Yes sunt cunoscuţi de cei mulţi mai ales datorită piesei „Owner of a Lonely Heart” de pe albumul „90125” din 1983, disc care a marcat turnura formaţiei din zona Rock-ului Progresiv spre sonorităţi mai comerciale, radio friendly.
Din cele 19 albume de studio scoase sub emblema Yes, Anderson a cântat pe 18, a lipsit doar de pe albumul „Drama” din 1980 şi a revenit pentru pomenitul „90125”, material ce purta în mare măsură amprenta lui Trevor Rabin şi iniţial ar fi trebuit să fie scos ca produsul unei noi formaţii: Cinema. Anderson începând din 1976 a scos 14 albume solo, a făcut parte din proiectul Anderson Bruford Wakeman Howe, practic tot Yes-ul din 1989, a colaborat la 5 albume cu Vangelis, „The Friends of Mr. Cairo” din 1981 fiind probabil unul din cele mai cunoscute, dar a cântat ca invitat şi pe alte 3 albume Vangelis, cum şi pe albume semnate de Kitaro, Mike Oldfield, Tangerine Dream, King Crimson, Toto, 4 Him şi Milton Nascimento.
Wakeman şi-a început cariera de muzician de studio alături de David Bowie în 1971 cântând pe piesa „Space Oddity” fapt pentru care a fost plătit cu 9 Lire Sterline. A mai colaborat cu Bowie la 4 piese: “Life on Mars?”, “Changes”, “Oh! You Pretty Things” şi în 1985 la “Absolute Beginners”. Tot în aprilie 1971 a lucrat cu Cat Stevens la mega-hit-ul “Morning Has Broken”. Apoi s-a alăturat formaţiei Strawbs şi împreună cu aceştia a imprimat trei albume ca-n 1971 să-l înlocuiască pe Tony Kaye, clăparul din Yes. Apare pe 8 albume de studio alături de aceştia, plus amintitul proiect ABWH. În anii ’70 scoate 10 albume solo printre care merită pomenite măcar „The Six Wives of Henry VIII” (1973), „Journey to the Centre of the Earth” (1974), „Lisztomania” (1975) sau „Rick Wakeman’s Criminal Record” (1977). Anii ’80 aduc alte 18 albume solo, printre care două sunt coloane sonore pentru filme, „The Burning” (1981) şi „Crimes of Passion” (1986).
În anii ’90 imprimă aproape 40 de albume şi din 2000 până-n prezent încă aproape 20, dar are timp să cânte şi cu Alice Cooper, Ozzy Osbourne, Black Sabbath, Brian May, T. Rex, Elton John, John Williams, Brotherhood of Man, Elkie Brooks,Vivian Stanshall, Denny Laine şi Al Stewart.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6Ph8hNljOXE]
„The Living Tree” este un album senin ca zâmbetul soarelui de toamnă. Chiar şi temele ceva mai grave au ceva liniştitor, mângâietor, Wakeman a furnizat teme de pian calde ce amintesc şarmant de Cat Stevens, Anderson are aceeaşi voce vibrantă.
Iniţial au anunţat un material care urma să conţină re-interpretări ale unor piese clasice Yes şi eventual câteva piese noi, în final au imprimat în perioada august-septembrie 2010 9 piese din care 4 au fost cântate şi-n turneul celor doi din 2006.
Materialul este disponibil în cadrul turneului întreprins de cei doi în toamna aceasta în Regatul Unit „The Anderson Wakeman Project 360″ şi pe internet via Gonzo Multimedia.
M-a încântat cel mai mult piesa „Morning Star”, dar şi „The Living Tree part 2”, „Anyway and Always”, „23/24/11″ sau „Forever”.
Un disc absolut plăcut, relaxant şi senin, o evadare de 40 de minute dintr-o lume tot mai zgomotoasă şi nebună.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jgHGrl4RKYw]
“Forever” mi-a adus aminte de albumul Close to the edge. Cred ca trebuie sa-l reascult :))
eu am fredonat Friends of Mr. Cairo zile în şir. 😀