Disclaimer: acesta nu este un review și nu am vrut să-l scriu, și totuși, iată-ne, aici suntem.
Dacă te duci la un concert BEAT și te aștepți să asculți „21st Century Schizoid Man,” iartă-mă, moncher, dar ești cretin.
Cretin, substantiv masculin, din francezul crétin, semnificând persoană care suferă de cretinism.
La fel de inadecvat ești dacă te prezinți la un concert BEAT cu tricou Metallica, AC/DC, Iron Maiden, Rush, Dream Theater, Led Zeppelin. Am văzut un bărbat cărunt care probabil se credea cool, cu tricou Nine Inch Nails, chiar dacă Blew a colaborat cu faimoasa trupă, tot nepotrivit era. Boss, aveați toți cămășile la spălat?
Din surse alternative am aflat că mulți au ajuns în Parcul Carol exact la ora anunțată a începerii spectacolului, adică la 19:30, și s-a creat o mică ambuscadă la intrare.
Eu am intrat în Arenă pe la ora 19 și nu era aproape nimeni la intrare, verificarea și trecerea de cordonul de securitate nu a durat mai mult de 60 de secunde.
Înțeleg că întârziatul este un fel de nouă modă bucureșteană.
La începerea spectacolului, cu o întârziere de exact 10 minute, cred că erau aproximativ 1000 de persoane în Arene. Cred că este o experiență unică și aproape divină ca Steve Vai, Danny Carey (Tool), Adrian Belew și Tony Levin (ambii din King Crimson) să-ți cânte într-un astfel de cerc restrâns.
Legat de așteptările unora de care am pomenit chiar la început, BEAT evocă perioada King Crimson de la începutul anilor 80 și repertoriul se rezumă la cele trei albume: „Discipline” (1981), „Beat” (1982) și „Three Of A Perfect Pair” (1984).
Setlistul este destul de standard, inclusiv bisurile „Red” (singura piesă din afara celor trei albume) și „Thela Hun Ginjeet,” și au fost lansate și sub formă de disc anul trecut.
Personal m-am bucurat că am văzut BEAT acum, la peste doi ani de la lansarea proiectului, fiindcă formula s-a sudat, și, în opinia mea, au cântat mult mai bine ca acum 2 ani când au imprimat în mare parte materialul live.
Public pestriț, spre surprinderea mea, mulți străini, în jurul meu au stat numeroși evrei. Vorbeau ebraică, dar și rusă sau engleză. Multă lume trecută de prima, ba chiar și a doua tinerețe, dar și destui tineri, ce este îmbucurător.
Nu mi-a plăcut mirosul de mici și faptul că era un du-te-vino perpetuu după mâncare și băutură. Cumva la un astfel de eveniment, cu piese ca „Waiting Man,” ca să nu zic de „Matte Kudasai,” nu se potrivește atmosfera de picnic.
La fel, mirosul de fum de țigară, respectiv vape, ceva absolut îngrozitor.
Dacă ți-e foame, sete și nu poți să te abții, stai draq acasă. Nu-i de tine.
N-am mai fost de cam 7 ani la un eveniment și probabil nici n-am să mă duc la altul prea curând. Au fost momente în care m-am simțit foarte singur și străin, dar, paradoxal, și extraordinar. Este ceva mistic în muzica asta care trece prin și dincolo de noi, iar în unii poate lăsa urme. Adânci.
Mulțumesc, Alin!
#BEAT #KingCrimson #SteveVai #DannyCarey #AdrianBelew #TonyLevin #antireview #brushvox #AttilaKarpathy #bucuresti
