Băieţii sunt din Bucureşti şi albumul lor de debut îl puteţi descărca de pe Asiluum Arts cu binecuvântarea lor.
Trupa – ca mai orice în românica… – s-a închegat mai greu, a durat patru ani ca să se ajungă la formula actuală, în jurul solistului Viez s-au adunat Radu (Cap De Craniu) – chitară, Para (Rain District) – tobe, Dop (Deviant) – bas şi Costin (Nightpray, Cap de Craniu) – chitară.
Albumul de debut, „Human Progress – Endless Regress” conţine 9 piese imprimate „din încheietură”, la grămadă – adică live – probabil în sala de repetiţii, pentru a capta energia, forţa muzicii, astfel sunetul nu este cel mai şlefuit, cel mai sofisticat, însă dinamica este cea naturală, redă cu precizie spiritul muzicii.
Mediocracy abordează un Metal contemporan, undeva-n zona Metalcore, elemente Post-Hardcore, sonorităţi Death, Thrash, Sludge şi Groove Metal se îmbină dinamic şi rezultatul este un manifest furios-zgomotos.
Temele abordate sunt corupţia, declinul, ura, discriminare, disperarea, lipsa perspectivei şi aceste subiecte negative oarecum şi-au pus amprenta şi pe atmosfera trupei, au oarecum o vibraţie joasă care induce la un moment dat o stare neplăcută, este ceva apăsător dincolo de momentele incisive, pasajele rapide, riff-urile tăioase.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=42mHdzjDuak]
Cele 9 piese adunate pe „Human Progress – Endless Regress” sunt un start promiţător, chiar dacă imprimarea pe alocuri sună uşor eclectic, mixajul şi producţia sunt departe de a fi perfecte, piesele se conturează, îşi arată faţa şi Mediocracy se dovedesc a fi un proiect viabil, de perspectivă.
Şi din ce am văzut pe pagina lor MySpace, au o lună decembrie încărcată, urmează trei concerte în Grecia (10, 11 şi 12 decembrie), un concert în Macedonia (13 dec.), în Bulgaria la Sofie un concert pe 14 urmate de două concerte în Turcia – Istambul 15, Ankara 16, apoi încă unul în Bulgaria pe 17, pe 18 cântă la Bucureşti şi în data de 19 la Braşov.
Încet-încet creşte o nouă generaţie de trupe, nu ştiu de ce a durat 20 de ani, dar mai bine mai târziu decât niciodată şi sper ca determinarea şi perseverenţa să-şi arate roadele, să asistăm la o reală schimbare de ştachetă şi mentalitate, de pseudo Rock-ul cu damf de mici şi reclame TV eu unul m-am plictisit de prin ’90… Mediocracy şi tot mai multe trupe noi de pe la noi dovedesc că ne trezim poate mai greu, dar când o facem putem face treabă bună chiar şi în acest colţ uitat de lume.
Mediocracy – „Human Progress – Endless Regress” (Asiluum Arts)
faina asa cu o noua generatie de trupe …am vazut ca white walls au castigat ceva concurs pe romanica , si vor merge mai departe ….da, se pare ca incepe sa se miste ….
dap, sunt multe trupe bune şi tot mai bune peste tot.
s-a trezit şi Braşov-ul, sunt 3-4 trupe interesante.
te întorci la treabă? 😀 😆 😀
ce se intampla de apar trupele astea? pai nu ai nimic de pierdut aici. asa ca dai maxim sau nu dai deloc. Mediocracy este si o trupa de vazut live, foarte multa energie, disperare si feeling. la ce e in jur cum sa fii altfel.
Multumim mult ptr sustinere!
Marius / Asiluum
energia transcede din imprimare şi sunt convins că live loveşte din plin. o imprimare mai îngrijită ar ajuta însă la o percepţie mai bună.
mă bucur că vine o generaţie care încearcă să se impună, am trecut prin asta şi ştiu ce al naibi de dificil este.
multă baftă!
nu e problema de imprimare mai ingrijita. se putea si quantizat si aranjat nu stiu dar asa am vrut sa facem, si sa conteze tabloul general si energia si nervii
am înţeles asta şi discul sună bine pentru o astfel de imprimare, apropo, mi-am amintit de experimentul “St. Anger” cu Bob Rock şi dorinţa celor din Metallica la aceea vreme să dovedească că nu s-au transformat în marionete mainstream, ci sunt (încă) o trupă de Rock de garaj în ciuda milioanelor îndesate-n buzunar, disc pe care nici acum nu reuşesc să-l ascult cap-coadă dintr-o suflare aşa nasol sună – cinelele mă ucid! 😆 – şi din care dacă nu erau Metallica nu ştiu dacă vindeau 100.000 de exemplare… şi probabil asta a fost celălalt gând: pot să vândă orice, au brand…. dar ce vroiam să spun e că acest gen de muzică merită imprimat cât mai bine, am ca reper “Burn My Eyes”-ul (Machine Head) de exemplu, adică dacă discul sună de-ţi smulge capul, temele, riff-urile acestea prind o greutate fantastică şi până la urmă merită efortul.
ţin minte că la penultimul album Maiden povestea trupa că au tras totul împreună ca la repetiţii, apoi fiecare şi-a re-imprimat partea, părţile. e o variantă de a împăca şi capra, şi varza. 🙂
A propos de trupele din Brasov, ai apucat sa ne asculti si pe noi, ce parere ai ? http://www.myspace.com/blackswanro
Review-urile tale sunt f. faine, rock on !
o să încerc să-mi fac timp de o tură de MySpace prin trupele din Braşov şi o să scriu despre ele.
danke şi baftă!
misto
imi place
atunci dă-i la radio. 🙂
E un album foarte foarte misto… Intr-adevar,. noul val de tupe este unul extrem de promitator. Stai si te intrebi de unde au aparut dintr-o data atatea trupe, trupe foarte bune de altfel, cum foarte rar in Romania s-a auzit in anii trecuti
Mie personal imi place cum e tras sunetul. Ii da un farmec mai aparte, si chiar pot spune ca ii da un plus de atitudine…
Superb
eu mă întreb doar de ce a durat mai bine de 20 de ani ca valul acesta să vină…. e bine şi mai târziu decât niciodată, e drept.
e bine că avem trupe bune, să vedem ce facem cu şi pentru ele.
publicaţii underground nu prea sunt, posturi radio tot aşa, la MTV nici o şansă…. şi mă tem că şi nepoţii mei vor auzi doar plăci cu iris ce trupă minunată de Rock este…
Pai cred ca motivele sunt simple.
In primul rand, limitarea pe un anumit stil muzical a celor ce faceau muzica in trecut. Atunci se mergea pe ideea “ori suntem roacheri, ori nu mai suntem”, si asa aia care cantau heavy metal, trebuiau sa sune ca Judas Priest sau Iron Maiden, aia care cantau thrash stiau ca muzica ce trebuie sa o faca este ca a celor de la Metallica, sau a altor trupe din afara, aia cu death ii aveau ca reper pe Obituary sau Morbid Angel (cine stia sa cante ca Death, deja era la un nivel extrem de avansat) si tot asa. Le era frica sa se arunce in necunoscut, asa cum se intampla cu trupele din zilele noastre, care sunt influentate de foarte multe genuri si stiluri muzicale ce depasesc oricum sfera metalului.
Apoi, cred ca ar mai fi si tehnologia foarte avansata din zilele noastre. Cu siguranta in anii trecuti nu se putea scoate un astfel de album precum cel in cauza, facut in sala de repetitii. Stau si ma intreb, daca cei de la Avatar ar fi scos album in 2002-2003, cand abordarea lor muzicala avea o priza mai mare la public, zic eu, cantand un death mai tehnic, asa cum o faceau cei de la Cynic sau Sceptic spre exemplu, dar cu un sunet foarte aerisit. Ei nu au avut noroc atunci cand trebuia, iar intre timp au luat-o pe o alta directie muzicala. Si cred ca acelasi lucru ar fi fost valabil si in cazul multor trupe din anii 90 pana in 2006-2007. Uite, Abigail au scos acum 3 ani un EP inregistrat in casa chitaristului lor, un album ce are un sunet foarte bun pentru conditiile in care el a fost tras. Pai in anii trecuti, ca sa scoti asa ceva trebuia sa iti vinzi 3 apartamente ca sa speri la o inregistrare intr-un studio bun, si tot nu erai sigur de succes. Oricum, baiatul asta ce a facut sunetul pentru Mediocracy, dar si pentru White Walls, Satanochio, Avatar, Coma etc etc, a facut minuni, pentru undergroundul romanesc, si merita toate respectele posibile si imposibile.
Desigur, tot ce spun aici este doar parerea mea, a unui simplu ascultator. Tu care ai facut si ceva muzica la viata ta inca de peste 20 de ani, cred ca ai putea explica mult mai bine care au fost piedicile, cum era cu tehnologia, cu studiourile de inregistrare etc etc. Dar personal, asa vad eu lucrurile in momentul de fata…
lucrurile – din nefericire – sunt nefiresc de complicate şi în România mai mult ca oriunde, cuvântul la ordinea zilei rămâne cumetria.
generaţia mea a fost îngropată cu bună ştiinţă, nu se vorbeşte nici de Tectonic şi Hoisan – un inovator şi deschizător de drum -, nici de Pansament/Nation’s Slum. şi după ce şi Compact a fost marginalizat, nici Altar n-a mai beneficiat de bunăvoinţa media şi a celor implicaţi în showbiz. un album foarte bun ale acelor vremuri a fost şi “Bio” al celor din Neurotica, dar nici de ei, nici de albumul acela nu prea se vorbeşte… apoi a venit o generaţie dubioasă, vezi Omul Cu Şobolani sau Viţa De Vie… VDV au scos “Fenomental”-ul care este iar un disc care sună excepţional şi a fost un material bun, păcat că niciodată n-au avut personalitate, faţă proprie – atunci sufereau de sindromul Korn – şi de la disc la disc au ţintit – copiat – altceva… cred că breşa pe care am reuşit să o facem în ’90-’93 cu Liviu Hoisan, a fost astupată cu bună ştiinţă şi tot underground-ul a fost îngropat. aproape 20 de ani au fost risipiţi şi construcţia este încă tot la faza de temelie, din păcate nu mai există nici sfert din publicul din anii ’90. poate vine şi o generaţie nouă de public cu valul nou de trupe… 🙂
în anii ’90 un echipament cât de cât performant de studio costa o avere, acum lucrurile sunt mult mai la îndemână. White Walls e o trupă excepţională şi discul lor chiar sună foarte bine. Coma pe mine nu prea m-au impresionat, iar recunosc, Avatar sau Satanochio n-am ascultat.
e periculos să gândeşti în genuri, stiluri, îţi creezi singur bariere şi majoritatea ajung să lucreze în şabloane, e mai nasol ca patter-urile din muzica pe computer sau cel puţin la fel de dăunător…. 😆 eu fac muzica şi acum, e drept, nu mă mai încadrez de mult în cutiile cu care publicul s-a obişnuit. 😀 nici nu vreau.
dacă eşti din Bucureşti, nu rata concertul The Thing din Control de joia viitoare. nu e Metal, dar e mai intens şi creativ ca 99,9% din muzica tipizată de acum şi sunt de multe ori mai brutali ca majoritatea Metaliştilor.