Dincolo de nor(o)i

Fără a generaliza, omul este om cu defectele, calităţile sale.
Lăsând la o parte patriotismul, adevărul este că nu suntem mai buni, dar nici mai răi, nu suntem poeţi, nu suntem cine ştie ce ospitalieri şi nici hărnicia nu dă pe afară, adevărul este că suntem superficiali, comozi şi nepăsători ca omul la modul general.
Spun asta fiindcă trăim într-o lume în care clişeele şi mentalităţile, ideile preconcepute şi apucăturile domină în faţa raţiunii şi a evidentului.
Neamţul – de exemplu – n-a fost corect, nici civilizat şi a fost constrâns să fie astfel.
Este o chestiune de educaţie şi constrângere.
Un exemplu: dacă aruncai gunoiul pe jos erai amendat cu câteva sute de Mărci – factor constrictiv – şi evident părinţii te învăţau de mic să nu faci asta fiindcă amenda îi ustura pe ei la buzunar.
Dar nu despre nemţi şi nici despre gunoaie vreau să povestesc.
Ci despre mentalităţi şi concepţii.
Dacă ne-am dori un răspuns cinstit la „de ce”-ul situaţiei în care suntem, răspunsul este noi şi felul nostru de a fi.
Inundaţiile. Vina – responsabilitatea – este împărţită între autorităţi – foste şi actuale – şi oameni. Toţi au vine şi responsabilităţi. E drept, nu egale şi nu la modul la care a spus-o preşedintele că nu se simte singur responsabil, ci suntem toţi cei 22 de milioane sau câţi mai suntem. Responsabilitatea nu este egală chiar de este împărţită. Şi nu, nu poţi să mergi să-l iei peste picior pe om la el în curte nici de eşti preşedinte sau ministru.
Autorităţilor nu le-a păsat nici de diguri, nici de construcţiile din zonele inundabile, cum nici oamenilor până nu s-au văzut cu apa-n ogradă.
Dar nici inundaţiile nu sunt subiectul.

Nu guvernanţii şi nici preşedintele sunt problema noastră.
Ci felul nostru de a fi, de a ne raporta la lucruri şi nu în ultimul rând tipologia umană şi a faptelor.
Îmi amintesc de oamenii care l-au votat masiv pe iliescu în anii ’90, de prostelile care au scos românii la vot toamna trecută să-l voteze pe băsescu. De ceauşescu, de iliescu am scăpat şi o să scăpăm şi de băsescu, dar tare mă tem că nu vom scăpa niciodată de tipologia acestor personaje care apar şi se repetă de la generaţia la generaţie.

Este esenţială reforma societăţii, a Statului, dar reforma nu o pot face oameni închişi, rigizi, cu aceleaşi mentalităţi şi metehne de care în fapt trebuie să scăpăm dacă vrem să mergem înainte, să avem un viitor.
Am mai spus că mă tem că nu ne vom trezi niciodată şi repetăm – generaţia după generaţie de „sacrificiu” – să trăim acelaşi coşmar tras la indigo…