Funcţie, funcţionalitate şi fascism

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zchtjTwx9ok]

Am văzut alaltăieri seară la Gâdea o discuţie interesantă despre nomenclatura dinainte de 1990 şi cea nouă. Adevărul este că schimbarea de regim din decembrie ’89 a pornit cu stângul – legal vorbind – şi tot ce s-a făcut ulterior a fost făcut cu stângul. Procesul şi execuţia lui Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost juridic vorbind ilegale ca şi arestarea unora din copii cuplului. Nicuşor, prim-secretarul de Sibiu a fost arestat, un alt prim-secretar (fost de Timişoara) a devenit preşedinte. Aplicarea diferenţiată a legii şi încălcarea în fapt a legii a marcat din faşă „noua democraţie”.
Familia Ceauşescu a fost decapitată, nomenclatura nu, ba mai mult, practic ea a preluat frâiele ţării la vedere sau mai din umbră. Dacă nomenclatura dinainte de ’89 se rezuma la mici favoruri şi un trai ceva mai decent, cea de după s-a dezlănţuit, a înfulecat şi devorat totul pe alese, n-a mai avut cine să-l ţină în frâie şi am ajuns la o nouă nomenclatură extrem de bogată ce se expune aproape ostentativ şi n-au nici o jenă sau umbră de teamă că cineva vreodată ar putea să-i tragă la răspundere.
N-au fost mai buni cei dinainte, nici vorbă, sunt aceeaşi. O familie dictaorială a fost schimbată cu o haită de hiene.
Dacă în decembrie ’89 Ceauşescu a fost executat, familia arestată, în schimb în cei 21 de ani ce au urmat n-a mai fost condamnat nici măcar un demnitar. Arestări pompoase televizate în prime-time am mai văzut, însă nu avem un singur exemplu stingher de condamnare.
Ne-am ales cu o schimbare de funcţii – cu biluţele la vedere! 😆 – , nu şi cu un nou sistem funcţional.
Cancerul este nomenclatura şi aceasta a pus mâna pe sistem (Stat) şi l-a pervertit.
Nu putem fi ipocriţi şi să nu admitem că de furat s-a furat de jos până sus şi fiecare şi-a însuşit ce a avut la îndemână. Că ai furat două ţevi din fabrică sau ai privatizat fabrica pe doi bani, tot furt este.
Ideea că „cei de dinainte” au furat mai puţin sau cu mai mult bun simţ nu este decât o scuză palidă şi justificarea unor fapte cu iz penal.
Nu putem nega nici faptul că politicile proaste aplicate de regimul Iliescu în anii ’90 au avut aceeaşi susţinere masivă din partea populaţiei de care s-a bucurat până nu de mult şi Traian Băsescu. Oare de ce n-am fost niciodată în stare să ne alegem conducătorii?
Realitatea este că ne scufundăm Read more Funcţie, funcţionalitate şi fascism

Ciolaniada

Toţi vor la ciolan, dar nu toată lumea ştie ce să facă cu el. 😀 Simţim asta pe pielea noastră şi nu e vorba doar de guvernul actual, ci de toţi cei trecuţi pe la ciolanul ţării în ultimii 20 de ani. Lipsa de viziune, pricepere, nepăsarea faţă de ţară şi interesul exclusiv pentru propriul buzunar ne-au adus unde suntem.
Dar nu de şmecheri, de politicieni şi despre acel ciolan vreau să vă vorbesc, ci despre ciolanul care ne face cu ochiul din vitrina măcelăriei şi pe care tot mai puţini ni-l permitem…
M-am spart în figuri şi mi-am permis unul. 🙂
Nu-i pentru cine-l merită, ci pentru cine se nimereşte…. 😆
Dacă cu acel ciolan nu m-aş descurca poate la fel de dibace ca Videanu, Berceanu sau Udrea, cu acesta m-am descurcat onorabil. 🙂

Am spălat bine „animalul” Read more Ciolaniada

The Rock Battle II – Searing Blaze

Pentru un eveniment Metalic de underground – gratuit -, vineri seara în centrul Bucureştilor – Fire Club – abia de s-au adunat 70-80 de oameni… Chiar dacă în „The Rock Battle” se confruntă trupe autohtone „no name”, interesul scăzut este inexplicabil atâta timp cât declarativ avem mulţi rockeri, Metallica sau AC/DC adună mii de fani.
Underground-ul românesc s-a născut mort încă la începutul anilor 90 şi nici după 20 de ani nu este mai mult decât o umbră de avorton…
Clubul Fire este un loc agreabil, dar inadecvat concertelor. Spaţiul este sufocant, greu de sonorizat, după ce văzusem trupa Therapy? pe o scenă mare la un festival în aer liber, cu toată admiraţia mea vis a vis de ei, am refuzat să-i văd în astfel de condiţii… Dar la cât interes există, bine că sunt şi astfel de locuri, trupele noi au o şansă să facă o repetiţie cu public, să ia pulsul cum s-ar spune şi să culeagă reacţii, impresii imediate.
După o săptămână-n care am participat la două seri pe segmentul Electro, o seară Metal a venit ca o gură de aer proaspătă.
Totuşi este trist că poţi să ai 666 de prieteni pe MySpace, 8888 de prieteni pe FaceBook şi mii de accesări Read more The Rock Battle II – Searing Blaze

Cycler – Control Club 3 iunie 2010

Ne spălăm dinţii cu Colgate – majoritatea stomatologilor asta ne recomandă. Sau nu ştiu care asociaţie a stomatologilor. Combate caria. Rufele le spălăm cu Ariel fiindcă aşa ne recomandă nu ştiu care şi câţi din cei mai importanţi producători de maşini de spălat. Şi – evident – adăugăm obligatoriu Calgon. Mâncăm Milka cu lapte din Alpi, bărbaţii beau Bergenbier – prietenii ştiu de ce şi… tot aşa.
Cu muzica ne descurcăm mai greu. Iris – o da! 👿 –, un şir de artişti cu nume de mezeluri, apoi fufe pe care eventual după lungimea picoarelor sau forma şi mărimea silicoanelor le mai deosebeşti – dar asta exclusiv înainte de a treia bere -, de Şuie Paparude parcă-parcă am mai auzit ceva undeva, poate la radio o dată… dar Read more Cycler – Control Club 3 iunie 2010

Concerte după concerte

„Pe strada mea în fiecare zi e sâmbăta…” Sau cum era titlul albumului din 1987 al celor din Aerosmith – Permanent Vacation – care ne vor onora şi ei pe 18 iunie la RomExpo, mai că ai spune că trăim chiar foarte bine într-o ţară fără de griji…

În seara asta ne promite o distracţie pe cinste Cycler în Club Control de pe la ora 22, biletul costă 10 RON.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CgcamhKgu-E&feature=related]

Ieri ne-a onorat cu prezenţa veteranul Bob Dylan. Pentru cel puţin o generaţie, probabil Read more Concerte după concerte

Plouă pe platane

1 iunie … şi e vreme de numărat copiii şi făcut banii praf.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=83BVi3cPwgs]

Plouă şi e frig, vara pare imposibil de departe ca Luminiţa de la capătul tunelului şi ieşirea din tot mai eterna brambureală. Din rău în mai rău constat că mereu poate fi mult mai rău.

Mă duc în Iad, cine-mi va plăti chiria?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8Gj2MCf2G80]

Şi a plouat şi ieri şi a fost şi sPARTY-ul din Suburbia. Read more Plouă pe platane

Eurovision 2010, Becksperience, varză

N-am urmărit porcărioarele din concursul naţional pentru Eurovision-ul de anul acesta, am aflat că a câştigat un oarecare Ovi şi Paula Seling. Pe Ovi îl bănuiam că e vre-unul din maneliştii cu nume de mezel, parizel, caltaboş, şuncă presată, dar văzând rezultatul final în dimineaţa aceasta am săpat puţin pe net şi am aflat că are cetăţenia Norvegiană şi aşa am înţeles de ce a fost strecurat el în competiţia pentru Oslo , că de mă întrebaţi, voce nu prea are, frumos nu e şi nu cred că IQ-ul are vre-o relevanţă.
Da’ să vedem premianţii:

01 – Germania – Lena – Satellite – 246 puncte
02 – Turcia – maNga – We Could Be The Same – 170 puncte
03 – România – Paula Seling & Ovi – Playing With Fire – 162 puncte
04 – Danemarca – Chanée & N’evergreen – In A Moment Like This – 149 puncte
05 – Azerbaijan – Safura – Drip Drop – 145 puncte
06 – Belgia – Tom Dice – Me And My Guitar – 143 puncte
07 – Armenia – Eva Rivas – Apricot Stone – 141 puncte
08 – Grecia – Giorgos Alkaios & Friends – OPA – 140 puncte
09 – Georgia – Sofia Nizharadze – Shine – 136 puncte
10 – Ucraina – Alyosha – Sweet People – 108 puncte

Lena. Pornită drept mare favorită, nemţoaica a câştigat detaşat concursul. Părerea mea este că n-are voce deloc. Dar deloc. Nu că eu aş avea cine ştie ce voce cutremurătoare, dar sincer n-o lăsam nici să facă proba de microfon la spectacole, ştiţi voi, clasicul şi enervantul: doi, zece, doi, zece, şa-se, şase. Ba, dacă juca în vre-un film porno Read more Eurovision 2010, Becksperience, varză

Unitate! Noi cu noi, ei cu ei…

…şi-n final, după ce tragem linia, fiecare pe cont propriu şi foarte-foarte singur.

Am intrat pe o turnantă extrem de periculoasă, numită de unii cinic „curbă de sacrificiu”, lucru de altfel previzibil, ba chiar anunţat de multe voci de cel puţin de un an, ba chiar doi, cam de la momentul suspendării lui băse, dar ca de obicei poporul s-a dovedit surd şi orb la semne şi semnale. E drept, aceea suspendare a fost mult prea meşteşugită, artificială şi n-am susţinut-o nici eu, în opinia mea băse era obligat să demisioneze imediat după incidentul „ţigancă împuţită”, dar de ce ar fi făcut-o atâta timp cât în adâncul sufletului nostru toţi urâm ţiganii, bozgorii şi pe toţi ceilalţi în general şi aceste mici derapaje băsesciene în fapt i-au adus mereu plus de popularitate?

Acum lucrurile stau diferit, invocarea articolului 53 din Constituţie, cea privitoare la Read more Unitate! Noi cu noi, ei cu ei…

ich bin ein auslander

Mă trezesc într-o dimineaţă cu sufletul gol, capul gol, frigiderul gol, pachetul de ţigări gol, başca, e oprită apa, picat netul, ars becul. Mai am ceva muci în nas şi pot să fac bile. Sau să nu fac nimic că-i luni şi nici părul în nas nu creşte.
Mă uit la blocurile ce se întind dincolo de orizont şi – ce-i naşpa – realizez că sute, mii de alţi nenorociţi se trezesc exact aşa zi de zi. Şi sunt tot mai mulţi. Oameni în toată firea de care nimeni nu mai are nevoie. Nici aici, nici aiurea.
Oscilez între Read more ich bin ein auslander