Ieri am deschis un subiect despre care UnSoricel spunea că ar merita mai mult decât o simplă şi singulară însemnare pe blog.
Tot el a făcut şi câteva observaţii interesante.
1. subiectele dezbătute în ţară sunt ca nişte seriale care încep, se derulează 2-3 episoade după care dispar şi încep altele. De aici şi ideea mea: sunt practic episoade pilot, vedem eventual şi 1-2 episoade, intrăm în subiect şi… le abandonăm.
2. Cât de slabă şi ignorantă este societatea civilă, de acest scenariu este posibil.
Şi nu în ultimul rând, mi-a dat o idee de a vă propune să alcătuim o listă cu subiectele fierbinţi aruncate în centrul atenţiei şi abandonate cu nonşalanţă.
UnSoricel a şi venit cu trei exemple:
1. ce s-a întâmplat cu frunza … adică compania pe care d-na Udrea a comisionat-o … e OK acuma să se folosescă sau nu e OK
2. acuzi un şef de staţie de tv că ar lua mită şi ar fi un şantajist şi se pare că la asta s-a oprit totul…
3. se face ceva concret pt cei ce erau sinistraţi sau o să auzim din nou de ei la următorul ‘val de ploaie’…
Păi cu frunza a rămas cum AU stabilit, firma implicată în campania electorală PD-L-băsescu din 2009 a fost elegant recompensată din bani publici sub frunzuliţa buclucaşă.
Diaconescu se pare că este una din variantele de lucru – sau rezervă – al preşedintelui de a forma un nou partid în condiţiile în care pseudo partidul independenţilor din parlament pare inapt să adune voturi.
Sinistraţii…. Da, îi vom vedea la următoarele ploi… (Se aude ceva?)
[bandcamp track=25129651 size=venti bgcol=FFFFFF linkcol=da0b0e]
De ce n-am simţit nevoia să aprofundez subiectul din capul locului? Păi fiindcă sunt conştient de lipsa de implicare. Suntem nişte indivizi atrofiaţi într-o societate atrofiată. Spuneam acum o săptămână-două că frica care ţinea poporul în frig şi foame înainte de ’89 a fost înlocuită de lehamite.
Din păcate lucrurile nu se schimbă pur şi simplu, atâta timp cât poporul înghite găluştele, fiecare se confruntă cu problemele sale individual şi încearcă să se descurce cum poate, lucrurile merg – evoluează – într-o direcţie greşită sau cel puţin nefirească.
Fără molotoave nu se poate stimaţi mişei!
Şi vine iarna, coşmarul facturilor şi pare destul de viabilă posibilitatea unor conflicte sociale tumultoase. Ca o paranteză, din acest motiv guvernul boc n-a fost schimbat încă şi doar cosmetizat, am mai afirmat asta, boc va fi sacrificat în ultimul moment în ideea de a fi supapa tensiunilor sociale şi eventual astfel să fie stopate manifestaţiile violente.
Pe de altă parte ştiu că acesta este un blog amărât, mai mult sau mai puţin citit şi apreciat, nu mă dau peste cap „să-mi fac trafic”, n-am nimic de câştigat de pe urma lui, nu sunt blogger, constat însă cu o oarecare amărăciune că rezultatele sunt nesemnificative, feedback-ul este sub zero.
Şi cumva m-am plictisit să fiu un individ excentric şi inutil.
Dar revenind la miezul problemei, eu aş lua lucrurile pe rând şi mai din urmă.
După 20 de ani nu ştim exact ce s-a întâmplat în decembrie ’89.
Nu ştim ce s-a întâmplat la Târgu-Mureş şi nu ştim nici ce a fost cu mineriadele. Bine, poate că ştim, poate că bănuim, avem opinii, dar oficial toate lucrurile au fost lăsate în coadă de peşte, vinovaţii au scăpat şi au fost sacrificaţi pionii. Şi acest „spirit” s-a perpetuat. Legat de tragedia de la maternitatea Giuleşti avem o asistentă în arest preventiv, dar vinovaţii umblă cu girofarul în coloane de maşini şi protejaţi de „lege” şi SPP. Toţi ştim asta, dar reacţie zero.
Dosarul flota a fost muşamalizat, Năstase a rămas cu „patru case”, Ridzi este „spălată şi pieptănată” şi udrea îşi flutură frunza.
Este evident că justiţia nu funcţionează, oameni politici şi asistente sunt plimbate cu cătuşele şi ţinute în arest preventiv în timp ce infractori periculoşi şi capii de fapt al mafiei instituţionalizate sunt liberi.
Societatea civilă este absentă în absenţa indivizilor cu conştiinţă.
Şi nu pot să nu constat că presa, jurnaliştii sunt complet neprofesionişti, par să facă jocul acesta cu iz politic chiar şi atunci când măcar aparent sunt de partea cealaltă a baricadei.
Totuşi îmi vine greu să cred că la noi doar manipularea şi hoţia se face profesionist, în rest suntem nişte amatori superficiali…
Într-un fel sau altul poate că vom scăpa de băsescu-(boc)-udrea, dar ponta-năstase chiar mai poate crede cineva că reprezintă o alternativă?
Sau oricare altă faţă de pe scena politică sau din… societatea civilă?
Părea deplasată soluţia lu’ Vadim cu execuţiile pe stadion, dar oare chiar există o altă cale (democratică)?
In mare parte ai dreptate.
Nu cred ca in iarna( eu m-as astepta chiar din octombrie) sa apara miscari sociale tumultoase, deoarece acest popor blazat nu va misca un deget dintr-un simplu motiv- nu are cine sa ii mobilizeze(sindicatele sunt zero, lideri de opinie adevarati care sa ne reprezinte cu adevar nu exista, vrajeala aia cu “independentii” din parlament eu nu o cred).
Problema cea mai grava din punctul meu de vedere este ca de 20 de ani suntem pusi sa alegem tot timpul intre 2 rele.
Cei de varsta noastra(viitoarea clasa conducatoare) au fost alesi cu grija si “initiati” cum sa conduca pentru ei si pentru mentori lor.
Si din pacate suntem niste amatori superficiali.
e greu de preconizat, foamea, dar mai ales frigul şi facturile imposibile pot forţa chiar şi un popor blazat.
sindicatele sunt un subiect spinos. pe de o parte mulţi din şefii de sindicate sunt în cârdoşeală cu politicienii, pe de altă parte, nu o dată membrii de sindicate şi-au lăsat leaderii în off-side, de exemplu cei din învăţământ ultima oară cu ocazia bacului… deci ajungem tot la om şi la superficialitatea lui, neimplicarea în propria existenţă şi ce constat des, ne fute grija de Mădălina Manole mai mult decât de ce se întâmplă cu noi mâine…
clasa politică îşi urmăreşte de 20 de ani propriile interese şi n-a făcut niciodată nimeni nimic pentru oameni, pentru popor sau ţară. ăsta este adevărul crud şi gol.
vina – rămân la părerea mea – este a noastră individual şi colectiv, deci ne merităm soarta.
exact!!!
ne meritam soarta si tara.
poate daca am fi dus si noi vreodata in istoria noastra milenara un singur razboi de cucerire( ca sa prindem gustul ) poate am fi avut alta soarta, nu am mai fi fost scutul de la portile orientului.
şi cu scutu’ ăsta, povestea e cam trasă de păr şi romanţată…. am plătit tribut de ne-am spart la poarta otomană şi am fost mai mult slugi… cum spune Badea: ai noştrii ca bradu’ şi cu mucii pe piept….