Serj Tankian – Imperfect Harmonies (2010)

„Elect the Dead” – albumul de debut solo al lui Serj Tankian din 2007 a fost amplu aclamat de critică ca fiind discul anului şi ascultând noul „Imperfect Harmonies” cred că şi acesta va fi primit cu acelaşi entuziasm.
Probabil nu mai surprind pe nimeni dacă spun că Serj nu mi-a smuls capu’ cu primul său disc, un album ok, dar fără a fi ceva deosebit şi nici „Imperfect Harmonies” nu m-a doborât din prima. Şi parcă nici din a doua.
Serj îmi aminteşte tot mai mult de Sting: vrea să fie altceva decât ce este. Detaliez puţin. Sting era un punker simpatic, dar a ţinut morţiş să fie un artist rafinat. La debutul său solo, Sting a aliniat o armată de jazzmani cu greutate – Branford Marsalis, Kenny Kirkland, Darryl Jones, Omar Hakim, etc -, dar asta nu-l face pe Sting un jazzman.
Într-un alt mod, într-o altă direcţie, cam asta face şi Serj: vrea să arate că nu e un „roacăr nespălat”, ci un artist complex, sensibil, se poate adresa unui public mai elevat şi… mai larg decât fanii Heavy Metal.
Acum, nu sunt printre cei care consideră că-i rău să te adresezi unui public larg, dimpotrivă! Însă, da, sunt uşor sceptic când cineva peste noapte se dezice chiar şi indirect de trecutul său, de ceea ce a făcut şi încearcă să ne vândă acadele şi gogoşi. Ar fi multe de spus.
Serj Tankian s-a născut în data de 21 august 1967 la Beirut, Liban. Părinţii lui au emigrat în State, s-au stabilit la Los Angeles şi Serj a urmat şcoala Armeano-Americană „The Rose & Alex Pilibos School” unde i-a cunoscut pe viitorii săi colegi de trupă din Soil (1992-1995) transformată în System Of A Down: Daron Malakian şi Shavo Odadjian.
Serj este un artist, cântă la mai multe instrumente nu doar cu vocea, este compozitor şi producător, poet şi textier, are propria sa casă de discuri denumită ingenios Serjical Strike Records şi este un virulent activist politic, alături de Tom Morello (Rage Against the Machine) au înfiinţat organizaţia non-profit Axis of Justice.
Nu vreau să par îngust la minte, poate-mi scapă nişte lucruri, dar sunt câteva lucruri pe care eu le consider nefireşti. Pe de o parte te naşti undeva aiurea-n lume, ajungi apoi în „ţara făgăduinţei” unde datorită altor oportunităţi reuşeşti să faci ceva cu viaţa ta şi începi să critici societatea şi sistemul datorită căreia ai reuşit. Nu-s eu un fan al Americii şi sincer n-am fost niciodată, dar dacă e aşa rău acolo, du-te înapoi acasă, nu te opreşte nimeni. Nu zic că n-ai dreptul la opinie şi nu poţi să fi critic când te afli într-o ţară adoptivă, în nici un caz! dar unii parcă uită prea repede de unde şi de la ce au plecat. Aveam un prof simpatic de engleză care a emigrat în America. A venit după vreo doi ani acasă-n vizită şi vorbea cu accent vădit american. Ne-a spus: „la noi în Massachusetts au vrut să mute o stradă, au pus casele pe roţi şi au mutat-o.” La care un prieten i-a spus: băh, la EI în Massachusetts şi… mai du-te în pula mea!” 😆
Şi am mai văzut din ăştia… Un alt amic care nu prea bunghea engleza s-a dus la Londra şi a lucrat câteva luni la un hotel acolo, întors acasă, la 4 dimineaţa a venit cu o sticlă de whiskey şi un prieten la mine şi tot aşa, vorbind cu accent accentuat britanic ne-a spus: „băh, hai să luăm şi câteva sticle… hă, cum îi spune la voi…beer?” Tot du-te în pula mea i-am spus.
Dar să revin. 😀 N-am nimic nici cu orientarea de stânga a lu’ Tom Morello sau Serj Tankian, dar strict în binele lor şi pentru dezvoltarea simţului lor politic şi social, mi-aş fi dorit să se fi născut (şi să fi trăit) în România prin ’50-’60 sau în Cuba, Rusia, Corea de Nord sau China şi să nu fi beneficiat de oportunităţile democraţiei corupte şi putrede, şi de beneficiile socialist-comunismului. Atât.
Pe de altă parte, sunt convins că multe din criticile exprimate sunt complet justificate…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CSvFpBOe8eY]

OK. System Of A Down au fost o mică revoluţie Rock, au adus un suflu proaspăt în Heavy Metal şi influenţa lor este indubitabilă. Cele 5 albume scoase în perioada 1998-2005 au avut un impact major şi trupa nu dădea semne de oboseală. Amestecul cultural, infuziile folclorice şi incisivitatea Heavy au făcut din SOAD o trupă nu doar exotică, dar şi extrem de percutantă. Cu toate acestea după Ozzfest-ul din 2006 trupa a decis să ia o pauză mai lungă, conform declaraţiilor basistului Shavo Odadjian, o pauză de minim 3-4 ani. Au trecut deja 6.

Serj n-a pierdut vremea, în 2007 a debutat cu „Elect the Dead”, un disc mai puţin virulent ca materialele SOAD, dar încă suficient de Heavy.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GY9kQcWLvEM]

Şi am ajuns la „Imperfect Harmonies” ce urmează să fie lansat oficial în data de 21 septembrie.
11 piese – 44 de minute.
Ce să zic? Am ascultat materialul de 7-8 ori şi devine tot mai boring (plictisitor). Dacă la prima audiere orchestraţiile simfonice, infuziile orientale, aranjamentele rafinate şi aerisite, micile găselniţe moderne păreau cât de cât interesante, după repetatele re-ascultări constat – cu dezamăgire – că dincolo de o producţie sofisticată şi extrem de bine realizată profesional, conţinutul lipseşte cu desăvârşire. Muzica pare un accesoriu menit să decoreze gândurile, versurile lui Serj, dar nimic altceva.
Discul are şi câteva secvenţe sonore interesante, inteligent, pe ici-colo au fost strecurate şi „chestii” faine, dar repet: muzica pare pusă în jurul versurilor ca un acompaniament, dă senzaţia de coloană sonoră la un film, fimlmul în acest caz fiind vocea lui Serj şi versurile acestuia.
Unele faze mi-au amintit de „Jesus Christ Superstar” – au o oarecare abordare de operă Rock marca Webber/Rice, alte ori mi-am amintit de Emerson, Lake and Palmer (de prin 1977, ceva în genul piesei „C’est la Vie” – de exemplu ascultând piesa „Beatus”).
Sub mormanul orchestrei simfonice au „ascuns” beat-uri moderne, sonorităţi fine de sampler, secvenţe orientale şi alte mici găselniţe, multe din ele fiind interesante, însă cumva tot ansamblul nu se leagă, dând la o parte elementele individuale, în „spate” nu rămâne mai nimic… Prea mult sofism, prea mult ambiental, prea puţin conţinut.

Eu zic că e timpul să terminaţi pauza băieţi şi înapoi la treabă cu System Of A Down.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5vBGOrI6yBk]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SqZNMvIEHhs]

4 comments on “Serj Tankian – Imperfect Harmonies (2010)

  1. @brushvox
    Mare noroc ai ca esti bun psiholog. futurolog. Si irefutabilolog.

    Apreciez traducerea biografiei lui tankian, caruia de altfel nu’i ridic fo statuie. Iar daca le stii pe de rost, bravo tie.

    Ce voiam io sa izi zic, ca aproape uitai: de unde mlz stii tu CE e tankian, CE i se potriveste mai bine si CUM ar trebui sa faca muzica? banuiesc io ca esti preten cu sor’sa sau ceva.
    Altfel, stam si judecam cu totii, esteti obositi, de pe gard, intre un citat din Rilke si doo coji de seminte, cum trebuia sa faca ala mai bine, alalalt cum trebuia sa ramana, de astea.
    Ca daca stai tu mai bine sa te gandesti, cu vreo 5 ani in urma parca nu prea’ti mirosea a blogger si acu te’ai facut baia’ mare… Sau ma’nsel, zici? eh, nu toti ne nastem si ramanem fini psihologi, viitorolgi… restu mai mancam si noi o paine la aruncat piatra in balta sa sara trolii asa ca mine sa o scoata…. tre sa scoatza si covrigi calzi de’acu.

    • puţă, bănuiesc că eşti tac-su. nu ţin minte să fi tradus nici biografia lui, nici a altcuiva vreodată iar părerile mele legate de muzică sunt de căcat în general, îţi recomand sincer să nu le mai citeşti. futurolog? să te fut în gură.
      mai ştiu un bou – Partoş – care se crede “psiholog-muzical”. eu sunt mai fraier, ştiu cine a fost Rilke, dar nu citesc poezii.
      acu’ stai şi cauţi pe “goagăl” cine sunt ăia de care vorbeam – Branford Marsalis, Kenny Kirkland, Darryl Jones, Omar Hakim… în loc de etnobotanice şi E-uri, mai bine bagă nişte muzică.
      sunt fan SOTD, dar asta nu înseamnă să-mi placă tot şi orcice cacă Mr. Serj.

Leave a Reply to brushvox Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *