în mod suspect de mult în presă, predominant la televiziuni. Doar „În perioada 9 ianuarie-19 iulie, acţiunile Elenei Udrea au fost prezentate asiduu de posturile de televiziune, potrivit unei analize rea­lizate de Jurnalul Naţional, în urma consultării scripturilor furnizate de o agenţie de monito­rizare a presei. Realitatea TV a prezentat 109 ştiri unice în care apare numele ministrului Elena Udrea, din care 44 au fost pozitive, 62 neutre şi doar trei negative. Antena 1 a difuzat 34 de ştiri, din care patru pozitive, opt negative şi 22 neutre, TVR1 – 32 de ştiri, reprezentând 15%, din care şase pozitive, nouă negative şi 17 neutre.” Dacă stau bine să mă gândesc, pe bani publici cred că şi eu aş putea fi sexy. Sexy braşoveanu’! 😆

Şi tot Udrea – ce mai, am o slăbiciune evidentă pentru blonde! 😆 – aflăm din Evenimentul Zilei: „Ludovic Orban, este propunerea liberalilor pentru şefia unei eventuale comisii de anchetă parlamentare în cazul „Elena Udrea. Nominalizarea lui Orban a fost făcută ieri de preşedintele PNL, Crin Antonescu, la finalul şedinţei în care conducerea partidului a decis începerea demersurilor pentru formarea comisiei de anchetă.” Liberali speră într-un nou succes după modelul comisiei Ridzi şi evident mizează din nou pe sprijinul PSD. Mie tovărăşia aceasta PSD-PNL înfiripată încă de pe vremea guvernării Tăriceanu îmi displace profund. Speram ca prin venirea unei persoane tinere în fruntea PNL-ului, cumetria dreptei cu stânga să dispară, dar domnul Crin Antonescu dă dovadă de tot mai multe afinităţi cu stânga şi liderii acesteia şi astfel compromite poate ireparabil ideea de dreapta şi liberalism…Nu că n-ar trebui doamna Udrea anchetată.

În Ziua am remarcat un articol legat de supermarketuri, în speţă filiera franceză: Carrefour-Auchan. „Politicienii francezi au făcut intervenţii pe căi politice la Bruxelles în sprijinul supermarke­turilor cu capital francez, pentru ca acestea să capete avantaje compe­tiţio­nale în România. Guvernul României a cedat presiunilor şi, în urma unei scrisori primite de la Directoratul General pentru Competiţie (DGC) din cadrul Comisiei Europene a renunţat să mai publice în Monitorul Oficial o Ordonanţă deja adoptată. OG reglementa activitatea supermarketurilor şi adopta “Codul bunelor practici”, convenit de supermarketuri ţmpreună cu producătorii, furnizorii şi sindicatele din industria agroalimen­tară. Textul va fi probabil modificat după dictarea Carrefour.” – afirmă publicaţia, care mai publică şi un fragment dintr-o scrisoare de la DGC către guvernul – la aceea vreme Năstase – din care se sub-înţelege  că „Guvernul s-a angajat informal” să susţină poziţia supermarketurilor vis a vis de producătorii interni şi să faciliteze în dauna acestora importurile. „Angajamentul informal” se referă evident la o înţelegere „off the record”, ne-oficială şi se pare păstrată şi transferată de la guvernare la guvernare.
Cum rămâne cu caisele româneşti domnule Boc?

Cotidianul publică în format PDF raportul complet de monitorizare al Comisiei Europene. Nu ştiu dacă era necesar să pună pe toate cele 8 pagini scrisul cu Cotidianul.ro pe care în Acrobat Writer îl şterge oricine oricum dintr-o mişcare, dar în fine, e doar un detaliu uşor enervant!
Una din motivele menţinerii monitorizării este marea corupţie despre care Ponta mai-mai afirma că nici nu este aşa mare şi referiri directe se fac în primul rând la cazul (cazurile, dosarele) lui Adrian Năstase (n-şpe case, de nici el nu mai ştie…câte ouă).
Nu vreau să trag de subiect, foarte pe scurt: cea mai importantă problemă ridicată de Comisia Europeană este că în ultimii 3-4 ani s-a modificat, dar nu s-a schimbat nimic în Justiţia noastră. În raport parcă nu apare explicit, dar de exemplu CEDO are mari probleme şi riscă să-şi blocheze activitatea din cauza invaziei de dosare din România.
Mai mulţi politicieni au dat glas ieri ideii că această monitorizare nu se justifică şi ar trebuii ridicată. Nu vreau să-i supăr pe dragii noştri aleşi, dar fără această monitorizare, lucrurile erau şi mai grave, corupţia – inimaginabil cum – dar ar fi fost şi mai profundă. Nu doar „măsurile” luate-n privinţa Justiţiei sunt total ineficiente ci – părerea mea – şi Comisia Europeană ar trebuii să găsească măsuri mult mai drastice decât simpla monitorizare fiindcă este evident că fără constrângere noi de la sine voie nu vom face curăţenie niciodată în ograda proprie… Next case!

fabricat_in_romania

Colaps: ieri învăţământul, azi justiţia. Mâine?

Posted on by — 10 Comments ↓

“Diplomele tuturor studenţilor de la Spiru Haret sunt valabile, până la clarificarea situaţiei”, a declarat ieri Ecaterina Andronescu. E bine, putem merge liniştit la vot. Unu: diplomele sunt valabile, doi: la noi nimic niciodată nu se clarifică. Cum spuneam, problema s-a rezolvat politic fără să se ţină cont de situaţia şi de problemele reale din învăţământ. Dacă ministrul sau orice alt politician mai pronunţă cuvântul „reformă”, vomit pe el. Intervenţia de ieri al preşedintelui Băsescu n-a fost altceva decât încă o acţiune politicianistă şi populistă. Chiar dacă aparent Băsescu s-a aliat opiniei şefilor de la PSD, în fapt cred că viza cele afirmate şi de cotidianul Ziua: „PSD falimentează şcoala privată”. Datele puse cap la cap de jurnaliştii publicaţiei sunt elocvente: „Universităţile de stat şi-au calculat locurile în funcţie de numărul absolvenţilor la Bac: pentru cei 170.000 de promovaţi au fost puse la bătaie 108.000 de locuri cu taxa, plus 62.000 de locuri bugetate.” Aici bătea Traian Băsescu în intervenţia sa de ieri: „’În momentul de faţă este un blocaj pe două paliere. Este o luptă între cei care vor să diminueze învăţământul privat, pentru că pâinea şi cuţitul este în mâna celor de la stat, sindicate şi oameni politici, iar pe de altă parte este o luptă pentru blocarea proceselor de modernizare a sistemului de educaţie, dusă în tandem de sindicate şi Ministerul Educaţiei. Se pare că s-a luat decizia să se dea satisfacţie sindicatelor, pentru discreditarea sistemului privat.” Nu-s fan Băse, dar omul are dreptate: Staul în nebunia sa, sugrumă sectorul privat şi tot sistemul este blocat, nu se doreşte reformă sub nicio formă. Nimic nou, însă situaţia generală este cu totul alta ca acum 3-4 ani, contextul este altul. Coaliţia PSD-PDL nu funcţionează, guvernul Boc nu a reuşit să pună cap la cap un program anti-criză şi practic nu s-au luat măsuri anti-criză de nici un fel. Banii împrumutaţi se împrăştie fără cap sau sunt deturnaţi în interese proprii sau politice, şomajul creşte alarmant, cum am mai spus, este vară, se mai găsesc slujbe sezoniere şi cu o pâine şi un pepene omul îşi mai umflă burta, întreţinerea este mică, dar în ciuda celor aproape 40 de grade din termometre, să nu uităm că iarna-i după colţ şi am da dovadă de naivitate să nu prevedem creşterea tensiunilor sociale. România va avea în trimestrele 2 şi 3 o scădere economică mai mare decât cea din primul trimestru şi nu va putea respecta ţintele convenite cu Fondul Monetar Internaţional. Deficitul bugetar o să ajungă la 7% din produsul intern brut, iar economia este într-o scădere de 6%. În ceea ce priveşte şomajul, cifrele oficiale sunt mult sub cele reale.

Oficial, la ora 14 va fi prezentat şi raportul pe justiţie al Comisiei Europene: am scăpat de clauza de salvgardare, rămânem cu monitorizarea.
Din tot ce a spus pe marginea ciornei Victor Ponta ieri, mi-a atras atenţia un singur aspect: Ponta era revoltat că mereu se aduce în discuţie subiectul corupţiei, dar în fapt doar 1% din activitatea justiţiei reprezintă cazuri legate de acest delict. Păi ce dovadă mai mare a corupţiei am putea avea atâta timp cât conform Comisiei Europene suntem catalogaţi ca ceea mai coruptă ţară membră U.E.?

Am dat o tură cu foarfece şi prin presa de azi. Editorialul lui Ovidiu Nahoi din Adevărul prezintă patru adevăruri dureroase:
„1. Procentele de simpatie pentru Radu Mazăre vor creşte după ce acesta a purtat uniforma de ofiţer nazist.
2. Numărul simpatizanţilor echipei Steaua va creşte printre tinerii imberbi lipsiţi de educaţie, după ce câţiva suporteri inconştienţi au arborat acel banner infam în timpul meciului cu Ujpest – cel în care întrebau în limba maghiară câte luni stă un rahat în burta unei unguroaice.
3. Dacă Elena Băsescu nu avea procente de simpatie câte voturi a strâns la europarlamentare, acum poate sta liniştită. Situaţia s-a schimbat în favoarea ei. Mii şi mii de tineri, orbiţi de modelul copiilor de bani gata, cărora viaţa nu le refuză nimic, vor visa să fie ca ea.
4. Ministrul Ecaterina Andronescu va deveni o persoană cât se poate de antipatică printre tinerii români cu educaţie pe sfert (majoritari), fiindcă a îndrăznit să ceară anularea diplomelor date cu toptanul de Universitatea „Spiru Haret“. Şmecherul care se descurcă este cel simpatizat, nu fraierul care învaţă.”

„Producţia de grâu s-a redus semnificativ faţă de 2008 din cauza secetei, la 3,1 milioane tone pe 60% din suprafaţa cultivată, iar recolta de orz din acest an a fost de 570.000 de tone, nivel similar cu cel de anul trecut.” Putem citii din Curierul Naţional. Ei titrează „Agricultura, la pământ”. Corect este, sub pământ.

Din Gândul am aflat cine este cap de listă la profesorii de la USH: Adrian Păunescu. Pe listă mai sunt: „fostul procuror general al României, Gheorghe Mocuţa, fostul şef CNSAS, Gheorghe Onişoru, Răzvan Teodorescu, fost ministru al Culturii, Costică Voicu, fost rector al Academiei de Poliţie, Gheorghe Uglean, fost preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie.”

Nou scandal sexual la Chişinău: „Un film in care apare candidatul din 2007 la Primăria Chişinău, Veaceslav Iordan, în timp ce făcea sex cu două tinere, a fost postat ieri pe mai multe site-uri moldoveneşti.” – aflăm din România Liberă.  Se simte aproprierea alegerilor… 😆

Gardianul anunţă cursul leu/euro preconizat după alegeri: 5 RON.

În Evenimentul Zilei aflăm de ultima afacere a doamnei Ridzi în calitate de ministru: „Până la demisie, Ridzi a reuşit să dea fără licitaţie alţi 880.000 de euro unor firme datornice la stat, dar abonate la bani publici.” Nu pot să nu rămân constant fascinate cum guvernanţii cu o mână aruncă banii pe fereastră şi cu cealaltă încearcă să strângă şi ultimul bănuţ de la contribuabili şi storc economia până o sufocă.

Din Cotidianul am aflat despre alţi 27.000 de euro băgaţi în nemurirea sufletului: „Palatul Cotroceni a decis să cumpere, pentru biserica din incintă, o serie de 10 obiecte de cult.”

Sfânta treime din sistemul românesc este: haos, incompetenţă şi corupţie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=k8cYDnthloI]

Spiru Haret: hârtie sau diplomă?

Posted on by — 9 Comments ↓

După ce săptămâna trecută am publicat lista specializărilor la ID care nu au aprobare sau acreditare conform MECI, conflictul dintre USH şi Minister se mută în instanţă. Conducerea celei mai mari facultăţi particulare a dat în judecată Ministerul şi Executivul pentru promovarea Hotărârii de Guvern 749/2009, care cuprinde lista facultăţilor din România acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu. În Hotărârea de Guvern nu a fost trecută şi Universitatea “Spiru Haret”, astfel că aceasta nu poate să organizeze admitere în anul universitar 2009-1010.
Rectorul USH, Aurelian Bondrea, a declarat că diplomele de licenţă eliberate de facultate sunt legale, întrucât studenţii „au parcurs şi finalizat studiile la specializări acreditate şi autorizate”.
În partea cealaltă, Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a declarat că, dacă USH nu se supune evaluărilor şi continuă ilegalităţile, va propune adoptării un proiect legislativ pentru desfiinţarea instituţiei.
Doamna Andronescu insistă absolvenţii cu diplome ilegale vor avea la dispoziţie cinci ani pentru a promova un examen de validare şi unul de licenţă, potrivit unei Ordonanţe de Guvern ce ar putea fi aprobată în cursul acestei săptămâni sau cel târziu săptămâna viitoare. Asta în ciuda faptului că mai mulţi lideri PSD au sfătuit-o „să se mai gândească” şi azi s-a pronunţat şi cuvântul „demisie”. Este tot mai evident că încă o dată într-o problemă legată de învăţământ se va lua o decizie politică.

Cu toate că rectorul USH afirma că facultatea are un caracter non-profit, este şi cea mai mare şi mai bogată universitate privată din România, a avut venituri de 246 mil. lei (74 mil. euro) în 2007 şi un excedent de 110 mil. lei (33 mil. euro). Într-un an de criză în care Guvernul pe de o parte aruncă banii pe fereastră iar cu cealaltă mână nu mai ştie de unde să adune ceva bani la buget, un examen de validare şi unul nou de licenţă la un număr semnificativ de studenţi, la prima vedere pare o soluţie… de criză. Tot scandalul a fost condimentat de bâlbâieli: de la scoaterea absolvenţilor USH din sălile de examen pentru titularizare până la „diplomele nu se anulează, dar se anulează” susţinute cu încăpăţânare de doamna Andronescu.
Aş fi vrut să văd aceeaşi perseverenţă şi în ceea ce priveşte reforma reală a învăţământului, dar nu, reformele rămân simple vorbe… electorale.
Implicarea (politică) a multora dintre profesori este un alt subiect trecut cu vederea. Inevitabil ajungem şi la problema predării: majoritatea profesorilor predau şi la Stat şi la una sau mai multe facultăţi particulare în una sau mai multe oraşe şi – în final – se constată că aceştia „predau” doar cu numele, treaba o fac asistenţii şi aceştia doar încasează salariile. Astfel ajungem la discuţiile despre calitatea învăţământului. Şi la Stat şi la particulari…
În ceea ce priveşte acreditarea, USH se află într-o perioadă de monitorizare pentru obţinerea acreditării internaţionale, o acreditare ce i-ar conferii o poziţie superioară chiar vis a vis de instituţiile de învăţământ de Stat.
Având peste 300000 de studenţi, USH este cea mai mare instituţie de învăţământ superior din lume. În fiecare an USH scoate tot atâţia absolvenţi cât toate universităţile româneşti de Stat la un loc, la ora actuală-n România din 3 studenţi 1 învaţă la USH.
Nu în ultimul rând când doamna Andronescu s-a grăbit să propună anularea diplomelor, nu a luat în calcul şi efectele sociale. Plecând de la simpla idee de a contesta validitatea diplomelor şi implicit al învăţământului până la urmările acestei anulări. Sunt mii de oameni care în ultimii ani au lucrat în domenii ca drept, pedagogie, psihologie, contabilitate, management sau asistenţă socială şi acum este pusă la îndoială nu doar valabilitatea diplomei pe baza căreia au fost angajaţi, dar şi pregătirea şi calificarea acestora în domeniile de activitate prestate. Într-un an în care şomajul creşte alarmant şi siguranţa locului de muncă este extrem de relativ, doar de un astfel de scandal nu era nevoie!

Soluţiile ieşirii din criză vin tocmai de la specialişti… nu de la politiceni. Sau aşa ar fi normal. Dar mai este ceva “normal”?

Într-un an şi aşa frământat economi şi social, un astfel de scandal  poate avea urmări incalculabile. Şi ajungem înapoi la anul electoral, la guvernarea marcată de hărţuielile dintre cei doi parteneri şi la lipsa de soluţii în ceea ce priveşte problemele sociale şi economice ce trag ţara tot mai jos. Am mai vorbit şi despre faptul că Statul prin mâna sa Guvernul sufocă sectorul privat din care se hrăneşte. Doamna Andronescu este confirmarea zicalei: gura bate c*rul… Şi tot guvernul dovedeşte lipsa de viziune, coerenţă şi competenţă… Măsuri luate la cald, “soluţii” de moment care nu au în vedere efectele în timp şi diferitele implicări.

Amânarea reformelor reale, lipsa de coerenţă şi viziune în luarea măsurilor, hoţia, interesele şi corupţia au compromis tot sistemul şi dacă astăzi s-a spart „buba” cu învăţământul, mâine urmează justiţia, apoi sistemul sanitar şi toate celelalte. Este o avalanşă pe care muţi am prevăzut-o, doar clasa politică a ignorat-o şi continuă să o ignore. Nu pentru multă vreme… încep pietrele să zboare.

Scandalul USH se dovedeşte un adevărat domino cu final imprevizibil. Dar dincolo de toate datele, în spatele cifrelor, vorbim despre oameni şi destinele lor. Oameni de bună credinţă care au urmat cursuri, au dat examene şi nu în ultimul rând… bani.

Comunicatul către studenţi şi absolvenţi emis de USH.

Consideraţi că anularea diplomelor este cea mai potrivită măsură ce se impune?

[polldaddy poll=1797801]

Cine aruncă primul… piatra?

Posted on by — 43 Comments ↓

Sâmbăta mă distram pe seama premierului Boc, fiind ţinta unui atac cu ouă, unde altundeva decât la Timişoara. Spuneam că încă e bine, omu’ mai avea ouă (şi boaşe! 😆 ), din toamnă s-ar putea să trecem la pietre.
Lucrurile n-au rămas aşa. Sâmbăta Traian Băsescu într-o mişcare electorală menită să atragă voturile românilor din Transilvania i-a provocat la huiduieli pe ungurii adunaţi la Tuşnad iar tot sâmbăta seara, Elena Udrea şi-a luat şi ea porţia de huiduieli la festivalul de Jazz de la Gărâna. Nu ştiu dacă mai este vre-un guvern/preşedinţie cu asemenea performanţă în nici 24 de ore. Cei din PSD îşi freacă mânuţele stângi, dar la ce „simpatii” a atras şi doamna ministru Andronescu tot anul acesta culminând săptămâna trecută cu balamucul Spiru Haret, aş fi mai rezervat.
E brambureală şi-n PSD: dacă şefu’ mare, Geoană susţine că absolvenţii n-au nicio vină şi n-ar trebuii să dea examene de re-evaluare şi licenţa din nou, doamna Andronescu se mai încăpăţânează să-şi susţină poziţia anterioară. PSD-ul a realizat riscul de pierdere a unor voturi importante şi-n final doamna ministru o să ajungă pe făraş. Trist este că nu datorită dezastrului la care în mare parte a pus umărul şi pe care l-a perpetuat în învăţământ ci strict din calcule politice, dar până la urmă, rezultatul scuză motivaţia… 😆
Anul electoral îşi pune amprenta nejustificat de puternic pe actuala guvernare mimată. Este aproape fascinant cum cu o mână se aruncă banii pe fereastră iar cu cealaltă nu mai ştiu de unde să mai adune mărunţişul. Ar fi fascinant dacă nu ar fi banii noştri şi nu viitorul nostru ar fi miza. Este uşor nefiresc să afirmi că te-a scârbit politicul, că nu te mai interesează ce se întâmplă, atâta timp cât la mijloc este viaţa şi viitorul tău… ❗ Şi nu al meu mă îngrijorează ci al copilului meu.
Nu-mi iese din cap nici cele spuse de taximetrist săptămâna trecută, ideea că era mai bine înainte de ’89 şi indiferent de ce se mai întâmplă, de acum încolo votează PSD-ul. Păi PSD a guvernat indirect şi în ultima eră Tăricianu/PNL, este şi acum la guvernare alături de PDL… Jocul duplicitar pe care-l fac se pare că dă rezultate, clasa politică în continuare se bazează pe votul negativ al populaţiei care a condus la toate schimbările din fruntea ţării de până acum şi în continuare nimeni nu are nici program, nici nu se gândeşte la soluţii.
Ne tot lamentăm că nu avem nici noi soluţii. Pe de o parte tot aud aceleaşi clişee cu ne-am născut poeţi, suntem primitori, harnici şi inteligenţi, pe de altă parte persistă datul din umeri şi veşnicele scuze cu „nu ştiu, nu pot, n-am ce face”. Să înţeleg că de fapt suntem nişte proşti conduşi de proşti? Am tot auzit-o şi pe asta cu „avem conducătorii pe care îi merităm”…  ❓  Eu merit altceva, copilul meu merită altceva.
Nu-s eu nici mai frumos, nici mai deştept, nici fără păcate – din fericire! 👿

Dar dacă nimeni nu se simte suficient de bărbat, cu mare plăcere arunc eu primul cu piatra.

2009 Jun 11_9219

Mi-a plăcut ce a spus rifeor legat de ţepe: „toţi suntem înţepaţi …vrei nu vrei …unii cu excursii la ierusalim alţii cu altele…..suntem o naţie de înţepaţi ….
cred că face bine la psihic să fi înţepat din când iîn când …..e ceva necesar …ce te trezeşte ….
şi sunt convins că şi ţeparii au fost înţepaţi la rândul lor şi de aia au devenit ţepari …….au învăţat …..din greşeli.”

Nu prea învăţăm, părerea mea. Dar până să dăm cu pietre, până să tragem şi noi ţepe, hai să tragem un… playlist comun. 🙂

Bun. Cititorii mei sunt tot timpul mai inteligenţi decât mine, afirm şi reafirm asta cu mare plăcere. Şi merg (din nou) pe mâna lui Un Soricel:
„Şi că tot veni vorba de playlisturi … poate am putea face una la comun cu toţii pe aici .. la criză şi de criză. (songs for … when the shit hits the fan)… şi după aia votăm nr 1…”
OK. Am săpat în setările site-ului şi am activat posibilitatea de a nota/puncta comentariile. Şi postările fiindcă altfel pare treaba uşor unilaterală şi cu toate că devin pe zi ce trece tot mai fascist, undeva în adâncul sufletului meu întunecat mai există un sâmbure rătăcit de liberalism şi o speranţă mică-mică de societate liberă şi democratică. Ştiu, sunt mulţi idioţi care se distrează de minune cu depunctatul în lipsă de argumente, dar îi dezamăgesc de pe acum: mă distrează atitudinea asta de anonimi care aruncă cu pietre de după gard. Între “steluţe” şi metoda “Nero”, am ales varianta a doua… aşa se pot contoriza exact voturile.
Acum treaba e simplă: fiecare poate să propună o piesă, o caută pe YouTube şi o postează la comentariu pe această pagină. Este simplu: tastezi [ youtube =  introduce adresa url:  http://www.youtube.com/watch?v=WVQhfDwqifY şi adaugi paranteza de închidere ] – fără pauză (space) între ele. Dacă apar totuşi erori, intervin şi corectez. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WVQhfDwqifY]

Dacă-i criză, merg pe mâna celor din Faith No More: Midlife Crises. Ca idee, este “jocul” vostru, eu nu particip.  🙂
Apoi puteţi vota fiecare piesă propusă şi vedem ce iese. Sincer sunt uşor sceptic, dar poate de această dată mă contraziceţi. 😆 Mă tem că rămân (iar) singur ca prostu’ şi cu piatra-n mână… 😆 😆 😆

Săptămâna-n retrovizor (18.07.2009.)

Posted on by — 20 Comments ↓

O femeie se căsătoreşte cu patru bărbaţi simultan, oamenii circulă călare pe zebre, peştii cresc în copaci. O spun Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi  Gică Hagi, este „The Land of Choice”, spotul care are menirea să promoveze România în lumea largă. S-au cheltuit 13 milioane RON pentru promovare, rămâne de văzut cu ce rezultate. Sau cum a fost aleasă agenţia de publicitate. Ţin minte că legat de filmul „Borat” au existat reacţii destul de revoltate din partea oficialităţilor. Din noul spot înţeleg că femeile sunt curve, bărbaţii impotenţi, că viaţa e grea şi veniturile mici: să întreţii o femeie trebuie să muncească patru bărbaţi, înţeleg că zimbrii au dispărut, dar avem zebre şi dacă câinii nu umblă cu covrigii-n coadă şi nici gardul nu-i din cârnaţi, peştii se crăcesc din belşug în copaci. Branding pentru o ţară în care 70% din produsele agricole sunt din import, directorul unei firme care aparţine Consiliului Local Hunedoara şi-a aprobat un act adiţional la contractul de muncă în care se stabileşte dreptul la 180 de salarii compensatorii (salariul pe 15 ani în valoare de peste un milion RON!) în cazul în care contractul lui de muncă este desfăcut unilateral, este ţara în care zeci de mii de absolvenţi s-au trezit cu diplomele anulate peste noapte, guvernul în an de criză şi cu dificultăţi în a-şi respecta promisiunile, programul şi achitarea drepturilor salariale are totuşi bani şi suplimentează bugetul Ministerului Culturii cu 7,3 milioane RON pentru finanţarea cheltuielilor unor lăcaşe de cult, Ministerul Finanţelor se războieşte cu Justiţia şi pierde în instanţă, este locul unde sute de oameni au leşinat ieri din cauza căldurii toride şi autostrada Soarelui se blochează în fiecare sfârşit de săptămână indiferent de codul galben.
La ce să facem brandig? Sau cum?

Suntem ţara paradoxurilor, o ţară pe cât de delăsătoare şi relaxată prin abordarea „lasă, merge şi aşa”, pe atât de rigidă şi refractară la orice schimbare.  Să se facă reformă, da’ să rămână totul cum a fost înainte! 😆

Dintr-o amorţeală pseudo-socialistă ne-am convertit într-o societate pseudo-ortodoxă, am şters însemnele, dar am păstrat cu stricteţe mentalităţile, am schimbat semnul, dar aşteptăm sacrificiul altuia pentru mântuirea noastră.
Nu pot să nu-mi amintesc nevinovăţia şi mirarea cu care toată clasa politică vorbea vara trecută despre criza globală: „Criză? Ce criză domne? Aaaa….în America? E problema lor, la noi economia bubuie!”
Un prieten din diasporă îmi spunea că citind ştirile din ţară, citind blogurile româneşti care s-au înmulţit ca ciupercile nebune după ploile acidulate şi toată lumea scrie, nimeni nu mai citeşte, şi-a pierdut orice apetit să mai vină în vizită acasă. Cumva mă simt stânjenit că pun şi eu umărul la dezastru. Nu odată mă gândeam să scriu numai despre lucruri pozitive, de la noi, de aiurea, nu contează, dar să fie numai ştiri bune. Apoi m-am gândit să nu mai iau în serios toată brambureala din jurul meu: suntem trataţi la mişto, să-i tratez cu mişto. Un fel de: mişto faci, mişto găseşti. Citeam adineauri undeva că PIB-ul o să scadă la anul cu 6%. E bine – zic „io” – ţin minte din şcoală că minus cu minus dă plus şi uite aşa am aflat pe ce se bazează Guvernul Boc când vorbeşte de creştere economică în 2010! Bun mişto-ul, dar nu duce nicăieri şi recunoaştem realitatea sau o refuzăm cu încăpăţânare: ne scufundăm încet, dar sigur. Şi revin la ideea de la care am plecat: pseudo-socialism, pseudo-ortodoxism. Totul este pseudo, de la aşa zisa revoluţie din ’89 până la veşnica reformă şi interminabila tranziţie. Avem pseudo economie de piaţă, pseudo guvernanţi cu pseudo rezultate şi ne cam pseudo doare-n bască de tot şi de toate.

PSEUDO – Element de compunere care înseamnă „fals” şi care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. (DEX)

Problema este că a venit criza care nu mai este nimic mimat, este o problemă globală şi cu pseudo măsurile pseudo guvernanţilor ne-au băgat la apă cât se poate de real. Lenea şi hoţia fac un cuplu exploziv cu eterna cumetrie. Şi dacă azi pică lumea pe stradă din cauza căldurii, la iarnă o să moară de frig miile de debranşaţi. Şi ajungem să ne dăm în cap, dar tot degeaba, o să fim tot mai mulţi desculţi de nici pantofii rupţi în talpă nu o să avem să ne luăm unul altuia. Sună alarmant? O nu! Este cald şi vară, iarna-i tare departe, cri-cri-cri, toamnă gri…

Scandalurile se ţin lanţ. Am obosit să mai cred că un scandal este menit să îngroape altul. Am pierdut şirul, nu mai ştiu care scandal e menit să îngroape care scandal. Cazul Ridzi a fost îngropat de scandalul „porno” al consulului Ion Nuică la Chişinău. Noile relatări spun că fata din film (versiune porno la „Fata din Vis” 😆 ) este o animatoare care a lucrat prin tot felul de cluburi de noapte şi de peste tot a fost dată afară pentru „comportamentul libertin”. Fata identificată ca fiind protagonista filmului, neagă că ea ar fi în imagini. Dar scandalul diplomatic a fost rapid uitat cu izbucnirea grevei din Justiţie. Magistraţii au decis în instanţă că magistraţii îşi merită sporurile. Vorbim despre Justiţie şi se şopteşte că urmează un Raport din partea Comisiei Europene în care suntem nominalizaţi ca fiind ceea mai coruptă ţară din Europa. Dar ce contează şi care deficit bugetar domne?! Păi parlamentarii nu-şi votează tot singur salariile, sporurile şi pensiile speciale? Cine poate, poate! Exact: cine nu, nu. Dumnezeu dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă, mai bagi şi tu mâna-n sac dacă ai oportunitatea şi eşti… potent. 😆 La începutul anului, în Letonia parlamentarii au votat reducerea salariilor … La noi conform grilei de salarizare votată în luna mai senatorii si deputaţii şi-au mărit lefurile ajungând la un venit lunar care este echivalentul a 13 salarii minime pe economie… Criza-i pentru fraieri! 😆
Meciul Pogea – Magistraţi este-n plină desfăşurare. Ministerul de Finanţe a pus în executare hotărârea Curţii de Apel Bucureşti de joi, acordând, vineri, Consiliului Superior al Magistraturii, drepturile salariale, inclusiv sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, aferente lunii iunie. De cealaltă parte, însă, Finanţele neagă că au plătit sporurile solicitate de CSM. Stop cadru: la cine-i mingea? A încercat Ministerul Finanţelor să le închidă gura magistraţilor pe şustache sau am eu… halucinaţii?
Elena Băsescu, Vadim şi Gigi Becali s-au prezentat la Bruxelles să-şi ia în primire proaspăt obţinutele slujbe de euro-parlamentari. Şi noi, şi presa occidentală se amuză pe seama lor, dar nu-s singurii bufoni de acolo.
Subiectul cel mai fierbinte este conflictul dintre Stat şi Spiru Haret. După ce au fost acceptate dosarele (şi taxa de examinare) pentru concursul de titularizare al profesorilor şi de la absolvenţii USH, în ziua examenului aceştia au aflat că diplomele lor nu mai sunt valide şi au fost scoşi din sălile de examinare cu jandarmii. De aici până la ordonanţa de urgenţă ce urmează să facă – se presupune – ordine-n învăţământul din România este doar un pas. Nu pot însă să evit cuvântul „scandal” nici în acest caz. De la Geoană la Vanghelie, toată lumea din partidul care o susţine începe să se dezică de doamna Andronescu. Vanghelie – încă o dată – a pus punctu’ pe „i”: „Cred că răspunsul ministrului Educaţiei trebuie să fie că diplomele vor trebui să fie recunoscute”. 😆 Până una-alta, o comisie de la Ministerul Educaţiei a început vineri să verifice câte diplome nerecunoscute au fost eliberate.
Dacă pun toate ştirile cap la cap constat că Statul – cu mâna Guvernului – în lipsă de alte idei şi a unei viziuni de perspectivă, strânge de gât sectorul privat din care se alimentează. Altfel spus, parazitul îşi omoară gazda şi inevitabil comite sinuciderea. Mă tem că nu rămâne nimeni să stingă lumina.

Tot vineri, preşedintele Băsescu a semnat decretele de promulgare a Legii privind Codul Civil şi a Legii privind Codul Penal. La toamnă Parlamentul mai are de votat şi codurile de procedură… E timp pentru toate!

Băsescu pare-n cădere liberă.  Discursul confuz legat de schimbarea ministrului Ridzi a surprins toată lumea.

Pe de altă parte, constat încă o dată că la noi votul a fost şi este mereu unul negativ. Îmi spunea un taximetrist că s-a săturat şi că era mult mai bine înainte (de ’89) şi el de acum în colo votează cu PSD-ul indiferent ce se mai întâmplă. (de parcă PSD-ul nu ar fi şi acum la guvernare… 😆 ) Mi-am amintit că aşa a venit Constantinescu la putere, apoi tot în urma unui vot negativ a revenit PSD-ul, a urmat votul negativ acordat PSD-ului şi venirea la putere a alianţei “DA” şi urmează un nou vot negativ dat de această dată “dreptei” şi readucerea “stângii”… Nu se votează niciodată nici oameni, nici idei ci sunt sancţionaţi cei aflaţi la putere… E un joc ce nu duce nicăieri şi ne mai mirăm că nu există rezultate…

Şi tot ieri am asistat la primul atac cu ouă asupra premierului. Numai Boc susţine că n-a văzut nimic, dar cu toate acestea Poliţia şi Jandarmeria s-a mobilizat exemplar să-l prindă pe făptaş. Eu zic că-i (încă) bine: omu’ mai avea ouă cu ce să arunce. Din toamnă s-ar putea să treacă populaţia la pietre şi o să fie mult mai interesant! 😆
Semnale sunt: ieri la Braşov a avut loc un jaf armat eşuat asupra unei bănci, în timp ce la Bolintin Vale nişte hoţi au reuşit să plece cu 420.000 RON dintr-un bancomat. Noroc că Banca Mondială a aprobat joi un prim împrumut, de 300 milioane euro (423 milioane dolari), dintr-un program propus de finanţare pentru România în valoare de un miliard de euro. 😆 Cu ştrampii pe meclă, la treabă fraţilor!

Şi revin la „the land…off”. Ieri am văzut iar autostrada Soarelui blocată şi imagini cu plajele arhipline de pe litoralul Românesc. Conform sitului SETimes.com oficial turismului îi merge bine: de pe locul 30 anul trecut din clasamentul celor mai vizitate ţări din Europa, anul acesta am ajuns pe poziţia 26.

Cum observam şi la începutul săptămânii, ştirile externe sunt îngropate de spectacolul interminabil cotidian. De menţionat ar fi faptul că Parlamentul islandez a votat joi in favoarea depunerii candidaturii pentru aderarea la Uniunea Europeană. Cum spunea Un Soricel: „stirea zilei… Islanda (Iceland) a facut cerere sa fie acceptata in UE… Frantza si GErmania au zis ca nu mai vor sa accepte pe nimeni pina tratatul de la Lisabona nu e ratificat (la care se opun majoritate celor care vor independentza de UE)… adica legat ce se va intimpla cu constitutia UE…. ca analiza se spune ca primul lucru pe care islandezii o sa-l piarda daca intra in UE sunt dreptul la pescuit si procesarea pestelui cum il fac ei acuma !! adica o sa li se zica de la Bruxelle cum sa pescuisca si cit !!!… parte ce o vor insa e ca aparent UE o sa le dea bani sa iasa din rahat cu economia … get the picture ! Pana mea zi si tu ce lume nebuna !”

Lume nebună, in deed. 🙂

La noi par mai de interes ştirile legate de Michael Jackson… 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_eyFiClAzq8]

pornO TV

Posted on by — 16 Comments ↓

„Aşa vor să ne „aibă” românii şi pe noi, cum  „a avut-o” consulul român de la Chişinău, Ion Nuică, pe o angajată de la consulat. Priviţi şi uniţi-vă, dacă doriţi!” – cu acest mesaj scris peste drapelul României şi în fundal cu imnul, începe filmuleţul montat şi postat pe un site din Moldova. Filmul nu este recomandat celor sub 18 ani!
Astăzi consulul României la Chişinău, Ioan Nuică, şi-a prezentat demisia în urma filmului postat pe pagina on-line al ziarului Curentul din Chişinău. Ştirea a făcut repede vâlvă în presa on-line, dar şi pe posturile de televiziune… Realitatea, (porn)OTV… Ne place sau nu, filmul este rezultatul politicii duse la Bucureşti vis a vis de Moscova şi Chişinău în ultimii 20 de ani.

Ion_Nuica

După ce am avut judecătoarea porno, profesoara porno, eleva porno şi elevul porno, ministrul porno, justiţiarul porno, preotul porno, a venit momentul şi diplomatului porno. Dincolo de deşertăciunea presei, în spatele trivialului şi al senzaţionalului de tip tabloid de care toată lumea se lepădă, dar face audienţe record şi vinde tiraje spectaculoase, aproape în fiecare din aceste cazuri avem de a face cu violarea dreptului la intimitate.  Un detaliu aparent minor care nu deranjează pe nimeni. Pornografia – în capul meu – înseamnă altceva. Filmul cu profesoara a fost extras din laptopul ei personal, actualul filmuleţ cu diplomatul român a fost realizat cu o cameră ascunsă…

În cazul diplomatului român este inevitabil să ne întrebăm cine, când şi cum a plasat camera video, cum a controlat-o. Intenţia este evidentă, altfel nu ajungea materialul în presă.

PORNOGRAFÍE, pornografii, s.f. Scriere, desen, fotografie sau gravură obscenă. Atitudine, faptă, vorbă obscenă. – Din fr. pornographie. Interpretare obscenă şi imorală a problemelor legate de sex. 2) Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) Faptă sau vorbă obscenă. (DEX)

Situaţia diplomaţilor români din Chişinău se înrăutăţeşte simţitor, cum nici relaţiile dintre statele noastre nu reuşeşte să intre pe un făgaş de normalitate. Vina cred că este la Bucureşti. Relaţia noastră cu Rusia este inadmisibil de rece, indiferent de guvernarea din România, legăturile noastre cu Moscova au fost neglijate şi compromise. Ne-am îmbătat cu aderarea la N.A.T.O. şi integrarea europeană şi am scăpat din vedere influenţa Rusiei în zonă.
Aşa avem parte de gaz scump şi am pierdut şi o piaţă de desfacere uriaşă şi un partener cu care am avut relaţii bune. Şi vorbesc acum strict despre aspectele economice. Dar şi cele diplomatice meritau menţinute măcar într-o zonă cordială.

Chişinăul poate devenii o zonă de tampon neutră unde Rusia şi Europa să-şi dea mâna, cu exagerările de rigoare, un mic Istambul unde Estul şi Vestul să se unească. Sub tutela Moscovei şi cu sprijin European, Chişinăul poate devenii un mic paradis iar Bucureştiul (Iaşul) poate fi capătul de pod European către el.
Este foarte târziu, dar poate încă nu este prea târziu ca diplomaţia românească să-şi dovedească clasa şi calitatea, să întindem o mână spre Moscova şi una spre Chişinău, să acceptăm realitatea şi să salvăm ce mai poate fi salvat. Dar nu în pat. Şi nici la şpriţ cu Voronin.

P.S. La începutul acestei luni, un diplomat britanic a demisionat din postul pe care îl ocupa în Rusia, după ce un site de internet rusesc a difuzat un filmuleţ în care acesta apărea făcând sex cu două prostituate. Potrivit unor surse din Marea Britanie, filmul putea fi făcut chiar de serviciile secrete ruseşti…

Nu cred că viaţa particulară al oricărei fiinţe umane poate fi făcută publică (fără acordul ei, evident) şi catalogată drept pornografie. Am pus link la filmuleţ doar fiindcă nu cred că este un material pornografic – mare lucru nu se vede din el – dar genericul trebuie văzut şi montajul dovedeşte că s-au făcut mai multe filmăricu diferite ocazii iar fata ştia exact unde este camera…)

Fata chiar pare drăguţă, care bărbat i-ar fi spus „nu”? ( 😀 )

Era să uit, încă o zi de 13.

Încercaţi şi jocul propus de Alianţa Moldova Noastră: “Dă-le papuci comuniştilor!” (asta să nu fie totul absolut negru… 🙂 )

dincolo de… gard

Posted on by — 40 Comments ↓

Dacă dincolo de gard cineva îşi face nevoile putem pretinde că n-am văzut nimic, dar chiar dacă ne prefacem că nu simţim, mirosul tot ne deranjează.
Stau de doi ani în acelaşi bloc şi nu ştiu numele niciunui vecin de pe scară. Mă salut cu toţi, mai schimbăm câte o vorbă uneori la gheenă, în staţia de tramvai sau pe scări, dar în fapt nu ştiu absolut nimic despre nici unul din ei. E drept, nici vecinii nu ţi-i alegi, nu-s genul să-mi bag nasul în viaţa altora neîntrebat, dar oare unde este graniţa între bun simţ şi nepăsare?
Este şi acel spot publicitar la o organizaţie non-guvernamentală în care suntem întrebaţi câţi prieteni avem când vrem să ieşim la un film, la o bere, câţi putem suna noaptea dacă avem o problemă, câţi ne-ar da cheia de la maşină fără să clipească sau câţi sunt alături când avem o problemă gravă… Chiar, câţi prieten credem că avem şi câţi avem în realitate? Parcă am trăii în cutii. Universul nostru se rezumă la atât de puţin, orizontul este incredibil de îngust, lumile noastre mărunte par şi extrem de paralele…
Dar nu despre relaţiile interumane vreau să vă povestesc ci despre ştiri şi conţinutul acestora.

Sunt două aspecte care mi-au sărit în ochi. Pe de o parte sunt ştirile sportive: de ani de zile totul se rezumă la fotbal. Ce a făcut nu ştiu care finanţator, ce a avut de declarat nu ştiu care conducător de club, antrenorul cărei echipe a mai fost schimbat după două luni, ce arbitru a mai făcut vre-un blat  şi jucătorii ce maşini de fiţe şi-au mai luat, unde au mai chefuit şi ce fufe au mai agăţat. Adică pe de o parte parcă alt sport în afara fotbalului n-ar mai exista iar ştirile din fotbal numai cu sportul n-au nicio legătură.
Pe de altă parte sunt ştirile externe. Ştirile care nu prea sunt. S-a extins modelul ştirilor tip „ora 5” iar ştirile externe s-au redus la ştiri gen „flash” şi „info”. Foarte rar mai deschide grupajul de ştiri o ştire externă. S-a întâmplat la atentatele de la 11 septembrie, când a murit Papa sau mai recent Michael Jackson.
Mi-am amintit de telejurnalele dinainte de ’89 în care totul era despre el şi ea, iubiţii noştri conducători şi ştirile externe erau eventualele lor vizite în state tot mai obscure. Atunci ştiam că ştirile sunt cenzurate, dar oare acum ce se întâmplă?
Dincolo de audienţele care au luat minţile tuturor, presa are ca principal rol informarea. Ce discută Obama cu Putin ne afectează în mod direct pe termen lung. Facem parte din Uniunea Europeană, ce decizii se iau la Bruxelles ne implică şi pe noi, la fel şi hotărârile luate la vârful N.A.T.O..
Mă uitam pe fluxul de ştiri şi dintre „Cel puţin 1.680 de persoane au fost rănite în revoltele interetnice, în urmă cu o săptămână, la Urumqi, la Xinjiang, dintre care 74 sunt în stare critică, au anunţat duminică autorităţile locale, citate de agenţia China Nouă.” şi „Patru români acuzaţi de tâlhărirea unei studente în vârstă de 19 ani în apropiere de Roma au fost arestaţi de carabinieri, informează site-ul TG.com.” cu siguranţă a doua va ajunge în grupajul de ştiri la majoritatea posturilor.
În mod bizar nici canalele axate pe ştiri ca Realitatea sau Antena 3, nu fac excepţie. Şi în zile banale, când mare lucru nu se întâmplă la noi, se repetă aceleaşi banalităţi şi pseudo-ştiri, suntem bombardaţi cu aceleaşi clişee despre tot felul de nimicuri şi despre personaje practic nimeni, dar nu prea se suflă o vorbă despre ce se petrece-n lume, în jurul nostru.
Nu pot să nu repet întrebarea: există oare un interes, suntem împinşi spre o zonă gri şi manipulaţi constant? Ne copleşesc grijile de zi cu zi în aşa măsură încât uităm de lumea în care trăim?

Nu suntem singuri şi nu trăim în perfectă izolare, chiar dacă uneori în centrul universului nostru suntem numai noi şi aparent trăim într-un mic glob de sticlă. Programul nuclear al Iranului ne afectează şi pe noi, colonizările din Cisiordania sunt mai importante decât apartamentul de 1 milion de euro pe care şi la cumpărat Nicoleta Luciu în Bucureşti, cum faptul că Rusia deschide încă o bază militară în Kîrgîzstan spune mai multe despre lumea în care trăim decât declaraţia La Toyei Jackson conform căreia fratele ei ar fi fost asasinat…

Deschide ochii!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GEVBz9cHfII]

Săptămâna-n retrovizor (11.07.09)

Posted on by — 12 Comments ↓

Încep cu mine. Ieri seară m-am răsfăţat: după mai bine de o săptămână, a izvorât apa caldă. Nu este cel mai select cartier Rahova unde vreau-nu vreau vieţuiesc, dar parcă (încă) e pe hartă şi sectorul 5, indiferent ce nuanţă are primarul, este parte a Bucureştiului şi – surpriză! – Bucureşti este capitala României şi să mă ia naiba dacă vă mint, suntem în Europa. Măcar aşa, tot pe hartă. Înţeleg şi treaba cu revizia, dar să ştim şi noi şi, de ce revizie odată la două săptămâni câte o săptămână? Uneori este aproape imposibil să te conformezi condiţiei umane.
Bine. Ideea era că a fost tare fain să mă bălăcesc în apa fierbinte, am abuzat şi de răţuşca lui fi-meu, sărut-mâna!

Cel mai fierbinte subiect din agenda săptămânii este greva – spun unii analişti, ilegală – din Justiţie. În spatele vorbelor mari, al discului cu pocănituri şi fâşâituri al reformei, toată treaba se rezumă (iar) la bani, vizează sporurile pierdute. Nu mai este cazul să spunem că magistraţii, judecătorii, grefierii au tot dreptul la salarii mai mari. La fel şi profesorii, medicii, militarii sau funcţionarii publici. Toţi cei care muncesc au dreptul să fie plătiţi conform muncii depuse. Soluţia pare să fie acea mult discutată Lege Unică a Salarizării. Lege care nu vine şi lege pe care exact cei care ocolind legile actuale, nu şi-o prea doresc. Într-un an în care sacul nu doar că este gol, dar defilăm cu saci de împrumut, măririle salariale sunt imposibile. Mai este şi efectul domino, lanţul slăbiciunilor, dacă Guvernul cedează într-o parte automat va creşte presiunea şi în toate celelalte părţi şi ţara se scufundă mai rapid decât a făcut-o Titanicul. Mai este un aspect de care se pare, nu ţine cont nimeni: la noi toată lumea vrea să se facă economist, jurist, medic sau manager. Sau blogger. 😛 Nu cunosc pe nimeni să-şi dorească să devină oţelar, strungar, fermier sau sudor. Nu, toată lumea vrea să-şi câştige pâinea gândind, mutând hârtii din dreapta-n stânga, trăgând linii virtuale cu mouseul, teoretizând. Nimeni nu vrea să se „murdărească” muncind. E bine, dar atunci să nu ne mai mirăm că economia duduia doar pe hârtie şi după ce se termină actuala criză – când se termină, dacă se termină – creşterea o să vină tot doar pe hârtie.

Şi Guvernul pune umărul nemijlocit la dezastru: banii se duc pe cheltuieli şi-n buzunare obscure iar la capătul tunelului ne aşteaptă prăpastia. Ador două reclame: „viitorul îţi surâde” şi „viitorul sună bine”!

Dar dacă tot suntem în curtea din dos a Justiţiei, musai să-l amintim şi pe Don Costel, numit de presă „Demnitarul Interlop”, Costel Iancu. Justiţia l-a achitat. Mai exact Tribunalul Dolj. „Costel Iancu, fostul director al Agenţiei Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare, a fost găsit nevinovat de Tribunalul Dolj în dosarul penal în care era acuzat de constituire de grup infracţional organizat, lipsire de libertate, ameninţări, loviri şi alte violenţe. În motivarea hotărârii, judecătorii au menţionat faptul că fostul director al ANIF Constantin Iancu nu l-a sechestrat pe omul de afaceri vâlcean Andrei Alexandru, conform unor alineate din articolul 10 din Codul Penal, potrivit cărora fapta nu există, iar faptele săvârşite de acesta nu prezintă elementele constitutive ale unei infracţiuni.” (Realitatea Net)
Presa a adus în faţa opiniei publice o grămadă de fotografii şocante cu bărbatul sechestrat şi umilit, s-au scris zeci, dacă nu sute de pagini despre acest caz scandalos. Adică presa sau a minţit sau a halucinat. Nu este prima oară când Justiţia ia astfel de hotărâri controversate într-o după-masă de vineri în ideea că aceeaşi presă nu mai apucă să informeze opinia publică şi subiectul scapă din centrul atenţiei. Eu nu cred nici în coincidenţe şi nu cred că ceva ar putea fi pur întâmplător în viaţă.
Don Costel în urma scandalului a fost exclus din PDL, acum, spălat şi parfumat de Justiţie, partidul ar putea să-l ia din nou în braţe şi – de ce nu? – să-şi reprimească şi funcţia de Secretar de Stat. Bravo Don Costel, bravo Justiţie!

Cazul Ridzi a ţinut prima pagină a ziarelor toată săptămâna, eu v-am povestit despre compromiterea unei generaţii. Comisia Parlamentară a găsit-o vinovată, urmează să vedem şi decizia DNA ca apoi dosarul să ia calea…Justiţiei. Sunt multe aspecte neclare. Ridzi cu siguranţă n-a acţionat de capul ei şi banii nu au intrat în buzunarul ei. De interesant, ar fi urmărirea traseului banilor: vor ajunge sau nu sub formă de sponsorizare în campania pentru prezidenţiale? Sau au fost achitate datorii mai vechi? Faptul că Ridzi a acţionat la comandă sau a fost lucrată la comandă, chiar n-are nicio relevanţă. Sau pur şi simplu sacrificată. An de criză, buget subţire, se dă o luptă acerbă pentru fiecare bănuţ, partenerii de guvernare se faultează reciproc de câte ori prind ocazia, başca, este şi an electoral, foamea şi nevoile sunt şi mai mari. Revin la ce mă doare cel mai mult: s-a mai compromis încă o generaţie. Cine nu intră în horă, nu are nicio şansă. Este valabil pentru toate partidele. Vorbim despre Ghişe, Udrea, Negoiţă, Antonescu, Ponta sau cine mai vreţi voi, sunt toţi o apă şi un pământ. Ba, chiar mai rău, tinerii parcă au şi mai mult tupeu şi mai puţin bun simţ. Despre responsabilitate nici nu poate fi vorba.

Mă gândeam să extrag săptămânal câte un personaj enervant. M-am oprit la Robert Negoiţă. La doar 37 de ani (născut în data de 29 martie 1972 la Ploieşti) are o avere estimată la 350 de milioane de dolari şi astfel este pe primele locuri în lista celor 300 de milionari ai României. Împreună cu fratele său Ionuţ Negoiţă deţin firma Pro Confort Group. Din 2003 este membru PSD şi a devenit vicepreşedinte al Tineretului Social Democrat şi este deputat în actuala legislaţie. Declaraţia sa de avere depusă la Parlament are nu mai puţin de 72 de pagini şi cuprinde 1603 case şi 52 de terenuri.
Faptul că mă enervează faţa lui, nu-i un motiv. Faptul că face parte dintr-un partid de stânga – pentru mine – deja este un motiv întemeiat să-l detest iremediabil. Dacă s-ar înscrie tata în PSD, nici la telefon nu i-aş mai răspunde! Dar obiectiv vorbind, nici asta nu e motiv să „premiezi” un personaj.
Cum îşi îndeplineşte datoriile de proaspăt ales în Parlament, nu ştiu: toată ziua este prezent la Realitatea TV. Este aproape mai activ  ca PNL-istul Ioan Ghişe. Acum nu ştiu dacă sunt acolo din sarcină de partid sau din propria iniţiativă, dar de plătit, sunt plătiţi din bani publici pentru totul alte activităţi. Negoiţă este enervant pentru obrăznicia, pentru tupeul cu care vorbeşte. De cele mai multe ori tonul vocii înlocuieşte argumentul, tupeul cunoştinţele. Este o gaşcă de măscărici care este prezentă constant la mai toate posturile de televiziune, sunt mereu disponibili pentru declaraţii de presă, le place şi vor să fie în luminile rampei. Indiferent de subiect, au constant o părere, sunt mereu abrupţi şi vehemenţi. Sunt enervanţi.
Mai este un aspect care nu-mi dă pace. Cum se face că toţi îmbogăţiţii au legătură cu sfera politicului? Ba firmele lor sponsorizează câte un partid, ba şi-au făcut firme imediat ce au intrat într-un partid?
Şi atunci ne mai mirăm unde s-au dus banii?
De 20 de ani banii publici sunt ingenios deturnaţi în zona privată, statul a falimentat şi un mic grup privilegiat s-a îmbogăţit cu nesimţire. Ce mă frapează de fiecare dată este că atunci când zic gata, nu mai e nimic de furat, realitatea mă contrazice.

Pe scurt.
„Octavian Bellu a depus, vineri, la cabinetul premierului Emil Boc un document în care solicită să fie eliberat din funcţia de secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului, invocând imposibilitatea de a mai lucra într-un sistem “blocat şi fără viitor”. (Mediafax)
„Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a declarat că, pentru sesiunea din această vară, universităţile “Spiru Haret” din Bucureşti şi “Petre Andrei” din Iaşi nu pot organiza concurs de admitere în anul întâi, întrucât au nişte probleme.” (Mediafax)
Filme, teatru, concerte pentru weekend-ul 10 – 12 iulie
„Meteorologii au emis, vineri, o avertizare cod galben de ploi şi vijelii care vizează întreaga ţară, cu excepţia Crişanei şi a unei părţi din Banat, valabilă de sâmbătă de la prânz până duminică seară.” (Mediafax).

Fie vremea cât de rea, cel mai bine-i în ţara mea!
Să aveţi un sfârşit de săptămână cât mai plăcut!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TvC6VS4Np4U]

Călăreţul Ninja fără Cap

Posted on by — 17 Comments ↓

De ce acest titlu? Habar n-am. Mi-a venit aşa ca o adiere de vânt în minte şi mi-a plăcut cum sună. Mare lucru nu ştiu despre temuţii Ninja. Ştiu că erau folosiţi ca spioni şi asasini în Japonia medievală şi mai citisem că în 1581 Oda Nobunaga a trimis 46.000 de samurai să căsăpească 4.000 de ninja. Cei care au supravieţuit măcelului s-au refugiat prin munţi şi s-au amestecat între săteni. Stilul lor de luptă, Ninjitsu, este considerată o formă neconvenţională de Arte Marţiale. Despre pădurea Sleepy Hollow şi fantoma Călăreţului fără Cap care o bântuie nu ştiu chiar nimic şi nici filmul nu l-am văzut.
Da’ cu siguranţă nu despre Ninja sau Călăreţul fără Cap vreau să vă povestesc! Şi încă o dată pe ziua de azi sunt nevoit să folosesc un „abracadabra” contorsionat: habar n-am ce o să scriu.

Am intrat pe Zelist să văd cine ce mai face, scrie. L-am zărit pe Visurât (fără mă-sa ha ha ha! 😛 ) şi nu m-am abţinut, am dat o raită. Cel mai interesant lucru de citit a fost asta: „De exemplu, mie nu-mi place să spăl vasele. Nu mi-a plăcut niciodată şi, dacă ar fi să locuiesc singur (din nou) mi-aş cumpăra (aşa cum am mai făcut-o) farfurii şi tacâmuri de unică folosinţă. De ce? Pentru că urăsc să spăl vasele.” (Ce ţie nu-ţi place… ). Mie îmi place să spăl vase, cei drept, de când m-am întors din vacanţa din Antalia, parcă nu mai am aceeaşi plăcere… ha ha ha! 😛 Dar asta este valabil la cam tot ce fac, nu doar la spălatul vaselor. Ideea este alta: sunt ecologice vasele şi tacâmurile de unică folosinţă? Pe mine asta mă interesează… Am intrat şi la Zoso dar nici acolo n-am găsit nimic interesant. M-am prins, sunt eu defect! Să nu mă înţelegeţi (din nou) greşit! N-am nimic cu oamenii (blogării) aceştia, să fie sănătoşi şi să vândă pe cât mai mulţi bani cât mai mulţi centimetrii pătraţi de publicitate, dar zău dacă înţeleg ce draq găsesc unii de citit la ei.  Adică nu pot să-mi imaginez nici gospodina, nici puştiul emo care se scoală dimineaţa şi nerăbdător deschide computerul să intre pe internet şi să citească ce au mai scris unii şi alţii din aceşti Guru cyber… sau Cyber Guru? …  În fine!  Aş vrea să fiu invidios, dar n-am pe ce. Şi aşa revin – inevitabil – la Neil Young:

„Keep on bloggin’
‘Til the power goes out
Your battery’s dead
Twist and shout…”

(Bloguiţi până se ia curentul, aveţi bateriile moarte… Twist and shout! Ha ha ha!)

Bun. Tre’ să zic două vorbe şi despre mega ceremonia lu’ mega Jaco. Trist dar adevărat. După inegalabilul succes cu „Thriller”, cred că moartea este cel mai bun lucru care i s-a întâmplat. Din tot ce am citit, auzit şi văzut, omu’ nu rezista nici la 5, nu la 50 de spectacole din cele programate şi era terminat şi fizic şi psihic şi… financiar. Organizatorii sunt fericiţi: lumea păstrează biletele drept amintire, nu trebuie să returneze nici un bănuţ şi economisesc şi costurile spectacolelor. Ha ha ha! Acum încearcă toţi cei implicaţi să ia şi pielea de pe mort, dar reţeta Elvis nu cred că o să funcţioneze. Peste şase luni – tot părerea mea – o să auzim: „Michael who?” Din curiozitate poate mai descarcă ilegal un milion-două de tineri „Thriller”-ul, se mai şi vând ceva CD-uri şi mai ales DVD-uri şi cu asta basta. Ceremonia anunţată ca fiind cea mai grandioasă, a fost un fâs. Şi de pe scenă şi din sală au cam lipsit vedetele momentului. Nici măcar Quincy Jones n-a apărut, „tăticul” succesului carierei solo a lui Jaco. Poliţia se aştepta la o histerie generală şi la circa un milion de fani în afara amfiteatrului şi nu s-au adunat nici 50.000… Era mega-starurilor şi implicit a lui Jaco s-a terminat cu sfârşitul secolului XX şi ultimul său album, „Invincible” din 2001 a fost deja un mare fiasco. Jaco has left the building. For good.

Am văzut şi un documentar interesant într-o seară pe un post de televiziune: Iarna demografică (Demographic Winter).
E un trailer pe YouTube:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IG2IZEzUmA0]

Din ce am înţeles, nu încălzirea globală ne trimite pe bară ci în mod paradoxal scăderea vertiginoasă a populaţiei. În mod bizar, paralel cu scăderea populaţiei creşte numărul de locuinţe şi gradul de poluare. Un alt aspect este cel financiar: scăderea populaţiei conduce în impas asigurările sociale, scade populaţia activă şi creşte masa celor inactivi, astfel n-are cine să asigure fondul de pensii. Ştiam că banii pe care îi dăm pe tot felul de asigurări se duc pe apa sâmbetei şi nu stau frumuşel nici într-un cont bancar, nici nu sunt investiţi să se înmulţească, dar se pare că situaţia este şi mai nasoală. Apelez tot la bătrânul Neil Young: „Where did all the money go?”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3yKV22_Dz4g]

Ridzi. Nu o iau de la capăt cu povestea, Comisia Parlamentară a găsit-o vinovată, aşteptăm şi mutarea DNA-ului, este an electoral, tre’ să cadă capete şi să curgă (cât mai mult) sânge. Înţeleg tot. Sau aproape. E clar, Ridzi n-a băgat banii în buzunar, oare de asta a picat? Altfel nu-mi explic cum toţi ceilalţi politicieni şi şmecheri lipiţi de indiferent care putere aflată la conducerea ţării de 20 de ani şi care au jecmănit nu cu 700.000 Euro bugetul ci cu milioane şi miliarde, stau bine merci şi aruncă cu pietre…

Asta este brambureala pe ziua de azi, am încălecat pe o şa… bla bla bla, bla bla bla!

P.S. Am adus la zi pagina cu fotografii şi am adăugat şi o pagină nouă cu favorite. 🙂

Şi că tot e “viucănd”… citiţi oferta pusă cap la cap pe Metalhead. Keep On Rockin in a free world.