Godsmack – The Oracle (2010)

Piesa „God Smack” a fost pe albumul genial „Dirt” din 1992 al celor din Alice In Chains şi trupa l-a influenţat determinant pe Sully Erna încât să aleagă acest nume pentru trupa sa înfiinţată în 1995 împreună cu basistul Robbie Merrill, chitaristul Lee Richards şi bateristul Joe Darco. În 1997 Richards a fost înlocuit de Tony Rombola, la tobe a venit Tommy Stewart apoi din 2002 Shannon Larkin.
„Voodoo” de pe albumul de debut auto-intitulat din 1998 a devenit rapid un imn al generaţiei Post-Grunge.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9SSUQxGjZZ4]

Amestecul de Post-Grunge şi Heavy Metal dau o culoare aparte trupei şi lucrurile nu sună diferit nici de data aceasta. Godsmack mai marchează un record, „The Oracle” este al 3-lea lor album consecutiv care tronează pe prima poziţie a clasamentului Hot 200 Billboard după „Faceless” (2003) şi „IV” (2006) şi asta şi în condiţiile în care de la „IV” au trecut patru ani, o perioadă destul de lungă în condiţiile unei pieţe suprasaturate şi a unei industrii agresive care minut de minut încearcă să vândă un produs nou, se produc surogate şi înlocuitori pe bandă rulantă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OYjZK_6i37M]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=opU1urLhw50]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0pXxVm-hdEo]

Umbra Alice In Chains se mai prelungeşte prin muzica celor din Godsmack, dar au o abordare mai tradiţională, rădăcinile Heavy Metal sunt cele care dau tonul, structura pieselor.
Avem 44 de minute şi 10 piese echilibrate, poate uşor lineare, unidimensionale. Nu lipsesc momentele bune, riff-urile simple, dar vânoase care-ţi iau faţa, Godsmack au în continuare energie, puls, construiesc şi pasaje umbroase, muzica şerpuieşte, doar că parcă lipseşte puţină strălucire, lipsesc mici găselniţe, n-au avut curajul să rupă tiparele certe, verificate şi să facă pasul într-o direcţie, dimensiune nouă, s-au cantonat în „cutia” pe care şi-au construit-o. Pe de o parte metoda AC/DC să nu schimbi reţeta de succes funcţionează, însă pe de altă parte limitează şi apare riscul plafonării.
Piesele care mi-au atras atenţia sunt tenebrosul „Love-Hate-Sex-Pain” ce poartă încă amprenta Alice In Chains, ca şi zgomotoasul „War and Peace” – un potenţial imn Rock, incisivul „Devil’s Swing” în care chitara şi muzicuţa aduc un feeling de Blues Rock în tema zgomotoasă şi Heavy şi este interesantă şi instrumentalul „The Oracle” care închide materialul.
Fanii cu siguranţă vor „hali” până la ultima firimitură şi noul material, dar este o audiţie plăcută şi pentru cei care încă nu s-au ataşat de Godsmack.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ME3Ahe8z16k]