[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=1eXUjfVPkGk&feature=related]
Rafturi ticsite cu marfă.
Consumism şi produse. Capcana cercului vicios.
Sortate, ambalate, aranjate. „…totul e minunat!”
Diferă culoarea, mărimea, eventual preţul. Ofertă specială: două la preţ de unul. Conţinutul? Dubios. Dar cui îi mai pasă? Vin ca pe bandă rulantă. Cumpărăm şi consumăm.
– Vai ce drăguţ! Îmi place movul şi… e aşa pufos!
O da. „Detergentul pentru rufe curate”. Păcat că ale mele – al dracului! – sunt mai tot timpul murdare.
Etichete. „Conţine gluten”.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Iqn2QMD3ZSE&feature=related]
Sau Sindromul „Fight Club”.
Decorul. Covor Hellum – 299 RON, comodă TV Expedit – 850 RON plus două etajere (598 RON), un birou Alve – 1650 RON, o lampă de birou Husa 149 RON, un scaun rotativ Jerrik 1500 RON…
Omul (sau haina?). Tenişi Converse All Star OX Navy 190 RON, blugi Lee Cooper 147 RON, tricou Kenvelo cu mânecă scurtă – 44,10 RON şi o cămaşă 89,10 RON… iPod NANO APPLE MC027QB/A (8GB) – 619,90 RON…
Descarcă albumul “Blackjazz” de pe iTunes aproximativ 28 RON… (8,99 $).
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Qslyq8CcXu0]
Ne place sau nu, realizăm ori ba, şi muzica este un produs. Că un anume gen este de larg consum sau de breşă, n-are nici o relevanţă. Marfă e pentru toate gusturile.
Sunt un punker bătrân, sictirit, n-am tenişi Converse, n-am deschis MTV-ul de peste 20 de ani şi n-am ascultat vre-un post de radio de şi mai mult timp. Dar ascult muzică de imediat 40 de ani. Şi am spus „muzică” fiindcă ascult Chopin cu aceeaşi plăcere cu care ascult The Clash, îmi place Miles Davis cum îmi place şi Marilyn Manson şi nu văd de ce n-aş asculta The Prodigy sau Apollo 440 la acelaşi volum cu Machine Head sau Pantera.
Cei care ascultă doar Heavy Metal – de exemplu – sunt la fel de săraci ca cei ce dau la maxim manelele în Dacia lor „decapotabilă” la intersecţie şi urlă după fetele de pe stradă: „panaramelor!”
Titulatura Shining este probabil singura alegere neinspirată a lui Jørgen Munkeby.
În 2000 foşti membrii The Verve au pornit un proiect cu numele The Shining, Din 1996 activează o gaşcă Death/Doom suedeză de succes cu numele Shining şi din 1999 şi amintitul saxofonist – şi multi-instrumentinst – norvegian Jørgen Munkeby a optat pentru această titulatură pentru proiectul său. Şi probabil inspiraţi de Stephen King sau filmul lui Stanley Kubrick şi alţii au apelat la acest nume.
Shining site oficial
Shining pagină MySpace
Shining canal oficial YouTube
Shining pe LastFM
Shining pe FaceBook
Shining pe Twitter
Shining pe Flickr
Discografie:
2001 – Where The Ragged People Go
2003 – Sweet Shanghai Devil
2005 – In The Kingdom Of Kitsch You Will Be A Monster
2007 – Grindstone
2010 – Blackjazz
Proiectul Shining condus de Jørgen Munkeby a pornit ca un cvartet de Jazz, la acea vreme Munkeby fiind student la Academia Norvegiană de Muzică din Oslo şi prima formulă i-a inclus pe: basistul Aslak Hartberg, bateristul Torstein Lofthus şi pianistul Morten Qvenild.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VQ-xTQSlicE&feature=related]
Dacă începuturile au fost marcate de influenţa lui John Coltrane şi al lui Ornette Coleman, treptat tot mai multe elemente Free Jazz şi de Fusion şi-au făcut loc în sunetul şi compoziţiile grupului.
Din zona Rock, Jørgen Munkeby pomeneşte de Motorpsycho. Aceste infuzii devin tot mai pregnante cu albumul „In The Kingdom Of Kitsch You Will Be A Monster” din 2005 ca „Grindstone” din 2007 să se accentueze prezenţa elementelor Industrial, Metal, sunetul trupei amintind pe alocuri de Mike Patton şi proiectele sale Mr. Bungle şi Tomahawk.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=au7InLaMksE&feature=related]
Determinant pentru radicalizarea sound-ului a fost probabil colaborarea cu compatrioţii Enslaved la „The Armageddon Concerto” din 2008 la festivalul Moldejazz, proiect pus în scenă şi anul acesta în cadrul festivalului Roadburn.
Dacă e să descriu cum sună Shining în 2010 aş spune să vă imaginaţi un Slipknot cu un saxofonist dement.
Nu o fi cea mai corectă descriere, dar este suficient de elocventă pentru cele 9 piese incluse pe noul material.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gTBb_U0hIeY&feature=related]
Formula actuală Shining este alcătuită din Jørgen Munkeby – voce, chitară, saxofon; Torstein Lofthus – tobe; Tor Egil Kreken – bas; Bernt Moen – sintetizatoare şi clape şi chitaristul Even Helte Hermansen. Deprisos să spun, toţi instrumentişti de înaltă clasă.
Discul sună extrem de incisiv, dinamic, are o energie explozivă iar compoziţiile sunt la fel de colorate, multi-dimensionale. Un material Fusion în care Metal-ul cel mai brutal interferează fluent cu Jazz, Industrial şi mai tot ce ţine de zona experimental-progresivă. Îl tot ascult – aproape încremenit – şi n-am cuvinte. Genial.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DYvQ3ho5e9Y&feature=related]
Ştiu, suntem abia în aprilie (dar nu 1 aprilie 😛 ), dar eu mi-am găsit deja albumul anului.
n-am ascultat , dar ai reusit sa-mi starnesti curiozitatea …. o sa ascult diseara , acasa , in liniste 🙂
fi-miu imi da voie sa ascult muzica ….. daca-mi pun castile !!! 😀
nu-ti mai spun nimic despre sfarsitul de saptamana si despre cum iti doresc eu sa-ti fie , deoarece am senzatia ca ti l-ai ” facut ” sa ” sune ” bine 😀
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Zpzz9-qW1q0]
de cateva zile am in cap melodia asta … e ca un carusel …
pentru lumy – pe mine m-au spart. pe bune.
în rest…. am gătit, m-am îndopat, am ascultat muzică. week-end semi burghez. 😛
Gogol Bordello au fost doi ani la rând la Bucureşti şi n-am fost în stare să merg să-i văd. regret. e o trupă…. “şto”. 🙂
week-end fain. 😀
interesanti dar extrem de obositori…mie.
pentru rifeor – mereu mi-ar fi plăcut să am în trupă un saxofonist adevărat, un tip ca Jørgen Munkeby… 🙂