Presa pe preş – 15.07.2010.

Putem pretinde că trăim în lumea noastră, un pseudo glob de sticlă, că nu ne interesează politica, economia, evenimentele din jur, că nu deschidem televizorul, nu citim ziare pe net, n-avem radio şi în general când ieşim pe stradă nu vedem, nu auzim nimic. O doză de autism este utilă şi chiar necesară, dar ignoranţa nu este o binecuvântare niciodată.
Şi indiferent cât de rupţi de realitate am pretinde că suntem, TVA-ul mărit se regăseşte şi-n uleiul, zahărul şi berea noastră, deciziile politice ne afectează direct vrem-nu vrem.
Spuneam ieri că musai să fim proşti grămadă de nu învăţăm niciodată nici din ce ni s-a întâmplat, nici din istorie şi ce li s-a întâmplat altora, nici din ce ni se întâmplă acum.
Nu ceauşescu, iliescu sau băsescu mă înspăimântă, ci faptul că repetăm aceleaşi tipologii şi ajung la conducere personaje de aceeaşi teapă. Şi mi-e silă şi de pupincuriştii de ieri şi de azi, dar mai ales de cei de mâine. Şi de noi şi ignoranţa, aroganţa noastră, comoditatea şi iresponsabilitatea cu care lăsăm lucrurile să se ducă de izbelişte.

Ponta vs. Antonescu. Înţepăturile dintre cei doi lideri al partidelor de opoziţie continuă. Ideologic vorbind discrepanţele dintre socialişti şi liberali sunt fireşti. Şi că tot vorbeam de tipologii, nu am cum să uit guvernarea Năstase care dincolo de scandalurile de corupţie şi războiul cu presa – lucruri ce seamănă izbitor cu ce se întâmplă şi acum – este de facto principalul responsabil pentru venirea la putere a lui băsescu.
Năstase este omul din spatele lui Ponta şi actualul preşedinte PSD nu încetează cu laudele la adresa acelei guvernări.
Sincer nu văd sensul în a schimba guvernarea portocalie pe una similară roşie.
Totuşi conform tradiţiei – şi al sondajelor – sunt mari şanse ca poporul să voteze socialiştii la următoarele alegeri şi să repetăm greşelile.
Ne merităm soarta.

Mădă. A fost subiectul zilei ieri şi continuă să ţină prima pagină a ziarelor şi astăzi. Moartea oricărui semen este o tragedie, moartea unei tinere mame şi mai ales în astfel de circumstanţe este aproape inexplicabilă.
Dincolo de asta toată povestea îmi provoacă o oarecare greaţă.
Pe de o parte lumea îşi aminteşte de câte un artist tot mai des exclusiv în astfel de contexte tragice iar presa la fel şi mai mult, ca o hienă devorează subiectul, cadavrul.
Pe de altă parte să nu exagerăm. Mădălina era un artist terminat. Pe bune. Muzica ei, muzica uşoară românească de anii ’80 cu pregnant iz de restaurant nu mai interesa pe nimeni. Cei care eventual încă o plac sunt predominant o categorie care nici nu cumpără CD-uri, nici nu merge la spectacole, adică public zero. Şi mai spun ceva: dacă opreşti 10 oameni pe stradă şi-i rogi să-ţi fredoneze ceva cântat de ea, nu cred că nimereşti unul să o facă, adică piesele acelea numai şlagăre nu-s. M-am săturat să tot minţim, să ne minţim, mi-e silă de ipocrizie. Auzeam ieri că „a fost o bună creştină”. Altă prostie care de 20 de ani dă bine la televizor şi de Paşti şi Crăciun. E exact la fel de adevărată ca aceea cu „ne-am născut poeţi”. În creştinism sinuciderea este un păcat capital, popa nici nu te îngroapă şi pe vremuri nici în cimitir n-aveai loc.
Cum spuneam, e trist că a murit un om, este şi mai tragic că a fost o mamă şi lasă în urma ei un copil de nici 2 ani, dar să nu mai facem circ (şi melodrame) din orice cu orice preţ!

Corneliu Stan, fost director al Electrica, a dat unui partener de afaceri 910.000 de euro pentru a nu-i spune sotiei despre escapadele amoroase.
Stau şi mă gândesc cum şi câţi bani trebuie să faci să fie rentabil să dai o astfel de sumă pentru a cumpărea tăcerea cuiva? Toată povestea aceasta mie îmi pute şi-mi vine greu să înghit gogoaşa asta cu şantajul sexual.
Pot să bănuiesc că Stan şi Tonea Chiriac au ţepuit Stat-ul la greu cu sume fabuloase şi Chiriac s-a gândit să pună mâna singur pe tot caşcavalul, asta da, dar să dai cuiva aproape un milion de euro să păstreze secretul despre escapadele tale sexuale sună absolut ireal.
Dacă tot e pe fir SRI-ul, poate  şi DNA-ul ar trebui să se concentreze asupra afacerilor derulate de cei doi în prealabil.

Dan Diaconescu este acuzat de o nouă infracţiune de şantaj. Percheziţia de miercuri de la sediul OTV din cartierul Militari s-a încheiat după ce procurorii anticorupţie au ridicat toate contractele acestei societăţi încheiate în 2005.
Anchetatorii au cerut două casete conţinând înregistrarea a două emisiuni, una din 11 aprilie 2005 şi alta din 20-21 aprilie 2005, de la ora 20.00 – 02.00 noaptea şi au căutat un contract de publicitate tot din 2005.
Înţeleg că unele anchete pot să dureze o perioadă mai lungă, dar totuşi suntem în 2010, să sapi după nişte „cadavre” din 2005 pare un caz la fel de disperat ca cel al mult regretatei Elodia.
Şi acest caz miroase a politică şi nu a justiţie, dar asta nu mai este de mult o noutate…
Diaconescu va fi audiat din nou de procurorii DNA astăzi.

Videanu are tratamentul crizei: ne trimite la psiholog. Acesta într-o emisiune televizată ieri seară a declarat: „Dimensiunea psihologică a crizei omoară România, nimeni nu mai are încredere în nimic.” Vina, spune domnia sa este împărţită între Guvern şi… mass-media.
Eu nu aş schimba „medicaţia”, ci medicul, respectiv actualul guvern.
Anul trecut toţi PDL-iştii în frunte cu ameţitu’ de la Cotroceni se băteau în piept că am ieşit din criză şi că vine val vârtej creşterea economică. E drept, era campania dinaintea prezidenţialelor. Apoi au schimbat tema pe iliescu şi mineriade, au câştigat alegerile şi au constatat că criza este unde au lăsat-o, ba, s-a agravat.
Cel mai intrigant lucru la boc şi colegii săi este că de imediat 2 ani tot aud ce au de gând să facă, dar totul rămâne la nivel de intenţie, deocamdată nu s-a materializat nimic.
Exceptând tăierile. Şi tăieri, vă asigur, mai urmează.
Nu de la ei, ci de la noi. Evident.

Dacă noi ajungem în curul gol de nevoie, alţii o fac în… scopuri caritabile. Reprezentantele sexului feminin din Parlamentul de la Praga şi două candidate la postul de edil al oraşului au pozat pentru un calendar sexy.
Găsiţi 9 poze pe Telegraph.co.uk

Şi că tot suntem la presa străină: Canalul de televiziune France24 a prezentat, marţi seara, un material amplu referitor la noua strategie naţională de securitate propusă de preşedintele băsescu, strategie care plasează presa în rândul surselor de pericol la adresa siguranţei naţionale. Comentatorii nu au ezitat să afirme că dacă Parlamentul de la Bucureşti nu intervine, România riscă să alunece din nou spre dicatură.
Anunţ comentatorii de la France24 că şi Parlamentul este tot sub control prezidenţial şi dictatura s-a instaurat de mult timp pe malul Dâmboviţei chiar dacă din avion nu se vede, nu vrea să vadă deocamdată nimeni.
Nici chiar noi care o trăim pe pielea noastră.