Arta integrată (în absolut… ha ha ha)

Coca-Cobain-T-Shirt by BrushvoxÎn data de 24 august 1770, la vârsta de doar 17 ani, tânărul poet Thomas Chatterton îşi punea capăt zilelor şi suferinţei de foame otrăvindu-se cu arsenic.
În 2009 mai sunt oameni care susţin că adevărata artă se naşte din sărăcie şi foame… Arta ca un moft. Arta ca un produs (de larg consum).  Sau arta ca un… glonţ. Au trecut 239 de ani de la moarte lui Thomas Chatterton…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lul9HkOpUKk&feature=PlayList&p=A4044078BF0E278A&index=0&playnext=1]

Integrarea şi implicit corporatizarea artei în societatea de consum este un fenomen aproape natural dacă cuvântul „natural” n-ar suna atât de ne-natural – adică artificial – în acest context. În „lumea bună” „dă bine” şi câte un personaj excentric, un hair-styler homosexual, un rocker rebel, un scriitor sau poet beţivan sau un pictor jerpelit cu barba crescută şi neîngrijită. Într-un anume context „dau bine” şi astfel sunt toleraţi cum se trece cu vederea şi trasul cocainei pe nas al unor fotbalişti.
Artistul integrat conferă societăţii un grad de control asupra produsului artistic. Este un fel de sistem de carantină: nu laşi artistul să moară de foame, dar îl menţii sub control (financiar) atâta timp cât el este creativ. Artiştii de succes – în marea lor majoritate – sunt artiştii care au intrat în sistem, au înţeles sau au intuit „jocul”, s-au pliat pe cerinţa societăţii şi uneori chiar şi în spatele unei aparente atitudini rebele, nu sunt mai subversivi în creaţiile lor decât este un contabil onest în hârţoagele sale.
Am mai vorbit despre muzică şi spuneam că în opinia mea atâta timp cât cel mai excentric sau zgomotos experiment muzical este produs şi comercializat chiar şi pentru un public ţintă restrâns, aceea muzică este comercială. Şi aici inevitabil trebuie să spun că în definitiv este normal şi absolut uman: omul este o fiinţă egocentrică, îşi doreşte şi admiraţie şi succes, artistul nu este – sau doar foarte rar– excepţie. Asta în final îl face şi vulnerabil, îl şi expune integrării, comercializării, corporatizării.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Iz0gBHCHnbY]

Povesteam ieri despre 23 august şi nostalgii. Cineva a pomenit de cenaclul Flacăra. Da, este un exemplu bun. Regimul Ceauşescu a profitat în mod propagandistic şi de artiştii dispuşi, cum s-a profitat şi de rezultatele sportivilor. Nu iubeau nici comuniştii mai mult artiştii decât o fac actualii guvernanţi, doar că atunci era (mai) important ca fenomenul să fie (şi mai) controlat.
Dar nu este vorba doar de ce se întâmplă la noi, unde toate se întâmplă sau mai nasol, sau pur şi simplu aiuristic.
Într-o formă sau alta, în toată lumea arta este controlată şi a fost transformată într-un simplu produs mai mult sau mai puţin estetic.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3xrno3IkcMI&feature=related]

Vorbeam într-o noapte pe Mess cu un prieten şi era foarte impresionat de povestea celor din formaţia Tinariwen. Mi-a dat link şi m-am uitat şi eu la documentarul – foarte interesant – despre ei. Trupa formată din rândul poporului nomad African Tuareg, are o istorie fascinantă, din războinici concentraţi în armata lui Gaddafi, apoi întemniţaţi şi deveniţi într-un final muzicieni de succes mondial…
Şi aici, văd partea uşor amară a poveştii: cred că şi aceşti rebeli de excepţie prin fire şi definiţie, au ajuns să fie integraţi, comercializaţi şi corporatizaţi de lumea Occidentală…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KCkSX6Kl3ig]

La întrebarea dacă aleg kalaşnicovul sau chitara, eu fără ezitare răspund kalaşnicovul.

23 august şi memoria colectiv-selectivă

Nu poţi compara para cu portocala, pruna cu pepenele, peştele cu porcul sau viaţa de dinainte cu viaţa de după. Cu siguranţă există nostalgii şi nostalgici. „Futu-i ceapa mă-si, nu credeam că democraţia o să fie aşa!” – am auzit nu o dată de la oameni diferiţi.
Acum 20 de ani probabil eram pe stadionul 23 august şi aşteptam apariţia marelui conducător. Azi nici măcar stadionul nu mai este şi nici urmă de manifestările grandioase de odinioară.
Strălucirea zilei Naţionale a României între 1948-1989 nu mai are nicio strălucire şi trecerea României din tabăra Axei în cea a Aliaţilor în cel de-al doilea război mondial la 23 august 1944 aparent s-a risipit în praful istoriei şi al timpului. Americanii au întârziat mai bine de 50 de ani şi ne-am ales cu o cumetrie de care n-am ştiut să profităm cu Mama Rusia. Ne place sau nu să admitem, schimbarea taberei în funcţie de interesele de moment, ne-au adus şi „beneficiul” unui partener privit tot timpul cu suspiciune, etichetă de care n-am scăpat şi nici nu vom scăpa. În fapt, 23 august nu este altceva decât ziua în care în 1944 printr-o lovitură de Stat militară, Antonescu a fost îndepărtat de la conducerea ţării şi România s-a predat necondiţionat Aliaţilor. Dacă istoricii încă n-au căzut de acord asupra evenimentelor de atunci – lovitură de Palat şi de Stat, Insurecţie, Revoluţie, etc – şi încă se folosesc diferite termene pentru definirea evenimentelor, consecinţele le-am suportat şi le mai suportăm.
Au rămas trei localităţi cu numele de 23 August, o localitate în judeţul Caraş-Severin, una în Constanţa şi una în Mureş.
23 august trezeşte încă nostalgia unor vremuri apuse. Asta fiindcă la înlăturarea sistemului comunist, n-am pus nici un alt sistem în locul acestuia şi – paradoxal sau cinic – sistemul capitalist la care ne-am pseudo-aliniat, tocmai dădea semnele decesului neanunţat, dar cu atât mai previzibil. Între două scaune şubrezite, ne-am trezit cu curul în aer. 🙂
Mulţi vorbesc despre avantajele „epocii de aur”: siguranţa locului de muncă, siguranţa cetăţeanului, concediile la îndemâna tuturor sau performanţele sportive aparent de ne-egalat de atunci. Uită de frică, de frig, de lipsa alimentelor, lipsa perspectivei, în mod bizar creierul selectează detaliile care ne convin şi izolează sau şterge lucrurile care ne incomodează sau nu (mai) cadrează cu opinia şi poziţia noastră curentă. Absurditatea nostalgiei se reflectă perfect în mult înjuratul salamul de soia devenit astăzi un produs „cool”.
Evident, atât sistemul capitalist, cât şi cel comunist a avut avantaje şi dezavantaje, spre neşansa noastră însă se pare că păstrăm şi perpetuăm din prostie sau comoditate exact aspectele care n-au legătură cu sistemul ci ţin de om şi caracterul acestuia: hoţia, cumetria, corupţia, lenea, nepăsarea, şmecheria…

Nu suntem conduşi de extratereştrii, politicienii nu vin dintr-o altă lume, Statul nu este un organism extern ci reflecţia societăţii, socetate din care facem şi noi parte. Şi sunt nevoit să mă repet: nu istoria se repetă ci noi repetăm greşelile.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=sPJHQmJAiKA&feature=rec-HM-r2]

Mai importantă – cred – a fost ziua de 23 august 1939, când la Moscova, în prezenţa lui Stalin, s-a semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, teoretic – şi oficial – un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, practic un tratat de împărţire a lumii între două imperii expansioniste. Tot un cinism al istoriei a făcut ca tot într-o zi de 23 august – în 1942 – să înceapă bătălia de la Stalingrad…

23 august 2009, încă o zi într-o lume aparent ciudată, dar tot mai… amuzantă.

Cine l-a omorât primul?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wzNjmIWbns4]

Poate că mă înşel, (poate că nu 😆 ) dar aş putea să jur că lumea a luat-o agale într-o direcţie dubioasă. Mă uitam la reporterii care erau călare pe părinţii copiilor de la Timişoara care se presupune că l-ar fi măcelărit pe bătrânul acele nefericit. „Credeţi că e vinovat?”, „Credeţi că l-a ucis fata dumneavoastră?”, „Dar de ce se prostitua?”, „Fiul dumneavoastră a făcut liceul de teologie, cum a putut să facă asta?” şi cea mai tare întrebare posibilă: „Cine l-a omorât primul?”
Eu am altă întrebare: cine v-a angajat şi… de ce?

După sezonul jafurilor de bănci, le-a venit rândul caselor de schimb valutar şi a benzinăriilor. Şomajul împinge oamenii la gesturi disperate şi atâta timp cât unicele măsuri anti-criză adoptate de guvern sunt noi disponibilizări şi reduceri de personal, acesta este doar începutul.
Poate cea mai amuzantă ştire legată de furturi a venit în dimineaţa aceasta: cinci persoane mascate, pe la ora 3.40, noaptea trecută, au furat un bancomat din Spitalul Panduri din Bucureşti. Lumea s-a cam prins că băncile scot banii din ţară şi preventiv, dacă guvernul nu ia nicio măsură, mai opresc ceva lichidităţi şi pentru uz intern. O fi bine? O fi rău? Fiecare face ce poate…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YgcFbPrt1I8&feature=related]

În 1456, tot într-o zi de 22 august, Vlad Ţepeş devenea domn al Ţării Româneşti. Acum boieru’ Băsescu este îngrijorat de ce surprize îi mai poate face fratele Mircea. E spectacol ieftin, porţia de circ de week-end? Ne-am cam obişnuit să fim luaţi ba de fraieri, ba la… ţintă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=g3PwrDZYFvo&feature=related]

Dar dacă nu vine Ţepeş re-loaded să dea foc la puşcărie şi la casa de nebuni, copii află din manualele de religie că dumnezeu nu doar că există şi nu doarme (niciodată), dar el veghează şi te pedepseşte mai ceva ca cel pomenit drept Vlad Dracul. Astfel manualul de religie pentru clasa a I-a al Editurii Sf. Mina din Iaşi, le sugerează printr-o poezioară copiilor că joaca nu este bine văzut de ăl de sus: „Alina, a mea colegă,/ E-n spital de-o săptămâna/ Jucându-se fără grijă/ Ea, cazând, şi-a rupt o mână”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YmS-JuVvVf4&feature=related]

„Formarea Bisericii Greco-Catolice a dus la dezbinarea în planul credinţei a românilor transilvăneni şi a avut consecinţe majore, deteminând instaurarea unui climat de neînţelegere şi neîncredere reciprocă, cu efecte pe termen lung”, aflăm din manualul de religie pentru cultul ortodox, destinat elevilor de clasa a X-a, la capitolul “Ortodoxia în contextul creştinismului românesc”. Lucrurile nu se opresc însă aici, în manualul tipărit de editura editate Corint primim şi explicaţii suplimentare: “Instituind primatul papal, Biserica Romei a văzut misiunea nu doar în evanghelizarea necredincioşilor, ci şi în reintoarcerea celorlalţi creştini sub autoritatea episcopului Romei. Aşa au apărut misiunile catolice în spaţiul  ortodox, nefiind însă decât o strategie agresivă de a-i atrage pe ortodocşi la catolicism. Acest prozelitism catolic, numit uniatism a fost aplicat în Ucraina (sec.al XVI-lea), în Polonia (sec. al XVII-lea) şi mai târziu în Transilvania (începutul sec. XVIII-lea), instituindu-se Biserica Greco-Catolica”.
Dar, mereu este loc de şi mai rău: „Numeroasele forme de aşa-zisă spiritualitate propuse astăzi şi care promit obţinerea unor puteri miraculoase decurg cel mai adesea dintr-o influenţă directă a demonilor. Magia, spiritismul sau anumite puteri ale yoghinilor care conferă puteri supranaturale sunt în strânsă legătură cu lucrarea demonilor” – aflăm tot din manualul de calsa a X al editurii Corint şi dacă asta nu va convins încă, autorii prevestesc sfârşitul sumbru în tonurile cele mai grave: „Creştinismul făgăduieşte omului viaţa veşnică, yoga arată intrarea în neantul necondiţionat. Creştinismul îl arată pe om şi după trecerea spre viaţa veşnică ca persoană, yoga lucrează la pierderea personalităţii… În yoga, eul purificat va părăsi această vale a plângerii în mod definitiv, pierzându-se în izolare şi stingere.”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qxxotgzU6Fs]

Da’ nu toate sunt aşa negre cum le zugrăvim de-obicei. După mult circ, tam-tam, nervi, absolvenţi daţi afară din sălile de examene, transferuri forţate de la FR şi ID la zi, nervi consumaţi şi nopţi nedormite, Guvernul a decis, miercuri, introducerea Universităţii Spiru Haret pe lista instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate, modificând HG 749/2009 în care Spiru Haret nu se regăsea. Ei, ştiam eu că până la urmă cad la pace! 😆

Şi dacă tot sunt vremuri căcăcioase, măcar să avem toţi diplome cu ce să ne ştergem la cur!

La noi ca nicăieri.
Am mai spus asta, nu o fi cele mai bune timpuri, dar nimeni nu poate să zică că nu sunt interesante.
M-aş duce în ţări mai calde, dar sunt deja destul de la sud… unde să mă mai duc? Şi… pe ce şi până unde? Din 4 miliarde de Euro, guvernul se mândreşte că a “scos” 30 km de autostradă… Dar restul, restul unde l-a băgat? 😆

Brirjar! La o bere. Sunt un păcătos. 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RtSgb-myTOc]

(Un sfârşit de săptămână fără să păcătuiţi, că-i jale!) 😆 😆 😆

Tu şi… tutunu’

N-a fost ceva premeditat, de fapt am pomenit despre fumat ca o paranteză, dar s-au stârnit discuţii, şi-a dat lumea cu părerea. Nu tutunul şi nu fumatul este ideea.
Acum câţiva ani când prima oară în America, apoi şi în Europa a început nebunia cu anti-tutunul, am zâmbit şi am făcut mişto în ideea că mişto faci, mişto găseşti. 😆
Dar lucrurile parcă o iau razna.
Cum scrie şi pe Wiki,  tutunul sau „tabacul” (Nicotiana) este o plantă din familia „Solanaceae” familie de care aparţin şi tomatele, cartoful, şi mătrăguna. Tutunul ajunge în Europa după descoperirea Americii în1492. Francezul Jean Nicot a contribuit la introducerea tutunului în Franţa ca plantă medicinală şi a fost considerată ca atare până în secolul XVII, folosită în afecţiunile oculare. Mai târziu s-a reuşit izolarea nicotinei din frunzele de tutun. Iniţial, acest alcaloid a fost folosit ca insecticid, ulterior a fost trecut la categoria droguri.
Evoluţie frumoasă de la medicament la insecticid apoi la drog. 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=w5nRVFM47yA&feature=fvw]

Fumatul dăunează grav sănătăţii, fumatul poate să ucidă, bla, bla, bla, cine vrea să trăiască o veşnicie şi să plătească facturi şi rate la bancă şi la 90 de ani?
Bun. Am şi „io” o întrebare: ce sporturi vă plac? Ce cărţi citiţi? La ce filme vă uitaţi? Ce religie aveţi? Cu cine votaţi? Nu de alta, dar dacă azi cineva decide în locul dumneavoastră ce este bine – sănătos – pentru dumneavoastră, mâine vor decide şi ce şcoală să urmaţi, ce religie să îmbrăţişaţi, cu cine să vă împrieteniţi şi – de ce nu? – cu cine să vă căsătoriţi, cu cine să votaţi… De ce? Fiindcă cineva ştie mai bine ce e bine pentru tine! 😆

Nu fac nici un manifest pro fumat, nu fac nici un lobby.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XR_TcNG3C0Y&feature=related]

Fumatul este un viciu, creează dependenţă, nu o fi sănătos că tragem fumul în piept şi ne ameţim creierul, dar – şi la asta ţin morţiş – faptul că fumăm sau nu, musai să fie decizia noastră.
Sunt de acord că nu este corect să fumezi în preajma copiilor, sunt de acord că într-un restaurant unde evident sunt şi nefumători şi se mănâncă, să nu se fumeze, n-am nimic împotrivă să nu se fumeze într-un avion, însă nu înţeleg de ce nu ar putea exista şi în continuare vagon sau compartiment de fumători într-un tren, dar trec şi peste asta… E uşor penibil să te duci într-un pub şi în loc de fum să tragi în piept aer condiţionat – treabă de la care multă lume se îmbolnăveşte – şi în loc de bere să bei cu prietenii apă plată cu lămâie şi să zâmbeşti tâmp. În fine! Dar de aici până a discrimina fumătorii, de a interzice fumatul în locurile publice – inclusiv pe stradă – este o cale lungă pe care autorităţile au parcurs-o suspect de repede…
Şi în aceste circumstanţe, treaba cam pute.
Dacă cuiva chiar îi păsa de sănătatea – altuia – se luau măsuri ca atare. De exemplu cum există în unele ţări legi pentru puritatea berii sau a vinului, se putea impune prin lege excluderea chimicalelor nocive din procesarea şi producerea tutunului. Dar despre asta n-am auzit nicio discuţie măcar…

De ce nu vorbim despre discriminarea fumătorilor?

Astfel, cred că toată povestea aceasta este… fum în ochi. Propagandă.

Şi… dresaj. 11 septembrie a fost un bun pretext să legalizeze ce oricum făceau de mult: ne ascultă telefoanele, ne citesc mailurile. Ideea că musulmanii sunt terorişti se tot propagă mai mult sau mai puţin subliminal şi că orientul este un cuib de terorişti ştiu deja şi copii de grădiniţă… 😆 😆 😆  Coincidenţe? Nu cred în ele…Nu iese fum fără foc. 🙂

Phfuuu…. Tu şi tu-tu-NU’.

P.S. Care-mi dă o ţigară că mi-e o sete de-mi chiorăie maţele şi nu ştiu unde dorm la noapte?!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3aIeF5LjaDk&feature=fvst]

Arta ca… un glonţ

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bOL5cpwTkes&feature=fvst]

Nu ştiu exact de ce, gândindu-mă ce să scriu despre artă, mi-am amintit de Kurt Cobain. După o viaţă tumultoasă, ceva şampanie, cocaină şi un glonţ, pe 5 aprilie 1994 a pus capăt nu doar vieţii, dar şi unei cariere artistice promiţătoare. Au rămas trei albume – putem să le numim geniale – Nirvana, plus discurile cu rarităţi, înregistrări live, bootleg-uri dezgropate în timpul vieţii, dar mai ales ulterior şi Unplugged-ul de la New York. Paradoxal sau nu, (şi) Cobain a produs mai mulţi bani mort decât a făcut-o viu.
Destin de artist?

Multă lume a uitat şi de Cobain, cum mulţi care plâng acum o să-l uite şi pe Jackson. Aşa este lumea în care trăim, aşa suntem noi construiţi, programaţi genetic, aşa… dracu ştie.

„…and I swear
that I don’t have a gun…”

Lucrurile trec pe lângă noi şuierând… uneori ca un glonţ. Dar nici atunci, nu ne pasă.

Coca-Cobain T-Shirt by Brushvox
Coca-Cobain T-Shirt by Brushvox

Dar nu despre Kurt Cobain vreau să vorbesc şi nu toţi artiştii termină socotelile la fel de dramatic. Puţină lume ştie de exemplu că temutul Marilyn Manson nu este doar o icoană Rock modernă ci este şi un pictor cu talent, chiar dacă şi pictura sa are aceleaşi caracteristici groteşti.

manson_painting
Marilyn Manson

Dar la fel, David Bowie nu este doar un muzician de excepţie, este şi pictor, sculptor, fotograf şi actor. Sau fostul Beatles, Paul McCartney .

odette
Odette

Arta nu ţine de foame chiar dacă mulţi idioţi susţin că artistului îi şade bine cu stomacul gol… sau mort. Toată nebunia, reală sau nu, din jurul nostru de zi cu zi şi-a pus amprenta pe viaţa noastră, la cum ne raportăm la ce este în jurul nostru, la ce este şi ce nu este important pentru noi. Lucrurile sunt date peste cap, ne raportăm la „valori” uneori dubioase şi admitem sau nu, am devenit dependenţi de bani şi de… plastic.

Equilibrium_by_SfinxMagnum
Andrei Pavel

Cu toate acestea, arta nu dispare, artişti noi, proaspeţi, apar zi de zi chiar dacă nu răzbat prin hăţişul mediei, nu sunt mereu strident de vizibili în ochiul public cum sunt multe alte baliverne ce – în opinia mea – n-are avea ce să caute acolo.
Sunt artişti tineri ca Odette, Andrei sau Dragoş care merită atenţia noastră. Şi mulţi-mulţi alţii, sunt convins de acest fapt.

silver_church

Un nou proiect este promovat de Clubul Silver Church şi poate fi o portiţă, o oportunitate pentru mulţi tineri artişti care în mod frecvent dau cu nasul doar de porţi şi uşi închise…

Promovaţi-vă valorile artistice! Propuneri de proiect

Arta trebuie promovată!!! În România sunt foarte mulţi artişti din diverse domenii cărora nu li se acordă şansa de a-şi exprima şi demonstra valoarea. Cum să te faci remarcat ca artist, cum să te faci auzit?
Aveţi un spectacol de teatru, un performance de dans, o trupă de muzică, sunteţi artist vizual şi doriţi să realizaţi o expoziţie. Aveţi un proiect individual sau de grup pe care doriţi să-l faceţi pe scena noastră.
Scena noastră este o rampă de lansare pentru tinerii promotori al valorilor culturale.
Trebuie doar să aflăm că existaţi şi că aveţi nevoie de sprijinul nostru .
Ajutaţi-ne să vă ajutăm în promovarea imaginii dumneavoastră ca ARTIST postâtand un nou topic la această categorie ( specificaţi genul artistic: proiect teatral, proiect muzical, proiect dans, etc:
– O scurtă descriere a proiectului propus
– prezentarea dumneavoastră şi al echipei
– Portofoliul artistic incluzând materialele (de preferat linkate) care să fie reprezentativă pentru imaginea dumneavoastră.
– Pentru a beneficia de o vizibilitate mai mare postaţi şi linkul blogului în care să putem vizualiza activitatea dumneavoastră profesională atât noi cât ăi potenţiali investitori interesaţi de susţinerea tinerilor artişti.

Fă-te auzit!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fHq-soyNhSo]

“Come as you are
As you were
As I want you to be
As a friend
As a friend
As a known memory
Take your time
Hurry up
The choice is your…”

Arta este o armă: poate că este ultimul şi singurul glonţ pe care-l mai putem trage şi nu merită irosit.

pric_001pric_002pric_003pric_004pric_005

Astăzi iar la telejurnal…

M-am trezit cu aceeaşi durere de cap de care nu mai scap de luni – dacă nu ani – de zile. Mi-am făcut cafeaua şi m-am convins să nu cobor să-mi cumpăr ţigări. Mă voi îmbogăţii din economii! 😆
Vreţi să vă lăsaţi de fumat? Okay, părerea mea este că:
1. niciodată să nu plecaţi de la premiza că vreţi să vă lăsaţi de fumat.
2. cumpăraţi-vă ţigări mai bune, mai scumpe, mai tari.
3. fumaţi ţigările cu plăcere, nu doar să vă aprindeţi câte una din automatism.
4. vedeţi dacă ţine. 🙂
Sunt „easy” ca o dimineaţă de duminică, deşi e joi iar viaţa mea este o constantă zi de miercuri.
Sunt „smooth”, dar nu şi „criminal”. Cafeaua este tare, uşor amară, încerc să-mi auto-induc ideea că mă lasă şi durerea de cap şi deschid Google-ul să mă asigur că încă mai sunt acolo. Mă las uşor pe spate, apoi mă întorc pe o ureche – stânga, dacă nu mă înşel: Google-ul m-a găsit şi azi.

google_01google_02

Mai iau o gură de cafea şi dau ca prostu’ pe Forbes. Citesc lista, nu că nu mă regăsesc în primii 20, da’ nici măcar după nume nu cunosc pe nimeni cu excepţia lu’ William Gates III. Mi s-a buşit cooler-ul, sunam şi eu pe unul din ei să mă sponsorizeze… 😆 Cine naiba e şi Li Ka-shing şi ce a făcut în ultimii (lui) 80 de ani de a pus la saltea 16.2 bilioane de parai? Mă uit la listă, toţi sunt putrezi: putrezi de bogaţi şi putrezi de bătrâni. În mare majoritate octogenari. Abia pe locul 25 un tip de 44 de ani şi acesta a cumpărat de 200 milioane de dolari acţiuni la propria sa companie – Dell – acţiuni care acum valorează cu 60% mai puţin… Nu mor eu de grija altuia. 🙂 Dacă vrea, facem schimb: îmi dau coolerul pe 2-3 acţiuni devalorizate… 😆

Poate peste 40 de ani prind şi eu o listă, ar fi bine să mă înscriu încă de pe acum… 🙂 Până atunci îmi las venele lungi…

01 William Gates III
02 Warren Buffett
03 Carlos Slim Helú
04 Lawrence Ellison
05 Ingvar Kamprad
06 Karl Albrecht
07 Mukesh Ambani
08 Lakshmi Mittal
09 Theo Albrecht
10 Amancio Ortega
11 Jim Walton
12 Alice Walton
13 Christy Walton
14 S Robson Walton
15 Bernard Arnault
16 Li Ka-shing
17 Michael Bloomberg
18 Stefan Persson
19 Charles Koch
20 David Koch

Forbes

Bun, la muncă! Aaa…. Am uitat: sunt şomer. Atunci la fluierat a pagubă. 🙂
Mai sorb din cafea şi dau să citesc presa:
„Universitatea Spiru Haret a fost introdusă în lista instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate cu precizarea clară a specializărilor şi programelor de studii acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu.” – Este amuzant cum la noi Justiţia le rezolvă pe toate: magistraţii îşi câştigă-n instanţă sporuri, pun în legalitate instituţii de învăţământ, poliţia ridică permisele de conducere de la unii, aceeaşi Justiţie a doua zi le dă permisele înapoi şi tot aşa. Cumva ai impresia că Justiţia este nu doar independentă, dar şi paralelă, dar paralelă rău nu doar faţă de Stat ci chiar faţă de cetăţean şi interesele acestuia. Vorbesc de fraierul contribuabil obişnuit, fiindcă Justiţia deserveşte cu prisosinţă pe cine dă mai mult sau… acţionează ferm unde are interes. Unde este caşcavalul.

Oarecum amuzat, îmi aminteam de telejurnalele de odinioară şi inevitabil de Andrieş şi refrenul său: „astăzi iar la telejurnal am să văd caşca, am să văd caşca, am să văd caşcaval”. Unde este caşcavalul?
Acum vezi numai dezastre, nenorociri, crime, jafuri, violuri şi tot felu’ de aroganţi parveniţi din zona politicului oferind un circ tot mai ieftin în loc de cozonac.

Buimac îmi aprind o ţigară dosită pe dulapu’ din bucătărie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ds9JN1XaBRA]

Ţaca-paca

„În ţara asta nu ai cum să te plictiseşti. Fie că aştepţi pe o bancă, fie că tai frunză la câini, fie că zaci în faţa televizorului. Realitatea reuşeşte să-ţi contrazică mai toate convingerile de cu jumătate de oră înainte. Recunosc, astea sunt platitudini din seria: “Fată, ce trece timpu’, fato!”.” – spune Flavius, e din alt film… Mai sunt bilete disponibile? Dacă stau – deh, ce să fac şi eu, casc gura – şi mă gândesc niţel, suntem vreo 20 de milioane din acel alt film pomenit. Figuranţi.

Stau pe bancă. La azi-mâine 40 de ani, mai stă prostu’ şi pe bancă. Chiar, nu ştiu, am mai întrebat asta? Până la ce vârstă tot cedez locu’ în tramvai că m-am cam plictisit şi mă mai dor şi pe mine picioarele… plm!

Stau pe bordură sau mă trezesc într-un tramvai numit… disperare într-o dimineaţă şifonată cu firimituri dintr-un vis mestecat pe jumătate în colţul gurii. Nu mai zic nimic. Nu mai simt nimic. Şi nu aştept de la nimeni nimic.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0g9PiEgYYUU]

Vine raoul şi spune: „@clubu-anti-fumat – Eu mi-am propus să NU mă las de fumat cât de mult timp voi putea, eventual niciodată, şi până acum AM REUŞIT !!! Mi se pare că în toată viaţa asta de rahat viciile sunt cele mai importante chestii şi trebuie să te ţii de ele cu tărie. Şi, oricum, campaniile astea feroce din ultima vreme împotriva viciilor, am senzaţia că, sunt doar o chestie care să mai scadă din costurile sociale şi intenţionează doar creşterea capacităţii de muncă a negrişorului fraier care alimentează prin munca lui fondu’ de Porsche-uri al “statului”. Da’ chestia e că negrişoru’ nici nu-şi dă seama de toată schema, se pare. Negrişoru’ _pune_botu_ la toată schema: munceşte de dimineaţă până seara (cică să câştige mai mult – aparent, că s-a inventat inflaţia), se lasă de fumat/băut/etc. ca sa poată să reziste, renunţă şi la viaţa personală ca să aibă timp, ba nici concedii nu-şi mai ia că dăunează la imagine.
Ei ! Asta-i viaţa ! Ne-o facem cu mâna noastră ! Vorba lui brushvox. ( – „Eu, încă o dată, am avut „noroc” – chestia aia pe care cică ne-o facem singuri şi – în mod excepţional – nu vorbesc despre labă” – )
PS: Şi când mă gândesc că sunt unii care se uită la noi şi râd …”

Eu nu m-am lăsat de fumat ci nu mi-am cumpărat ţigări vreo două zile. Nu-mi propun să mă las. Unicul lucru – pe termen scurt – pe care mi l-am propus este să-mi termin discul. Am un prieten care spunea că are tăria de caracter să NU se lase de fumat indiferent cât scumpesc „ăştia” tutunul, câte taxe şi accize mai pun la pachetu’ de ţigări. Mai tăiem din raţia de mălai, luăm cu 3 felii mai puţin salam sau renunţăm la pâine, dar nu la TUTUN! 😆
Apropo de negrişori: am băgat pentru aducere aminte un clasic Clawfinger. 😀
Sau pot enunţa sintagma: ţara te vrea prost. 😆
Parcă am mai povestit (şi) despre asta: dacă până-n secolul XX se purta ascunderea informaţiilor, era digitală a lansat o modă nouă: supra-doză de „informaţii”. E un haos complet şi inflaţie de informaţii. Multe false şi lansate inteligent din „surse diferite”. Este tot mai greu – dacă uneori nu imposibil – să separi „adevărul” de fals. Şi da, mulţi nici nu-şi bat capul şi iau „de bune” tot ce se serveşte… Nu-i poţi condamna. Sistemul a luat-o razna şi – tot spun asta – criza economico-financiară este doar de suprafaţă, adevărata criză este morală.
Neh, nu aştept ca-n 2012 să-mi treacă brusc durerea de cap şi ADN-ul meu să sară de la 2 spirale la 22… 😆 Nici reptilienii nu vin să ne scoată din rahat, aşa că… îmi aprind o ţigară. 🙂
Râsu’ e sănătos, nici nu ne-am îngrăşat şi da, cred că putem sta pe bordură şi să râdem şi noi de lumea nebună…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XIirmGHbLto&feature=PlayList&p=11E18DFA9AB7833F&playnext=1&playnext_from=PL&index=10]

Şi nu, nu pierd vremea, nu mă plictisesc, nu mă uit la televizor, nu ascult radioul… nu-mi schimb nici părerea nici atitudinea. 😆 Probabil că n-am să mai fiu popular, dar: Fuck that too! So, gata şi cu textu’ la şlagăru’ meu nou în primă audiţie (vorba unui idiot celebru la… televizor. 😆 ) :

Fuck the left and fuck the right
Fuck the black and fuck the white,
Fuck the church, fuck politics,
Fuck the system, fuck six six six.

Fuck the beauty and the beast
Fuck suicidal emo kids,
Fuck the olds and fuck the youth,
Fuck the weather, fuck the truth.

Pretty when I fuck you,
You’re pretty when I fuck you…

(şi am mai scris vreo 2 pagini cu “Fuck asta şi fuck ailaltă”, să văd câte rânduri încap în piesă că are numa’ 4 minute… 😆 )

Nu-mi pasă de comisia Udrea, de jafurile armate, de Spiru Haret,  de candidatura lu’ Oprescu, de studentele care se prostituază să-şi pună silicoane, de rezultatul meciului de fotbal, de încălzirea globală sau de îmbătrânirea rasei umane… Sunt aproape de mine, dar asta nu înseamnă că suntem şi apropiaţi… 😆

E vară domne’, nimănui nu-i pasă de nimeni şi nimic: ţaca-paca! (You’re pretty…. 😆 )

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=C4VAv8y2hHM]

The Real Thing: Faith No More, 15 august, Polivalenta din Bucureşti

Când în final după beri şi bârfe cu prietenii la o terasă din parcul Tineretului am intrat în Polivalentă, pe scenă vocal/basist-ul Petar Mladenovski al trupei Superhiks încerca să convingă publicul puţin şi vizibil dezinteresat că suntem acolo în seara aceea nu doar pentru Faith No More ci pentru toate formaţiile de pe afiş. Coverul super Ska la „Ace of Spades” a mişcat cât de cât audienţa, dar trupa din Macedonia nu a reuşit să mobilizeze mai mult de o mână de oameni. Amestecul de Ska, Hardcore şi Punk cu elemente balcanice sună foarte bine, trupa cântă impecabil, dar când lumea aşteaptă Faith No More, orice efort pare inutil.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aSwIrBAYL7Y]

O fi vara, o fi concediile, o fi numărul mare de concerte, o fi preţul biletelor uneori cam ridicat, o fi faptul că Faith No More s-au reunit după o pauză de 11 ani şi n-au scos nimic nou pe piaţă, habar n-am pe cine şi de ce să dau vina, dar cam dezarmant de puţină lume în Polivalentă pentru o formaţie atât de mare şi importantă…
Undeva citeam că au fost cam 4000 de oameni, o fi fost, dar jumătate erau cu invitaţie şi de la „presă”, aş fi foarte curios, efectiv câte bilete s-au vândut… Şi da, recunosc, şi eu cu invitaţie am ajuns, chiar sunt complet falit acum şi mi-au curs băluţele şi după un tricou, dar 60 RON, de unde frate?!
Adică lumea se plânge că a picat (şi) Rock City Open Air-ul, dar din tot ce am auzit, s-au vândut cam 600 de bilete, adică pentru un eveniment de amploare cum se dorea a fi acest festival, zero barat… Am mai spus şi o să mai tot spun asta: la concertele din Bucureşti, jumătate din public vine din „provincie”, aşa se adună în funcţie de trupă între 2000 şi 5000 de oameni, dar degeaba ne tot rupem în figuri, public plătitor, oameni care bagă mâna-n buzunar şi plătesc biletul, sunt cam puţini… Pitiţi după un nick, pe forumuri şi bloguri cam mulţi eroi, da’ la coadă la casa de bilete: pauză. Aşa că – ştiu, iar supăr doi-trei „rocăraşi” – dar: ciocul mic. Avem exact concertele pe care le merităm şi dacă sunt trupe care pentru 1000-2000 de oameni nu consideră că merită să se obosească şi – mai ales – nu-şi acoperă cheltuielile unui spectacol, eu înţeleg perfect situaţia.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6vvKnCbyp98&feature=PlayList&p=48D986D3C216B424&playnext=1&playnext_from=PL&index=2]

Şi au intrat pe scenă Billy Gould, Mike Bordin, Roddy Bottum, Jon Hudson şi Mike Patton. Patton a interpretat rolul deja consacrat de bătrânel (simpatic) sprijinit în baston şi piesa celor de la Peaches & Herb, „Reunited” sună şi se potriveşte perfect formaţiei.
Programul a fost cel consacrat tot turneul, sper să nu-mi scape ceva, adică o piesă-două sau să nu încurc ordinea pieselor, dar cam aşa a fost: Reunited, From Out of Nowhere, Land of Sunshine, Caffeine, Evidence, Surprise! You’re Dead!, Last Cup of Sorrow, Cuckoo for Caca, Easy, Epic, Midlife Crisis, I Started a Joke, The Gentle Art of Making Enemies,  Malpractice, Be Aggressive, Ashes to Ashes, Just a Man, Chariots of Fire/Stripsearch şi bis-ul consacrat încă din era clasică: We Care a Lot. Adică am avut de toate pentru toţi, cum ne-a „păcălit” Patton, bine informat, şi manele: Just a Man. 😆 N-au lipsit succesele Easy (cover Lionel Richie) şi I Started a Joke (cover Bee Gees), hiturile proprii ca Midlife Crises, Last Cup of Sorrow sau Epic, dar şi piese mai „ciudate” ca Land of Sunshine sau Caffein. Şi nici idioţii n-au lipsit: cineva la auzul “manelelor” din dialogu’ lui Patton, a aruncat în el cu un pahar cu bere (parcă)… Mai vin peste 20 de ani! Da’ Patton a trecut cu eleganţă peste incident… Apropo: cam mulţi bodyguarzi şi la acest eveniment. Mulţi şi…
Trupa a cântat excepţional, din păcate sunetul a fost aproape dezastruos: tobele lui Mike Bordin se pierdeau sub restul instrumentelor şi basul lui Billy Gould rar ieşea la suprafaţă. Sunetul a fost tare, dar difuz, parţial de vină fiind şi sala propriu-zisă, inadecvată concertelor, dar nici cel de la mixer nu s-a străduit suficient… Dacă până acum aveam ceva rezerve faţă de chitaristul Jon Hudson, acum m-a convins 100%, se încadrează şi s-a integrat perfect în grup, abia aştept un disc nou de la ei.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8HsKFiW2zJU&feature=PlayList&p=48D986D3C216B424&index=10]

Faţă de acum 11 ani când i-am văzut la Budapesta, au avut mult mai mult nerv, energie şi poftă de cântat, Patton şi-a confirmat genialitatea şi a fost şi rămâne unul din cei mai complecşi şi talentaţi vocali. Sper totuşi să nu îngroape şi proiectele Tomahawk, Fantomas sau Peeping Tom…cum a îngropat Mr. Bungle-ul.
A fost o seară de vis, Faith No More au clasă, au vitalitate, creează magie, sper să-i văd şi peste 10 ani, dar şi până atunci cât mai des… acesta a fost “the real thing”. 🙂

4117212330323536

Seara nu s-a terminat acolo, a urmat o noapte lungă, se spune albă, dar a fost destul de… neagră. 😆 Ideea e: nu beţi tequila. A doua idee, dacă beţi tequila, nu stringeţi cu bere. Şi a treia ideea: dacă totuşi beţi tequila şi stingeţi cu bere, nu o faceţi cu sete şi… fără număr. 😆 Şi da, e bună tequila, dar nu după o seară udată cu multă-multă bere…. 😆
Am ajuns şi am adormit într-un tramvai şi am visat că-mi voi schimba viaţa…
Schimb viaţa mea de căcat pe viaţa mea bună… 😆 Pierdut vremurile bune, ofer recompensă găsitorului…  😆 etc etc etc

Sunt momente în viaţă când pierzi direcţia, când nu cauţi nimic sau când nu găseşti nimic şi nu este nimeni acolo când te trezeşti într-un tramvai la un capăt de linie pierdut pe câmp… Nu mai caut nimic şi nu mi-am mai aprins o ţigară de două zile. Poate mai târziu sau… poate nu. 🙂

Da, sunt bine şi o iau de la capăt. Încă un tequila, vă rog! Este luni dimineaţa, ce pana mea! 😆

04

Cine stinge lumina?

Dacă vrei un răspuns corect, cel mai important lucru este să formulezi întrebarea cât mai exact. La „cine stinge lumina?” nu există un răspuns. Pe de o parte am impresia că becu’ a fost furat de multă vreme, pe de altă parte, nu cred că factura a fost achitată, aşa că vom fi deconectaţi mai mult sau mai puţin automat. Nu cine stinge lumina este întrebarea ci de ce s-a ajuns aici.

M-a amuzat/alarmat o ştire din această săptămână: după 7 luni, pentru prima oară Franţa şi Germania au anunţat că au creştere economică. Trecând peste jubilare şi bucuria că s-a depăşit momentul crizei, ministrul de Finanţe al Franţei a declarat că este surprins şi nu înţelege cum a fost posibilă creşterea. Din asta am înţeles că nu măsurile luate de specialişti au dat rezultate ci este o pură… întâmplare. Dar mai ştiu că nimic în viaţă nu este întâmplător, am vorbit despre sinusuri şi minusuri şi despre moartea capitalismului, însă în acest caz mă sperie ideea că specialiştii habar n-au ce se petrece şi implicit, n-au nicio soluţie viabilă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Od26mvesu4U]

La noi situaţia este şi mai dezastruoasă şi guvernanţii în loc să caute soluţii în sprijinul populaţiei, continuă să o sufoce, cum au sufocat şi îngropat şi ce mai era din subţirea economie. Noua găselniţă este plata serviciilor medicale, practic asigurarea nu mai are nicio relevanţă, de câte ori ajungi la medicul de familie, doamne fereşte la spital, o să plătim frumos serviciile. Nu este prima oară când suntem luaţi de fraieri şi nici modelul de dublă impozitare nu este o noutate ci devine obişnuinţă. La asigurare cotizăm ca un porc beţivan ca Minculescu să-şi schimbe ficatu’ după ce a turnat în el cu nesimţire – ereditară, evident – votcă toată viaţa, dacă doamne fereşte avem nevoie de servicii medicale, să plătim că avem de unde! Bravo guvernanţi, bravo naţiune! Bine că zeci de copii mor de cancer şi leucemie şi pentru ei nici statul, nici societatea nu face nimic…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=l6ArofGsUNk&feature=related]

Marea restructurare din sistemul bugetar este o altă mare gogoaşă. Pe de o parte mă tem că multe din posturile care vor fi restructurate sunt cele blocate şi neocupate, pe de altă parte, nenorociţii care vor fi daţi efectiv afară, probabil o să fie oamenii care muncesc şi îşi fac treaba şi în sistem vor rămâne „piloşii” şi fufele de serviciu la stat în genunchi sub biroul şefilor…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xBE3CTcNa8I&feature=related]

Există sau nu Dumnezeu? Nu ştiu. Adică ştiu, da’ nu zic… 😆 Eu, încă o dată, am avut „noroc” – chestia aia pe care cică ne-o facem singuri şi – în mod excepţional – nu vorbesc despre labă: am primit de la Emil invitaţie pentru Faith No More. Speranţa am îngropat-o de mult, da’ credinţă mai am. E drept, dumnezeul meu nu e la comun cu nimeni şi nici nu intenţionez să-l împart, da’ încă mai funcţionează. Faith No More? Keep the Faith!

INVITATIE-FAITH-NO-MORE

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rjdfcrPDPow&feature=related]

wolleh_magritte

René (François Ghislain) Magritte s-a născut la data de 21 noiembrie 1898 în  Lessines, Hainaut, Belgia  şi a decedat la Bruxelles pe data de15 august 1967. Magritte a fost unul din reprezentanţii de frunte al suprarealismului, un pictor inovativ şi foarte influent în evoluţia artei moderne şi al abordării vizuale nu doar în pictură. Chiar dacă nu este la fel de cunoscut ca Dali, Magritte este cel puţin la fel de important ca genialul spaniol. Aveam 5 sau 6 ani când am văzut un tablou al lui Magritte într-un album de artă şi am rămas marcat pentru o viaţă de pictura lui.

golconda_Rene_Magritte

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=H0TuIKVoF4Q&feature=related]

Cultură şi… untură, program de week-end:

Concerte:

Sâmbătă:
Faith No More, Superhilks, Elvis Jackson, Luna Amară (Sala Polivalentă)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZXqrGu4491A&feature=related]

Teatru:

Vineri:
Gardienii se întorc, Teatrul Masca – Parcul Bazilescu, Bucureşti – Cartier de Vară
Sâmbătă:
Romanţioşii, Teatrul Nottara – Parcul Sebastian, Bucureşti – Cartier de Vară
Duminică:
Vacanţa veselă, Teatrul Excelsior – Parcul Titanii

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8Yn4W_G9f9o&feature=related]

Film:

Vineri:
The Proposal, cu Sandra Bullock şi Ryan Reynolds (Hollywood Multiplex, Cityplex, Starplex, CinemaPro)
The Taking of Pelham 123, cu John Travolta, Denzel Washington, James Gandolfini, John Turturro (Hollywood Multiplex, Cityplex, Starplex)
Sâmbătă:
The Last House on the Left, regizat de Dennis Iliadis (Hollywood Multiplex, Cityplex, Movieplex)
Fighting, cu Channing Tatum, Terrence Howard, Luis Guzmán (Hollywood Multiplex)
Duminică:
Gomorra, regizat de Matteo Garrone (Glendale)
Public Enemies, cu Johnny Depp, Christian Bale, Marion Cotillard (Hollywood Multiplex, Studio, Starplex)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=e2k1I7XKPXg&feature=related]

Săptămâna-n retrovizor (10.08.2009)

Nagasakibomb

Dacă detonarea lui „Little Boy” deasupra oraşului japonez Hiroshima din data de 6 august 1945 s-a mai justificat şchiopătând că ar fi cruţat mii de alte vieţi omeneşti prin terminarea războiului mult mai repede şi capitularea Japoniei necondiţionat, atacul din 9 august asupra oraşului Nagasaki a fost un gest crud şi cinic. America a vrut să dovedească lumii că are muşchii cei mai grei şi s-a răzbunat cu vârf şi îndesat pentru atacul de la Pearl Harbor. Pear Harbor rămâne un subiect discutat: cum de a fost posibil să-şi lase America toată flota descoperită şi dacă într-adevăr pe 7 decembrie 1941 America a fost o victimă sau s-a consumat încă un episod de iluzionism a la Hollywood menit să justifice o intervenţie militară a Americii într-un conflict în care nu era implicat. Din noua perspectivă a atacului de la 11 septembrie asupra Gemenilor, lucrurile au parcă un alt sens şi asta ca să nu deschidem şi subiectul aselenizării…
Cele două atacuri nucleare au adus Americii un avantaj politic temporar: noua eră atomică a însemnat o cursă nebună de înarmare care în final n-a dus nicăieri, Rusia, Franţa, Marea Britanie, China deţin la ora actuală armament nuclear şi Coreea de Nord şi Iranul sunt foarte aproape, cum şi Israelul se pare că deţină tehnologia necesară fabricării armelor nucleare.
Ca sursă de energie alternativă, soluţia nucleară s-a dovedit extrem de poluantă, deci „beneficiile” erei nucleare deocamdată se mai lasă aşteptate…

nagasaki 01

America la ora actuală încă se confruntă cu criza, scăderea şomajului de la 9,5% la 9,4% pare doar o picătură de apă într-un ocean mult prea mare, uşoara creştere a burselor vine doar să ne inducă o rază de speranţă: criza despre care vorbeam nu cred că a fost depăşită şi dacă ignorăm rădăcinile problemelor, obţinem doar o vagă amânare…

obama

Din discuţiile guvern-FMI au transpirat şi informaţii mai inedite. Pe de o parte, FMI a atras atenţia guvernanţilor că sunt dispuşi să ne împrumute şi în continuare, dar guvernanţii… să fure mai puţin. Nu prea înţeleg cum – de exemplu – un kilometru de autostradă la noi costă de trei ori mai mult ca în Germania…
Pe de altă parte – şi oarecum inexplicabil – fondul pare de acord să ne acorde şi cea de a doua tranşă din împrumut, bani care – tot cu acordul Fondului – se duc direct şi ajung pentru plata salariilor bugetarilor pe următoarele două luni. În traducere, trăim pe datorii, din împrumuturi fiindcă nu producem nimic.
Cheltuielile de personal din sectorul bugetar au înregistrat o creştere de 12% în prima jumătate a anului iar cheltuielile de capital au consemnat o scădere de 16,3% în condiţiile în care de la un buget construit iniţial pe o creştere de 2,5%, s-a ajuns la o prognoză de contracţie economică de 8,5%.
Criza a lovit în proporţie de 99% exclusiv sectorul privat. Cifrele oficiale arată că firmele particulare au concediat 200.000 de persoane în paralel cu doar 2.300 de bugetari trimişi în şomaj. Petrom a redus personalul cu 4.200 de angajaţi, Mittal Steel Galaţi a concediat circa 3.000 de salarizaţi şi grupul German Draxlmaier, cel mai mare angajator din industria auto locală, a renunţat la 1.000 de oameni în primul semestru din 2009. Statul a apelat la credite internaţionale, a găsit tot felul de soluţii prin aranjamente interne, a mai adăugat taxe şi impozite împovărând şi mai accentuat sectorul particular  să-şi păstreze salariaţii şi implicit o aparatură birocratică supradimensionată şi ineficientă. FMI se pare că a înaintat şi ideea de a disponibiliza măcar 10% din aparatul bugetar cât timp cei din PSD vorbesc despre îngheţarea salariilor şi al pensiilor anul viitor… O altă soluţie de moment vehiculată ar fi un concediu de 10 zile fără plată.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=flDRlrsK1cI&feature=related]

Camera Deputaţilor a cheltuit peste jumătate de milion Ron doar în luna iulie. Banii s-au dus pe cravate, cămăşi… etichetele autoadezive, drapele şi…un „fierăstrău portabil de tăiat ţeavă la poziţie”. Buget de criză?

Sâmbăta a ieşit din nou la rampă şi ministrul educaţiei în cazul Spiru Haret: „Am decis desfiinţarea a tuturor centrelor ID din cadrul Universităţii Spiru Haret. De asemenea, am decis anularea a 92 de titluri de profesori şi conferenţiari, iar Universităţii Spiru Haret şi se retrage dreptul de a organiza examenul de licenţă până când se va efectua o evaluare de către ARACIS.”
Tot sâmbăta, Ecaterina Andronescu a mai anunţat: „Studenţii care au absolvit specializarea Drept cu o durată de trei ani la universitatea Spiru Haret vor fi nevoiţi să îşi completeze numărul de credite şi să reia examenul de licenţă la o altă instituţie de învăţământ acreditată”.
Reforma se lasă aşteptată, învăţământul este varză şi din evoluţia ultimelor zile constat că totul se rezumă la un război exclusiv Spiru Haret şi (învăţământul de) Stat. Nu ştiu de ce, dar nu sunt deloc surprins…
Ministrul Andronescu va prezenta azi în BPN, legile educaţiei, care vor intra ulterior în dezbatere publică, acest lucru urmând a fi discutat şi în coaliţie.
Am văzut cum se desfăşoară şi „dezbaterile publice”… Praf în ochi.

Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul Democrat şi Alianţa Moldova Noastră au anunţat sâmbătă că au semnat documentul de constituire a coaliţiei de guvernare “Alianţa pentru Integrarea Europeană”. Liderii noii alianţe au declarat vineri seara, în urma unei noi întrevederi, că sunt dispuşi să poarte un dialog cu Partidul Comuniştilor, dar nu să colaboreze cu ei. Totodată liderii noii coaliţii de la Chişinău au declarat sâmbătă seara că vor elimina vizele pentru cetăţenii români imediat ce vor ajunge la guvernare. Poate că Moldova va da dovadă de mai multă voinţă şi capacitate de reformare decât suntem noi în stare… Nici asta nu m-ar mira.

Începe încă o săptămână… Spor!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5Bcpj-q0Snc]