Azi am pe rotisor noul album Tricky despre care amân de vreo două săptămâni să scriu, am un clip nou, teaser la următorul album şi ieri am tras cu ochiul puţin şi la congresul PSD şi în general la ce se mai petrece în prea minunata şi fascinanta noastră ţărişoară.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ahOV4PFcgbw]
Dar noul Abracadabra, cuvântul magic pe buzele tuturor săptămâna aceasta a fost: stimulente. Ăla de ce are şi io nu? Tre’ să fie totuşi o ţară defectă dacă lumea simpatizează cu cei de la fisc… Da, da, ştiu, de la iliescu-n coace noi suntem „originali” în toate. Da’ de iliescu mai târziu.
Viagra la tot poporu’! Măcar câte-o jumătate de pastilă să ajungă şi la cei din spate. Sau urmă.
Mica revoltă ad-hoc de la Finanţe a fost cât pe ce să aprindă scânteia revoltei naţionale, dar regimul şi serviciile au aplanat conflictul cu abilitatea cu care au furat alegerile şi fraudează voturile-n Parlament. Poanta tare e că au reuşit – iar – să compromită şi sindicatele şi într-un final au ţepuit şi angajaţii.
Ştiu, sunt un extravagant, totuşi am o problemă: românul iese-n stradă exclusiv de foame şi frig, niciodată pentru o idee. Aşa a fost şi-n decembrie ’89, aşa va fi şi de o să mai fie. Asta cu furtul, frauda, democraţia, instituţiile Statului, chestiile etice şi morale sunt baliverne.
În timp ce doamna Cristina Anghel este-n a doua lună de greva foamei, scursura – crema e sofism – PD-L s-a adunat la Ateneu să lanseze „umbrela Creştin Democrată”. Nimeni nu s-a gândit nici o clipă să încuie clădirea pe dinafară şi cu tot respectul pentru aşezământ şi cu ceva remuşcări de rigoare pentru clădire, să-i de-a foc. E drept, şobolanul şef nu era prezent, dar chiar şi aşa rezultatele ar fi fost măcar satisfăcătoare.
Nici măcar ministrul sechestrat şi-n final extras de colonei şi generali SPP n-a fost incendiat sau barem tăvălit niţel în pumni şi-n picioare. Şi cum vă spuneam zilele trecute: revoluţie fără ghilotină nu se face, treaba nu o rezolvă nimeni în locul nostru, fără să punem mâna şi să ne murdărim, nu se poate.
Şi mă tem că dacă totuşi scăpăm de gloata portocalie şi de băsescu printr-un mod democratic, nu vom face nimic altceva decât să înlocuim un rău cu altul. Nu o să-şi mai cumpere elena udrea poşete, ci daciana sârbu…
Omul e învăţat doar cu frica, frica lu’ Dumnezeu, frica bătăii, frica pierderii locului de muncă sau a… privilegiilor şi zeci, sute de alte frici ne determină existenţa. O revoltă – revoluţie – violentă măcar şi temporar ar da de gândit politicienilor că n-au de a face cu o gloată de proşti, ci cu o masă capabilă de reacţie.
Suntem capabili de reacţie? Din ce se vede, nu. Dormim somnul soră cu moartea.
Congresul PSD sau cum stânga îndreaptă lucrurile ( 😀 😆 😀 ), respectiv combate criza şi sărăcia.
Sub egida „vrem să ne îndreptăm, dar nu găsim drumul”, Congresul a început şi s-a terminat prost. Nu văd sensul războiului ponta-geoană. geoană – aşa, etichetat prostănac – e totuşi preşedintele Senatului, chiar şi formal, a doua funcţie din Stat şi nu-i de colo nici faptul că a „încasat” 5 milioane de voturi la ultimele alegeri şi de a pierdut, a pierdut pe mâna partidului şi frauda puterii. Şi-n final discursul lui iliescu mi-a provocat o greaţă profundă. Probabil activiştii PSD speră ca prin epava comunistă PSD să atragă din nou alegătorii rurali şi pensionarii, însă pentru un Partid cu ifose de reformare şi pretenţii de viitor, cu scoaterea de la naftalină a sperietoarei iliescu, pierde definitiv voturile tinerilor şi – nu în ultimul rând – minima credibilitate câştigată nu neapărat pe transpiraţia proprie, ci pe dezastrul propagat de actuala putere.
iliescu a avut un discurs tip „Congresul XVI PCR”, a vorbit despre „marile realizări” din epoca post decembristă, patronată evident de el. Ştim realizările: am îngropat economia, industria şi agricultura şi pentru 6 ani ne-am afundat într-o zonă obscură în care n-am avut relaţii nici cu Est-ul, nici Vest-ul şi tovarăşii dânsului şi gaşca de securisto-activişti s-au transformat în miliardari în timp ce ţara s-a făcut praf. Daţi-i stimulente, un prezervativ XXS şi împuşcaţi-l. Şi el să fie primul dintr-un şir cât mai lung.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]
Nu că ar interesa prea multă lume, mi-am lansat noul album săptămâna trecută şi atât acesta, cât şi toate celelalte materiale, pot fi descărcate de pe Site-ul meu.
[bandcamp album=4188120728 size=grande3 bgcol=FFFFFF linkcol=eb590f]
„Chasing Shadows” este primul disc dintr-o serie, următorul material, „RE-Volt” vreau să-l lansez pe 15 decembrie 2010 şi „Greater Good (Part 2)” este prima piesă gata şi cea care deschide materialul.
Conceptul noului disc se leagă de revoluţii şi involuţii, de revoltă şi ignoranţă, de omul într-o continuă cursă contra sine şi natură, adică tot felu’ de prostii care mă preocupă, de cum am ajuns de la Homo Sapiens la consumatorul actual şi… ne-am blocat, am ajuns într-un impas economic, social şi moral şi – deocamdată – alternativa nu se arată, aşteptăm… Apocalipsa ca pe o salvare.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PC2GwUz8V9k]
Tricky – Mixed Race (2010)
Poate fără un motiv sau explicaţie precisă, Tricky şi mai ales muzica sa îmi aminteşte tot mai mult de John Lennon. Cutia Trip Hop/Alternativ este neîncăpătoare, inconfortabilă pentru muzica sa tot mai colorată, să nu spun universală. Elementele Electro şi Trip Hop sunt la fel de prezente, pregnante, dar ce face Tricky este cu mult dincolo de aceste bariere. Infuzii Blues, Jazz şi Ethno colorează compoziţiile, este un amestec multicultural contemporan.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lWIeVTs94rI]
„Mixed Race” are atmosferă, puls, este lipicios fără să fie comercial, se adresează unui public larg fără să fie vădit popular.
Tricky este un artist complex şi „Mixed Race” o dovadă că muzica n-are vârstă, rasă şi n-are nevoie de etichete şi cutii, ci de suflet cu care să-l asculţi.
Duminică frumoasă!
