D’espairsRay – Site Oficial
D’espairsRay – MySpace
Din Coreea migrez (sonor) spre ţara Soarelui Răsare, Japonia. La sfârşitul anilor ’80 am făcut cunoştinţă cu Loudness, a trecut ceva timp de atunci şi spre surprinderea mea trupa încă funcţionează, chiar au scos şi un disc nou anul acesta, „King Of Pain”, un disc bunicel, tradiţional, un Heavy Metal sănătos să zic aşa.
Anul trecut am găsit pe net – torrente 😛 – un „cârnat” de vreo 4 GB de trupe japoneze, nume arhi-necunoscute, dar multe din ele extrem de interesante. Dir En Grey – trupă din generaţia nouă – se bucură deja de apreciere internaţională, dar sunt şi multe alte găşti cu potenţial real. Japonezii din consumatori încet-încet s-au transformat şi în producători şi şi-au învăţat bine lecţia, fac treabă de calitate.
Zilele acestea am dat şi de D’espairsRay, trupă înfiinţată în 1999 şi cu acest „Monsters” ajunşi la al patrulea album.
Hizumi – voce, Karyu – chitară, Zero – bas şi Tsukasa – tobe abordează un Metal modern, Alternativ să-i zic – că-i cool şi trandy 😀 – , amestecă faze Nu Metal, Emo şi Screamo cu sonorităţi Industrial şi reuşesc să combine ingenios şi organic riff-uri grave cu construcţii armonice, pasaje melodice.
Piesele lor au dinamică, au şi o oarecare sclipire exotică, orientală ce le conferă culoare şi îi deosebeşte de miile de găşti predominant americane apărute pe acest segment ca ciupercile după ploaie. (Ce n-aş da pe o ploaie în secunda asta! 😆 )
Amintesc pe alocuri de turcii din maNga una din descoperirile mele plăcute de anul trecut deveniţi notorii anul acesta datorită participării la Eurovision.
D’espairsRay n-au cum să participe la Eurovision…sau cine ştie? 😀 Dar cred că vom mai auzii de ei. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MKHlatHyHTw]
„Love Is Dead” single-ul care promovează noul lor album seamănă fantomatic cu „Spin Me Round” piesa celor din Dead Or Alive în interpretarea celor din Dope, dar e o piesă lipicioasă cu iz de potenţial şlagăr, nu întâmplător a fost aleasă şi împinsă. De pe album mi-au mai plăcut câteva titluri: „13 – Thirteen” aminteşte de Marilyn Manson din era „Antichrist…”, „Devil’s Parade” are ceva exotic, etnic ce dă bine cu sonorităţile Rock/Metal, „Dope” pulsează într-un groove plăcut, invenţii, şuruburi scapă băieţii prin fiecare piesă şi reuşesc să acopere cam toată plaja de sonorităţi Rock şi Metal, dar fără să lase senzaţia neplăcută că se străduiesc prea tare.
Nu este un material genial acest „Monsters”, dar este o mică lecţie de cum să faci un disc de calitate şi fără foarte multă originalitate, dar cu bun gust.
