Cu toate că de anul trecut m-am reactivat şi am oarecare legătură cu (pseudo) scena Electro, admit, nu sunt expert şi nici cel mai în măsură să-mi dau cu părerea despre muzica Electro de factură modernă, despre stiluri şi sub-categorii, despre artiştii ce activează-n această zonă.
Mare lucru nu ştiu nici despre acest duo din L.A., Captain Ahab, dar având în vedere că noul lor material e la liber pe site-ul lor – Get It from Here – m-am aruncat să-l descarc şi ce am primit a fost o surpriză extrem de plăcută.
Şi e bine că mai sunt artişti care-şi pun “marfa” la “vedere” şi gratis pentru cei interesaţi, că parcă avem tot mai mulţi “artişti” şi tot mai puţini oameni interesaţi…
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=eNt0_uSAJ24]
E muzică de club, de chef (petrecere), de vară, un Tehno – zic „io” – de calitate, cu infuzii de tot felul şi voci Rock, incisive, amintesc oarecum de The Bloodhound Gang; Electropop, Jumpstyle – spun specialiştii.
Off-topics, tot pomeneam de Mădălina Manole azi, am auzit şi ideea că “trăia pentru scenă şi pentru a fi vedetă”. Shit! Nu ştiu ce fac alţii şi cum sau de ce se apucă de muzică sau artă în general, dar nici acum 25 de ani, nici mai nou, nici cu muzica şi nici cu altceva nu mă apuc de treabă gândindu-mă că o să ajung “vedetă”. Pare aiurea, să nu zic deplasat. Dar aşa se explică de ce sunt rafturile, de ce e media plină de rebuturi….şi nu e loc de creaţie.
Cei doi – Jonathan Snipes şi Jim Merson – vin cu loop-urile pregătite „de acasă” şi prestează ambii cu vocea live, textele sunt haioase, acide, nu o dată chiar misogine iar spectacolele incendiare.
Au furnizat o serie de piese pentru coloane sonore de filme şi seriale TV, au o serie de albume lansate şi ultimul din ele, „The End of Irony” are toate şansele să devină un hit în cluburi.
O încercare gratuită merită cu siguranţă acest material promo – The Propagation of the Gospel in Foreign Parts – , mie mi-a plăcut. 🙂
