Exodus – Exhibit B The Human Condition (2010)

Mijlocul şi sfârşitul anilor 80 au adus la suprafaţă tot ce era mai bun din valul Thrash Metal, (ci nu trash cum cred unii… avizaţi) trupele cu greutate din Bay Area San Francisco dominau autoritar scena, s-au impus cei patru călăreţi ai apocalipsei: Metallica, Slayer, Megadeth, Anthrax pe care avem ocazia să-i vedem şi noi anul acesta împărţind aceeaşi scenă la Tuborg Greenfest Sonisphere pe 26 iunie la Romexpo în Bucureşti.
Linia a doua însă nu era cu nimic mai prejos. Şi s-au născut adevărate imnuri care au marcat cel puţin o generaţie de noi rockeri. Nu pot să-mi şterg din minte „Elimination”-ul celor din Overkill sau… „The Toxic Waltz”-ul semnat Exodus de pe fabulosul album „Fabulous Disaster” din 1988.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YcfIGok1mMI]

…şi fac şi o paranteză – că tot a fost AC/DC la Bucureşti şi toţi nefericiţii de după bloguri au încercat să profite de pe urma evenimentului şi să-şi crească traficu’ pe cât posibil, am dat de o chestie de mi-a căzut bărbia pe tastatură şi mi-au sărit şi vre-o doi dinţi. Cred. Citez:
„Muzica reprezintă oglinda sufletului!!! După reacţia acestor indivizi, ce oglindeşte violenţă şi brutalitate, nu se poate vorbi decît de un suflet chinuit de teroarea şi violenţa satanei, de imaginea iadului, de-a dreptul satanică, specifică acelora care nu au un reper moral, acelora care calcă în picioare buna cuviinţă, bunul simţ, religia şi tradiţia!!! Iar faptul că această plagă sufletească care afectează tineretul, a apărut în occidentul apostaziat, poate spune totul, dar şi numele real, pe care combativ şi l-au atribuit: ac/dc=antichrist/death to christ (această limbă nelegiută nu trebuie tălmăcită pentru că aduce numai rău)!!!  aşa că aceasta nu reprezintă decît o altă dovadă a trădării şi vînzării neamului de către politicienii vînzători, a vînzării tinerilor în ghearele balaurului occidentului apostaziat!!!  Unde eşti tu Ţepeş Doamne!!!???”
Grupul hard rock AC/DC (initialele in engleza ale expresiilor Anti-Christ si Moarte-Christ , in cantecul Hell’s Bells, preamareste clopotele infernului: ‘Am clopotele mele / Si te voi duce in infern / Vei fi al meu/ Clopotele infernului/ Da/ Clopotele infernului”

Băi retardule, vezi că ţi-a tăiat băse din indemnizaţie şi o să te ia dracu la iarnă! De ce doamne iartă-mă mă-ta cu tac-tu nu o fi folosit prezervativ rămâne una din proverbialele misterioase căi ale domnului… Impresiile tale „avizate” sunt oglinda incomensurabilei prostii, aşa că i-a de aici labagiule (dirty deeds done dirt cheap – dacă înţeleg ce vreau să spun 😀 ) o versiune diabolică de la o formaţie cu nume de sorginte biblic:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dHSTgOZrxn8]

Trupa a fost înfiinţată în 1980 de chitaristul Gary Holt, bateristul Tom Hunting şi Kirk Hammett transferat în 1983 la Metallica în locul lui Dave Mustaine.
Prin trupă s-au perindat de-a lungul timpului un şir lung de muzicieni, trebuie pomeniţi măcar soliştii Paul Baloff (decedat în 2001) şi Steve Souza (actualmente cântă în formaţia TENET, dar în 2001 a cântat şi pe albumul Testament „First Strike Still Deadly”), chitaristul Rick Hunolt, legendarii baterişti John Tempesta şi Paul Bostaph, basiştii Rob McKillop, Michael Butler.
Formula actuală este completată pe lângă nucleul de bază format din Gary Holt şi Tom Hunting, de solistul Rob Dukes (sosit în 2005), chitaristul rus Lee Altus (transferat tot în 2005 din Heathen) şi basistul Jack Gibson.

Albume de studio:

Bonded by Blood (1985)
Pleasures of the Flesh (1987)
Fabulous Disaster (1988; 1989)
Impact is Imminent (1990)
Force of Habit (1992)
Tempo of the Damned (2004)
Shovel Headed Kill Machine (2005)
The Atrocity Exhibition… Exhibit A (2007)
Exhibit B: The Human Condition (2010)

„Exhibit B: The Human Condition” continuă „măcelul” de unde au lăsat-o în 2007 cu „The Atrocity Exhibition… Exhibit A”, dar este un disc la fel de zgomotos, energic şi clasic ca oricare din discurile formaţiei din anii 80 sau 90.
Majoritatea pieselor sar de 7 minute şi cele peste 74 de minute se învârt în jurul aceloraşi teme tradiţionale: război, societate, politică şi religie. Muzica, temele sunt absolut clasice, tradiţionale, persistă şi acel sunet sârmos, zgârietor ce m-a fermecat la sfârşitul anilor 80 chiar dacă producţia este mult mai rafinată, mai rotundă ca în anii pionieratului. Un material absolut corect.
12 piese, riffuri solide, ritm susţinut, solouri colorate, un material cu aromă Retro-Revival perfect pentru mosh şi headbanging!

Şi o ultimă dedicaţie pentru toţi specialiştii cu „opinii avizate”:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ur3pVBpX_Xc&feature=PlayList&p=F5A8B60D6C4C8FA3&playnext_from=PL&index=0&playnext=1]