De facto, democrația a fost împușcată fix între ochi în data de 25 decembrie 1989 la Târgoviște.
Iar dacă e să-i dăm un nume glontelui criminal, acel nume este Ion Iliescu.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]
„După 20 de ani – 1989 an de cotitură în istoria națională și în viața internațională” este titlul cărții lansate “cu cântec”, joi de fostul președinte Ion Iliescu în cadrul Bookfest-ului de la Romexpo unde a fost huiduit de câțiva tineri ai grupului „Noii Golani”.
George Simion, liderul grupării a fost dus la Secția 2 de Poliție și amendat pentru această acţiune cu suma de 300 lei pentru tulburarea liniștii publice.
George și ceilalți tineri n-au trăit Mineriada din 13-15 iunie 1990, este de admirat că sunt interesați de evenimentele de atunci în condițiile în care marea majoritate a populației parcă a uitat și continuă să ignore istoria și faptele ultimilor două decenii.
Am mai spus-o și voi repeta obsesiv: nu istoria se repetă, ci fraierii repetă greșelile.
Am vorbit acum câteva zile despre adevăratul cancer, nomenclatura și despre adevărata trădare națională, despre pervertirea sau inversarea valorilor, despre necesitatea schimbării reale.
Vorbesc și eu – să mă aflu în treabă -, vorbesc și alții.
Suntem o mie, poate câteva mii, mai sunt câteva mii sau milioane care sunt de acord, însă inexplicabil, marea majoritate pare să trăiască o cu totul altă realitate, trăiesc într-o altă lume, o altă Românie.
România lui Ion Iliescu. Și al lui Traian Băsescu. Sunt doar două nume diferite pentru același lucru. România manelelor și al Coca-Colei.
Și eu nu pot să ignor realitatea. Nu pot să-mi șterg din minte „marele miting sindicalist” și dansul pinguinului, faptul că doar pensionarii pe ici-acolo și-au pus mușchii cu jandarmii și au protestat cât de cât cu vlagă și – mult mai direct – nu pot să nu văd fețele oamenilor din jurul meu, din tramvai, din piață, de pe stradă și aiurea, oameni preocupați de viața lor imediată și nimic altceva, oameni șterși, umbre.
Complexul „las că merge și așa, bine că-i moartă capra vecinului” îmbârligat cu supraviețuitorul „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc” și toate celelalte idioțenii, dar realități, dau împreună radiografia corectă a ceea ce suntem.
Restul e caterincă.
Cât de cretin trebuie să fi să nu vezi că Traian Băsescu este produsul lui Ion Iliescu, exponentul aceleași nomenclaturi perpetuate, că „dreapta mea e stânga ta” și totul este un iluzionism ieftin (și populist) sau că nu suntem în pragul falimentului, ci suntem în faliment din moment ce Stat-ul de doi ani apelează la împrumuturi pentru plata salariilor și al pensiilor?
Este dezolant să-i vezi pe Ponta și Antonescu ciondănindu-se ca-n curtea școlii care-i mai smardoi atâta timp cât Boc e încă-n funcție și barosanul de la Cotroceni controlează tot ce mișcă-n țară…
Este dezolant pentru mine.
Vecinul de la șase bubuie manele, Gigi de la patru își bibilește A5-ul în parcarea din fața blocului – bloc de garsoniere cu peste jumătate din locatari datornici la întreținere și o parte din ei deja în prag de evacuare -, pensionara de la opt hrănește pisicile în grădină și n-o văd speriată nici de tăierea pensiilor, nici de noua scumpire a medicamentelor, Gina de la patru – o veritabilă vampă – se hilizește cu șmecherii din scara vecină, iar puștanii fac schimburi de jocuri PC – adică viața merge înainte, nu văd nici disperare și cu atât mai puțin revoltă.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=X_DpZK3B8nQ]
Și inevitabil îmi pun întrebarea tot mai serios dacă sunt eu tâmpit sau pur și simplu nu fumez ce trebuie?
Realizez că n-are nici un sens să vorbesc despre educație, cultură, artă, despre identitate, valori, despre universul care vibrează, ne înconjoară, dar nu-l (mai) vedem, nu-l (mai) simțim, prin ignoranța neoșă el nu mai există.
Și atunci îmi amintesc de rzvnl, noul meu tânăr cititor (fidel) și știu că atâta timp cât există un singur rzvnl, am să mai tot scriu. Despre prostiile mele…
De fapt vroiam să vă amintesc de Mineriade, mai ales a treia – 13-15 iunie 1990 – de la care mâine se împlinesc 20 de ani, două decenii irosite… în indolență.
uau….am trait sa o vad si pe asta ……este absolut incredibil cum fac tinerii aia pe manele….uau…..eu unul nu am mai vazut dastea……e jale dude, e jale…………….adica …..e ………bai…fara cuvinte …..ma duk la sticla……pacat de tara aia dude……fuck dude….
dude, lasă-mi și mie o sticlă. off-line pe Mess. 😆 😛 😆
dacă se mai ivește o ocazie fug încotro văd cu ochii. să (și-) o dea singuri de gard cât poftesc.
indiferenta vad si eu cam peste to 😐 btw,chiar m-ati facut sa ma simt important 🙂
toți oamenii sunt importanți. sau ar trebuii să fie. nu există șanse egale, nu există nici echitate. dar dincolo de asta, multe depind de noi. 🙂
Ceea ce se intampla acum este un rever al anilor de crestere iar decizile grele trebuiesc suportate. Si eu nu sunt intr-o situatie buna dar prefer sa muncesc mai intens.
ani de creștere? în ceea ce ne privește au fost ani de creditare fără acoperire – pe de o parte, pe de altă parte ani în care am îngropat complet producția internă: nu mai avem industrie, nu avem agricultură, nu avem turism, practic nu producem nimic și 3 dacii cu 2 tricouri – cât mai fabricăm și vindem – în comparație cu numărul populației și al consumului, este zero barat. o țară care doar importă, nu produce și nu exportă nimic, este falimentară.
la asta se adaugă și criza sistemului global, moartea capitalismului și incapacitatea mondială de a rezolva impasul. despre asta tot scriu de peste 2 ani și tot ce am prevăzut – din păcate – s-a adeverit.
să ai spor și baftă. 🙂
Dupa cum am aflat eu, adevarul trebuie cautat in alta parte atunci cind tot in acelasi cerc te invirti si nu poti iesi din el.
Evident te potzi intreba daca adevarul exista (mai mult decit categorie filozofica) ..Sau, tot ce conteaza e prezentul clipa puterea de moment ???… … Poate in final adevarul si-l gaseste fiecare singur … deci este o categorie subiectiva si personala ce foarte rar devine obiectiva si impartasita !
Este prea mult invirtit in jurul cozii aici pe blog si in Ro in special ca sa se poata iesi undeva. O alte impresie, Ro e o oglinda in care fiecare se bate cu propria imagine care aparent nu ne-o recunoastem … si credem ca nu e macar posibila sa fie ‘si imaginea noastra’.
Poate adevarul este, vorba lui Eminescu sifilitic si murinbund spusa alcindva in Luceafarul (1833!) :
Traind în cercul vostru strâmt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.
Poate merita sa vezi the Edukators (film german din aceasi ‘traditzie’ germanica cu GoodBye Lenin)… in idea legata de acel cerc ce trebuie spart azi acum aici.. si adevarul (pe undeva banal) … ca anumitzi oameni NU se schimba niciodata !!!
Dpmdv am facut un film la 10 ani de revolutzie exact pe 22 decembrie 99 … in Ro.. m-a izbit atunci apatia si ce era sau mai precis NU era… adevarul l-am vazut atunci l-am stiut …. eram un tip ce vedea ceva ce pe altii nu-i interesa sau nu li se parea relevant … si asa a si ramas !
Azi ? azi adevarul e ca nu prea mai am de ce sa scriu pe aici .. nu duce nicaieri decit in acelasi cerc de valori sau adevaruri in care norocul ne poate petrece mai mult sau mai putzin pe fiecare in parte dar adevarul sau un adevar nou cu care sa fim impacatzi, nu cred ca il putem gasi aici !!
Numai bine Ticke !…
PS daca noii golani tot erau dispusi sa platesca cu o amenda si un cazier ….ca sa-si cimenteze reputatia, macar trebuiau sa arunce cu Oua .. ca asta ma invatzat EU fost golan …pe meleaguri straine … Asta in idea ca se poate arunca si cu ‘pietre sau statui’ .. macar asta in vest e clar azi –> doar cu huiditul unor ‘criminali cu carti publicate’ nu ajungi nicaieri … !
nu știu… blocajul e ca o piatră de moară, ne trage în jos…. ca lift-ul celor din dEUS, merge mereu în jos… nu știu dacă adevărul valorează cât împăcarea… deci încă o dată, poate trăim doar o mare-mare confuzie și astfel imaginile din oglindă sunt doar caricaturi grotești…
nu, nu ajungem nicăieri. plm.