[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dTZvPSKAnWI]
Pilotul pilotează, chiloţii… Distanţa dintre defect şi funcţional uneori poate fi insesizabilă şi sunt şi lucruri care defecte fiind, totuşi funcţionează. Sistemul, societatea, showbizz-ul… „All the pilots gets rich, all the passengers pay for it!” (Toţi piloţii se îmbogăţesc, toţi pasagerii plătesc pentru asta) cântă Arnold de Boer în piese „Maybe I Was The Pilot” ce deschide noul album The Ex, şi evident n-are nimic cu piloţii, ci cu… cei care ne „chilotează”.
Showbizz-ul deşii profund defect, funcţionează perfect şi ne recomandă, ne vinde orice produs „sănătos” şi ignoră, elimină – de pe piaţă – orice „anomalie”. Cine cu cine se trage de şireturi (sau aţa de la chiloţi?) ?
Pentru cei care nu-s familiarizaţi cu The Ex, sunt o gaşcă olandeză de pe felia Anarcho-Punk cu infuzii de Jazz, Folk, muzică africană şi alte căutări, experimente avangardiste şi activează din 1979.
Au pornit în formula G.W. Sok – voce, Terrie Hessels – chitară, Geurt – tobe şi basistul René, în cele trei decenii scurse de la înfiinţare s-au produs mai multe schimbări pe parcurs, au avut şi diferite colaborări cu alţi artişti, între alţii în anii ’90 au lucrat cu violoncelistul Tom Cora, anul trecut solistul G.W. Sok a decis să se retragă din activitatea muzicală şi să se concentreze exclusiv asupra scrisului şi designului astfel lăsând locul solistului din formaţia Zea, trupă cu care The Ex a efectuat o serie de turnee. Din membrii fondatori singurul supravieţuitor este chitaristul Terrie Hessels, celălalt chitarist, Andy Moor este-n trupă din 1990 iar bateristul Katherina Bornefeld s-a alăturat formaţiei în 1984. Arnold de Boer pe lângă voce cântă şi la chitară şi manevrează şi samplerele.
Ştiu puţine trupe care au supravieţuit cu brio schimbării solistului, publicul în general asimilează trupa omului de la microfon, schimbarea pe postul principal de cele mai multe ori este egală cu o decapitare şi dezastru. Arnold de Boer cântă mai „moale”, are un timbru mai cald şi un stil vorbit, n-are furia lui G.W. Sok, astfel „noul” The Ex este poate mai asimilabil – bine, să spun mai comercial – lucru care unora o să le placă, altora cu siguranţă nu.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ngh62DAoF2g]
„Catch My Shoes” este al 12-lea album de studio şi al 25-lea material scos de olandezi în îngrijirea propriei lor case de discuri: Ex Records, fiind al 123-lea produs lansat.
Cele 9 piese de pe disc fluctuează pe aceeaşi gamă largă de sonorităţi, de la riff-uri incisive la teme orientale şi intervenţiile suflătoarelor, de la ritmuri africane la pasaje şerpuitoare, de la Rock la Jazz, de la Noise la Psihedelic, distanţa dintre Jazz şi Punk este redusă la zero, The Ex balansează cu dârzenia demnă de oricare punker respectabil într-o lume ce poartă amprenta sonorităţilor din anii ’70, totuşi sună proaspăt şi pulsant.
Nu o să-i vedeţi pe coperta de la Bravo, Popcorn sau Kerrang!, nu o să auziţi piesa la Morning Zu şi de o fi vre-un clip nu o să ruleze pe MTV sau VH1, dar asta nu taie cu nimic elanul celor din The Ex de a cânta şi cu atât mai puţin mie pofta de a asculta… muzică, nu ciungă.
Am ascultat ieri seară piesa „Maybe I Was The Pilot” la Grigore, dar asta e o altă istorioară… Punk – de sufragerie 😀 – , de povestit nepoţilor. 😉
