Unul (din cei presupuşi 2 – ha ha ha! 😛 ) cititori fideli ai mei, Un Şoricel, mi-a atras atenţia asupra acestui aspect: cum pică miturile. „Un alt mit al romanului …ca ar fi ospitalier …cred ca trebe pus in perspectiva…” spunea el legat de faptul că povesteam despre Göynük şi cum se intersectează acolo mutele şi marea, cum ai la o distanţă de doar câteva sute de metrii plajă şi în vârf de munte loc de schiat.
Povesteam în raportul despre concediu că m-a surprins Turcia nu doar prin peisaj ci mai ales prin abordarea oamenilor, prin modul lor natural prietenos de a fi.
“Fetiţe dulci ca-n Bucureşti”… în Antalia m-am lecuit şi de asta! Ha ha ha! 😛
Doamne fereşte să aterizeze la Otopeni (Henri Coandă) un cetăţean străin şi naiv! De la taximetristul care-l duce la hotel, până la chelnerul care-i umflă nota, toată lumea o să-l fraierească şi o să-i fure şi ultimul cent posibil. Foamea este parcă nejustificat de mare, nesimţirea nu are nicio limită şi ciordim orice de parcă ar fi ultimul lucru pe care mai apucăm să punem mâna pe lumea asta! Asta este realitatea, ne tot ascundem după vorbe meşteşugite, după sintagme inventate mai cu seamă în era mincinos-comunistă, dar pe care le-am salvat din fals patriotism de promenadă şi le susţinem în continuare cu înverşunare nejustificată.
Noi suntem isteţi, frumoşi, ospitalieri, talentaţi şi trăim într-o ţare neasemuit de frumoasă şi bogată iar, vorba fostului premier, economia duduie. Mă lăsaţi?
V-am povestit şi cum se muncea zi şi noapte în Turcia şi v-am amintit şi de ce pustiu şi dezolant a fost peisajul din Bulgaria. Noi mimăm munca, dar în ritmul acesta nu avem mult şi vom ajunge la fel de dărâmaţi şi goliţi ca vecinii noştri din sud. Este inevitabil.
Înjurăm conducerea ţării, vârfurile pentru faptul că fură, dar uităm că sunt exact ca noi şi noi suntem exact ca ei: aceeaşi apă şi pământ. Dacă nu avem demnitatea de a ne aşeza în faţa oglinzii virtuale şi de a privii obiectiv realitatea-n faţă, ne încăpăţânăm în continuare să ne îmbătăm cu jumătatea goală a paharului cu apă rece şi ne ameţim cu ideograme goale gen „suntem creştini”, „suntem buni”, „suntem harnici” şi „ne-am născut poeţi”, se duce de râpă şi puţinul rămas dintr-o ţară care în 1990 a pornit cu prima şansă spre un orizont mai bun, dar a ajuns în câţiva ani codaşă de pluton.
Aminteam cum în anii ’80 Guvernul Turc cu un împrumut de la Banca Mondială a investit masiv în Kemer şi în doar câţiva ani a transformat o zonă rurală dezavantajată şi fără mari perspective într-o adevărată rivieră. La noi, cu banii de la F.N.I. susţinem o stare de fapt dezastruoasă, doar fiindcă este încă un an electoral şi nimeni nu pare să se gândească la ziua de mâine. Banii se termină, vor trebuii restituiţi şi în spatele vorbelor şi hârtiilor cu care guvernanţii iar se acoperă cu eleganţă nu se întrevede nimic.
Optimiştii preconizează o uşoară creştere economică începând de anul viitor, dar semnalele nu sunt chiar atât de clare. Bursa fluctuează şi cotaţiile sunt mai mult în coborâre, chiar şi America dă semnale difuze, cu bani mulţi şi o economie funcţională nu reuşesc să o scoată la liman. Obama riscă ceea ce am prevăzut înainte de a fi ales: din salvator să se transforme-n oaia neagră, ţapul ispăşitor.
Am „copilărit” şi ne-am eschivat de la a face ceva aproape 20 de ani, dar dacă nu ne trezim acum, mă tem că nu ne mai trezim niciodată. Prea târziu nu există.
super… felicitari pentru articol …. clar spus de e o voce punctata si umana ! enough said..
pentru Un Şoricel – domnule, îmi pare rău, da’ n-am nicio vină că lucrurile merg prost… ha ha ha! 😛 de 20 de ani mi-am răcit gura dezinteresat şi de 20 de ani nimeni nu m-a băgat în seamă, nu m-a luat în serios… n-am nici soluţia magică-n buzunar, nu deţin nici “secretul” vieţii, da’ când văd ce se întâmplă şi cum decurg lucrurile, nu pot să nu ridic sprânceana… şi da, mă încăpăţânez şi eu să fiu o… oaie neagră. 🙂
am văzut şi ce s-a întâmplat în Moldova, văd ce se petrece în Iran şi văd cum “lumea civilizată” întoarce capul… sunt atâtea lucruri de spus şi atât de puţină lume dispusă să citească/asculte… 🙁
neata , da bine punctat dar parca si trist , adica pe mine ma intristeaza, pentru ca stiu ca nu suntem toti asa, ca putem fii si noi primitori, buni, cinstiti etc. ma gandesc ca mai sunt si oameni cinstiti , care nu jecmanesc omul , care sunt in stare sa faca si ceva frumos ………….totul e sa nu ne mai luam dupa cel de langa noi, pe principiul daca ala face eu de ce sa nu fac ,sau de ce sa fac ca ala sta degeaba si ii merge , de ce sa nu fur etc.
pentru lu – cu siguranţă mai sunt, am mai întâlnit şi eu, nu doar la ţară ci chiar şi-n bucureşti am dat de taximetrist cinstit… dar rămân excepţii. tot mai rare…
bun, au trecut cei doi cititori, pot posta altceva… ha ha ha! 😛
(‘neaţa. 🙂 )
hai ca esti rau cu tine, eu cred ca esti mai citit dar nu toti pun coment 🙂
pentru lu – uite, azi a fost accesat blogul de 66 de ori, articolul acesta fiind vizualizat de 7 ori. 🙂 conform contorului şi statisticilor WordPress.(asta văd doar eu).
Dacă mă uit la ce spune WTA, situaţia este mai “dramatică”: 33 de vizitatori cu 37 de vizite… 🙂
nu sunt rău. 🙂
pai cica Mandela a spus-o dar ar fi luat-o de la Ghandi… (legat de imperiu Britanic.. haha) .. ca intii te ignora (faza cea mai lunga adaug eu) …dupa aia cauta sa te discrediteze … iar dupa aia iti ofera un loc in sinea sistemului adica… te cumpara…. Poate ce este mai trist este ca multi oameni tot la prima faza ne simtim si deci probabil raminem … dar daca e sa ma gindesc bine pe tine comunistii au inceput prin a te discredita !.. haha ha ! deci zi-ne tu cum e cu ‘discreditatu’ ?
pentru Un Soricel – ‘neaţa.
vroiam să-ţi mai zic ceva: dacă nu existau dialogurile noastre şi alte câteva cu alţi utilizatori/vizitatori – enervant şi dezarmant de puţini din punctul meu de vedere -, multe din ideile mele nu se legau, nu se cristalizau.
mulţumesc.
discreditarea este o tehnică uzuală… sunt idioţi ca mine care niciodată nu pot fi integraţi în societate şi sistem şi atunci cel mai simplu este să fie etichetaţi şi/sau marginalizaţi.
impactul meu pe blog de sub 100 de cititori sau “şmecherii” cu peste 1000 de cititori tot acelaş fâs reprezintă… 🙂 atâta tot: unii se îmbată cu jumătatea goală a paharului cu apă călâie despre care vorbeam.
hei , trantori, hoti, putori,nesimtiti… sunt peste tot in lume ….stii tu padurea cu uscaturile ei ……ia sa fi mers in turcia intr-o suburbie a istambulului si nu la un all inclusive vacation resort, probabil ca nici nu te mai intorceai …:-)…….ce vreau sa zik aici eca , acolo unde platesti, toti vor fi buni si zambitori….normal ca ai revenit la bucale si ai dat de caruta cu pepeni si manelistii, idiotii, hotii, nespalatii, incultii de zi cu zi ….normal ca e frustrant si doare.Cat despre bulgaroi “ca sunt in cunostinta de cauza ‘ de mergeai la un all inclusive , veneai acasa cu alta vedere…
dar ca idee , sunt de acord cu ‘prea tarziu nu exista’
pentru rifeor – hey man, salut.
măi, ştii că nu mai am nici 16 ani, nu-s nici naiv. în Istambul am stat în centrul vechi, se vede şi în câteva poze, am şi zis parcă: seamănă flargrant cu Lipscani-ul. sunt case părăsite, sunt boschetari, seara se adună munţi de gunoaie… care în zorii zilei (la 5 când am ieşit de 2 ori să mă plimb şi să fac fotografii) dispar. la noi mizeria rămâne cu anii… şi asta spune multe despre noi, despre atitudinea noastră, despre felul în care ne raportăm unul la celălalt şi la mediul în care… vieţuim. şi despre gradul nostru de civilizaţie.
ştiu ce zic, man… am mai fost şi eu niţel prin lume. 🙂
iar cu băieţii de la hotelu’ din Antalia am stat la poveşti în afara programului, ne-am împrietenit, am schimbat adrese de mail şi ID-uri de messenger, adică am depăşit faza client-servant şi amabilităţile formale şi am vorbit despre viaţă aşa cum este ea…
da, ai dreptate, Turcia, Bulgaria sau Cuba, într-un all-inclusive se vede într-un fel… dar eu nu despre acea lume vorbeam. 🙂 doar ca o ultimă paranteză: la noi nu s-a introdus modelul all-inclusive, cică românul reuşeşte să facă gaură garantat… ha ha ha! 😛 cei drept am auzit despre faze cu umplutu’ peturilor de plastic de la răcoritori cu săpunu’ lichid de la hotel… shit man! 😛 😛 😛 râdem, da’ nu-i de râs. dacă stau bine să mă gândesc, puteam să vin şi “io” acasă cu câţiva litri de whiskey…ha ha ha! 😛
„dar dacă nu ne trezim acum, mă tem că nu ne mai trezim niciodată.”
Aceste cuvinte le spun multi. Si o spun bine. Dar, din propria experienta ti-o zic, nu se poate face ceva (singur, in nici un caz). Pentru ca esti linsat. La propriu!
Cat despre furat. Cinstit nu poti sa fii. Eu mereu am spus si o voi spune: statul te obliga sa furi prin legile stupide (fiscale) pe care ti le baga pe gat. Plus ca, de incerci sa fii cintit ajungi de rasul lumii. Dupa care ti se duce vestea; imediat trece fiscul pe la tine. Oare nu ai altceva de ascuns, in spatele acelei „atitudini cinstite”? 🙁
Si …Da, sunt de acord cu tine! La noi inca se simte comunismul in sange. Ma derajneaza faptul ca e manifesta la cei intre 20 si 40 de ani. Daca era vorba de grupa de varsta 50-60 poate nu ma miram asa. Plus ca, de cate ori aud pe cineva spunand: „mai rau sa nu fie”, imi vine sa-i pocnesc botul. Intreb: „Da’, de ce sa nu ne mearga mai bine?!”, „De ce nu faceti ceva ca nu doar sa nu se inrautateasca situatia, ci chiar sa devina mai buna?”
Cat despre banii primiti „cu imprumutul”. Am lucrat intr-o comuna. Primarul ne-a invitat, pe mine si sotul meu sa luam parte la o masa festiva. Am intrebat in ce scop. Imi raspunde ca se sarbatoreste „terminarea drumului”. Care drum (intreb eu)? Poi, drumul principal care leaga satele din comuna (imi raspunde). Revoltata ii spun ca eu nu vad nici o modificare, avand in vedere faptul ca mie mi-au spus batranii satului ca drumul principal arata exact ca si acum 50 de ani, cand venisera ei in sat. /// Tine cont ca s-au cheluit (evaporat) 2 miliarde lei pentru reconditionarea unui drum de tara dintr-o comuna (uitata de lume) cu 2000 de locuitori. Si nimeni nu a venit sa verifice ceva sau sa ceara vreun act doveditor pentru cheltuirea sumei.
As incheia citand cuvintele d-nei Christine Valmy: “Mie mi-e foarte frica, ca nu vom deveni o tara europeana, ci devenim un fel de Siria sau Liban.”
P.S.Luand parte la masa aia festiva (rar participam noi la astfel de intruniri dar acolo o fo’ musai de mers) am vazut cum se imbata ca porcii si danseaza, ca niste catele in calduri, preoti ai unor mari parohii.
pentru Petra – poate că mare brânză nu face, dar răcitul gurii, tot e o treabă… ha ha ha! 😛
la noi – în sistemul de stat – banii se tot evaporează. o mână spală alta, hoţia nu are graniţe de partid şi poporului naiv i se serveşte circ pe post de praf în ochi de pe drumul…nefăcut, da’ inaugurat festiv… holly shit!
important este – pentru mine – că în ’89 mi-am câştigat la propriu dreptul la opinie şi vreau să-l exercit până se (mai) poate… 🙂
că mă citesc 1 sau 111 de persoane, n-are relevanţă, ştiu că uneori câte 1 persoană realizează lucrurile din spatele lucrurilor la care nici nu s-a gândit şi pentru mine este suficient…
Exact asa am spus si eu brushvox, ca si tine. Atunci cand am fost intrebata de ce “ma zbat pe degeaba”. Am raspuns ca, mi-e de ajuns daca pot sa fac interlocutorul meu sa se gandeasca la ceea ce s-a spus. Nu trebuie sa accepte sau sa respinga cele spuse. Doar, sa vad ca neuronii s-au pus in functiune si “rumega” informatia. 😀
pentru Petra – asta e, mereu sunt munci murdare şi cineva tre’ să le facă şi pe acelea… ha ha ha! 😛
‘neaţa şi o zi faină!
Nu e numai trist ..ci din pacate foarte grav ..Si parca suntem un popor de drogati ..sa acceptam si sa ramanem intr-o perpetua inertie ..Oare de ce?
Pentru ca nu a ajuns inca la os cutitul?
A ajuns dar e o resemnare periculoasa pentru ca ,desi toata lumea simte ca ne prabusim …se traieste conform dictonului ,,traieste clipa”
Si cum crezi tu ca muncile murdare le poate efectiv face cineva?
pentru miruna – nici n-a trecut mult timp şi ieri seară am auzit că guvernul mai vrea să facă un împrumut… nu 3 ci 33 de generaţii o să plătească incompetenţa şi nesimţirea celor care ne conduc… asta, dacă o să aibă de unde şi cu ce…
Ca sa facem ce?
sa platim lenea?
Asistatii social ca sa taca din gura ca nu au de lucru?
Si sa traiasca bine mersi pe spinarea unui manunchi de platitori de impozite?
Macar de-ar fi ramas macart cladirile ca pe undeva sa se mai ..Dar ce -mi racesc eu guraca ma ia durerea de dinti ..
De asta?
Pai banii se duc pe studii de fezabilitate pe care nu le verifica nici bunica ,pe ..dar de ce sa ma infurii inutil?
Uite asa facem toti ..De ce sa…
pentru miruna – da…de ce să..?