The Fall – Your Future Our Clutter (2010)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M660GZSS3E8]

Mark Edward Smith are respectabila vârstă de 53 de ani, probabil nu este la fel de celebru şi faimos ca John Joseph Lydon aka. Johnny Rotten, dar a înfiinţat trupa sa The Fall la vârsta de 19 ani astfel dând cu piciorul la o frumoasă carieră de muncitor în docurile Salford din Manchester, asta acum mai bine de 30 de ani, mai exact în 1976.
Mark are cam acelaşi stil flegmatic ca Rotten, trupa The Fall abordează un Punk-Rock zgomotos cu mici infuzii Psihedelice şi cu timpul şi-au făcut loc şi nuanţe de Rock Alternativ, însă în esenţă este un Rock murdar, neşlefuit, zgomotos, basul bârâie, toba bubuie obsesiv, chitarele distorsionează prin staţiile date cu blana la maxim şi suprasaturate, The Fall cu siguranţă nu sunt o trupă foarte complicată, dar dacă termenul „Rock de garaj” poate fi atribuită unei formaţii, The Fall o merită cu desăvârşire.
Mr. Smith pare pilit tot timpul şi n-aş băga mâna-n foc că lucrurile nu stau exact aşa, însă sictirul acesta britanic cu abordarea frontal-zgomotoasă are un şarm aparte, ceva autentic care în cazul celor din The Fall pare şi absolut natural şi autentic, acel ceva pe care mulţi încearcă să-l copieze şi implementeze, dar dacă nu vine de la sine, dă în penibil. Bollocks ai sau n-ai. Şi vorba unui prieten: „ce credeaţi băi, e uşor să fi vedetă?!” 😆
Matoli sau nu, The Fall n-au pierdut deceniile degeaba, începând cu 1979 au scos 28 de albume, eu i-am cunoscut abia cu „Bend Sinister”-ul din 1986 şi, şi pe acesta l-am prins cu câţiva ani întârziere. Iar Mr. Smith pe lângă trupă a scos şi două albume solo, „The Post Nearly Man” în 1998, respectiv „Pander Panda Panzer” în 2002.
Grigore şi repetiţiile sunt de vină că duminică o ard Punk. Eu de felul meu sunt cuminte şi chill, doar ştiţi asta! 😀 Şi ieri ne-a întâmpinat extaziat cu video-ul „Last Night at The Palais” imprimat live în Hammersmith Palais pe 1 aprilie 2007, înainte ca edificiul să fie închis, material lansat oficial anul trecut în august. E crimă acest „Senior Twilight Stock Replacer”. 😀 Şi e fun şi cover-ul Zappa “Hungry Freaks, Daddy”, dar şi Rob Barbato, basistul trupei Darker My Love, tipul cu aspect de boschetar sadea! 😆
Dar să revin la „Your Future Our Clutter” lansat pe 26 aprilie 2010.
Discul începe cu „O.F.Y.C. Showcase”, o piesă atât de zgomotoasă de ai senzaţia că asculţi Metronom-ul la Europa Liberă înainte de ’89. Şi tot discul este noisy, are acelaşi puls energic, chiar şi componenţa este neschimbată faţă de anteriorul „Imperial Wax Solvent”, la clape o avem pe a treia soţie a lui Mark Smith – Elena Poulou Smith, Dave “The Eagle” Spurr la bas, Peter Greenway la chitară şi Keiron Melling la tobe.
9 piese,  printre care şi un cover al piesei scrise de Charlie McCoy şi Kent Westberry şi cântată de Wanda Jackson în 1961, „Funnel of Love”, tunată evident la fel de zgomotos ca tot ce iese din atelierul The Fall.
Excepţie face doar ultima piesă de pe disc, „Weather Report 2” care este aproape o baladă, aproape fiindcă totuşi vorbim de The Fall şi Mr. Smith. 😀 Dar şi această piesă are un final complet contorsionat, grijă mare la boxe! 😆
Un disc excelent, o trupă neschimbată – ca sunet – de peste trei decenii. Dacă n-ai ascultat The Fall, vorba lu’ Mark: You don’t deserve Rock’N’Roll.

The Fall – Site Oficial

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=joY8Qn0dh3M]