David Sylvian – Sleepwalkers (2010)

Somnambuli. Despre asta vorbesc de ceva vreme încoace şi unii cred că-s răutăcios sau – mai rău – invidios. Avem senzaţia că trăim, în fapt umblăm chiauni, suntem toţi – sau aproape toţi – nişte somnambuli ce visează că trăiesc şi cred că au o viaţă. Dar dacă totul este fix invers, respectiv pe dos? Realitatea este o iluzie mascată de un decor bine gândit, viaţa este un vis – sau coşmar -, albul este negru şi frumosul urât. Eu nu aş exclude nici o ipoteză, dar da, unii – majoritatea – consideră că eu sunt nebun. Sau somnambul. Nu cred în nici o conspiraţie, ci în comoditate, delăsare, lăcomie, alte alea, fiţe pur umane.
Suntem consumatori comozi şi docili. Şi dispensabili. Somnambuli. Cum spune David: „Something to wake us From cultural slumbers, You fucking sleepwalkers Go on and sleep…”
Sylvian (52 de ani) nu este o faţă prea cunoscută, ca şi alţi pionieri ai muzicii electro-experimentale – vezi Gary Numan -, figura sa a rămas într-o obscuritate relativă. Trupa care l-a consacrat, Japan, activă din 1974 şi desfiinţată în 1982 când tocmai ajunseseră să atingă pragul popularităţii după al cincilea album „Tin Drum” lansat în 1981,  a rămas şi ea la statut de cult mai ales în Japonia unde datorită numelui au avut un succes mult mai pronunţat ca-n Anglia natală.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YNYYRl86R4g]

Mama mea a avut vinilul „Tin Drum” şi piese ca „Ghosts”, „Still Life in Mobile Homes”, „The Art of Parties”, „Visions of China” sau „Talking Drum” m-au bântuit (ghosts…) din anii optzeci. Este un album genial, fără cusur toate cele 8 piese de pe el.
Japan au prins epoca Rock-ului Progresiv – pe bune – şi Psihedelic, anii de glorie al Punk-ului şi răsăritul erei Post-Punk, New Wave şi Pop. Critica i-a asociat cu Neo-Romantismul, Synth Pop-ul, există paralele evidente între David Sylvian şi un alt britanic, tot cu nume de David, exact, domnul Bowie.
Trupa compusă din David Sylvian – voce, clape -, Richard Barbieri – clape, Mick Karn – bas şi ulterior Rob Dean – chitară şi Masami Tsuchiya – clape s-a destrămat în urma tensiunilor creative dintre Sylvian şi Karn, lucrurile fulminând cu relaţia înfiripată între Sylvian şi fosta prietenă al lui Karn, artista japoneză Yuka Fujii. Ca şi-n cazul Lennon-Ono, Fujii l-a influenţat în mod major pe Sylvian, introducând-ul pe acesta în lumea Jazz-ului, dar aducând şi o disciplină spirituală în viaţa acestuia.
În ciuda acestor disensiuni, în 1991 trupa s-a reunit şi sub titulatura Rain Tree Crow au scos un album cu titlul omonim.

Cariera solo al lui Sylvian a pornit de la colaborarea cu artistul japonez Ryuichi Sakamoto, trompetistul Jon Hassell şi ex-basistul formaţiei Can, Holger Czukay. Albumul de debut „Billinat Trees” din 1984 s-a bucurat de relativ succes şi a continuat experimentele muzicale pornite cu Japan, Sylvian a introdus pe lângă electronică multe instrumente acustice şi infuzia de Jazz s-a făcut tot mai simţită.
În 1993 Robert Fripp l-a invitat să se alăture formaţiei King Crimson, David a refuzat, dar au colaborat la albumul „The First Day” lansat în acelaşi an, un disc mai incisiv, în manieră mai Rock şi imprimat şi lansat şi în versiune live sub titlul „Damage” un an mai târziu.
Sylvian a lansat peste 20 de albume solo şi a colaborat cu un şir de artişti în diferite proiecte, începând din 2005 activează alături de fratele său şi fostul coleg din Japan, Steve Jansen în Nine Horses.
Anul trecut a scos albumul „Manafon”, un disc destul de experimental şi bizar, m-a luat uşor pe nepregătite şi l-am „consumat” la final de an, n-am apucat să scriu despre el, deşii merita, Sylvian este inventiv şi creativ, cele 9 piese sunt o incursiune într-o lume întunecată colorată şi nuanţată de sunete şi versurile, ideile lui Sylvian comunicate de acesta prin vocea sa vibrantă şi expresivă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wFdR8vR4S3w]

„Sleepwalkers” nu este un album propriu zis, ci o culegere a diferitelor colaborări ale lui Sylvian din ultimul deceniu, dar este ocazia oportună de a face cunoştinţă cu muzica, creaţia sa.
Materialul poate fi ascultat pe www.davidsylvian.net unde găsiţi şi textele şi toate detaliile legate de cele 16 piese.

„Sleepwalkers” a fost scoasă pe CD-ul „The World Is Everything” din 2007, muzica este semnată de Martin Brandlmayr, versurile îi aparţin lui Sylvian.
„Money For All” provine de pe EP-ul trupei Nine Horses din 2006, aminteşte oarecum de momentele mai zgomotoase ale lui Tom Waits.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pCLjkU1zeMg]

„Ballad Of A Deadman” provine de pe discul lui Steve Jansen „Slope” din 2007.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JEnCOGmioQs]

„Angels” a fost scoasă de trupa Punkt pe albumul „Crime Scenes” din 2006, este un experiment cu nuanţe Jazz şi un bas gras, pulsant.
„World Citizen – I won’t be disappointed / looped piano” face parte din albumul „Chasm” al lui Ryuichi Sakamoto din 2004.

What happened here?
The butterfly has lost its wings
The air’s too thick to breathe
And there’s something in the drinking water

The sun comes up
The sun comes up and you’re alone
Your sense of purpose come undone
The traffic tails back to the maze on 101

And the news from the sky
Is looking better for today
In every single way
But not for you

World Citizen

It’s not safe
All the yellow birds are sleeping
Cos the air’s not fit for breathing
It’s not safe
Why can’t we be
Without beginning, without end?
Why can’t we be?

World Citizen…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JBEyDv-1olM]

„Five Lines” este o piesă nouă, colaborare dintre Sylvian şi Dai Fujikura, imprimată cu aportul unui violoncelist – Katinka Kleijn – şi trei violonişti: Wendy Richman, Jennifer K. Curtis şi Michi Wiancko.

„The Day The Earth Stole Heaven” este extrasă de pe albumul de debut din 2005 al proiectului Nine Horses.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hHLdfv0ruzM]

„Playground Martyrs” este tot de pe albumul „Slop” al fratelui lui Sylvian, o piesă aerisită şi acompaniată de un pian cald.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WO4kjn8hpfI]

„Exit/Delete” face parte din discul „Coieda” lui Takagi Matsakatsu din 2004. Are tonuri calde, este o compoziţie acustică, senină.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FRpjATj47Ws]

„Pure Genius” este una din preferatele mele, nu întâmplător, a fost scoasă pe albumul lui Chris Vernna (ex-tobarul din Nine Inch Nails, perioada 1989-1997 şi actualmente clăpar în Marilyn Manson) sub titulatura Tweaker pe albumul genial „2 a.m. Wakeup Call” din 2004.

„Wonderful World” provine de pe acelaşi debut al proiectului Nine Horses din 2005, nuanţele Jazz se îmbină cu elementele acustice şi atmosfera sumbră caracteristică lumii lui Sylvian.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6ctBnQPLHeU]

„Tranzit” este un experiment mai sumbru, rezultat din colaborarea cu muzicianul Christian Fennesz din 2003.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9XYZsLwZruE]

„The World Is Everything” a fost bonus pe CD-ul promo din turneul din 2007.

„The world is everything
And you can’t swallow it
But you can’t spit it aut”

„Thermal” este extras de pe albumul „Cartography” al lui Arve Henriksen, muzician Jazz, membru al formaţiei Supersilent şi colaborator cu mulţi alţi artişti din aria Jazz-ului.

„Sugarfuel” este colaborarea dintre Sylvian şi chitarist/clăparul Readymade FC.

„Trauma” a fost gândită ca piesă bonus pe albumul „Blamish” din 2003, dar a fost disponibilă ca download pe site-ul artistului.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=w1PJtzW_fgs]

Un disc interesant, echilibrat între sumbru şi relaxant, între momente senin-acustice şi experimente minimaliste, cum spuneam, un prilej excelent pentru cei care nu-l cunosc pe David să o facă.

Somn uşor?