Am dat peste gaşca aceasta britanică pur întâmplător.
Deşii activează de prin 2006 şi au deja la activ 3 albume, acesta fiind al patrulea.
La prima incursiune mi s-a părut un disc lejer de vară. Abordează un amestec de Indie cu Pop la modul cel mai minimalist şi lejer posibil, însă deloc superficial. O culoare aparte introduc prin utilizarea viorii (Panos Ghikas – bas, voce, clape, samplere şi vioară) şi al violoncelului (Johannes von Weizsäcker – chitară, voce, clape, violoncel), faptul că folosesc atât instrumente cât şi sintetizatoare şi samplere conferă avantaje certe. Cu toate acestea sunt extrem de aerisiţi, chiar zgârciţi cu sunetele, totul este redus la absolut strictul necesar.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9ZxnhIBsBdU]
Pe „Well Done Europe” lansat în data de 24 mai, avem 12 piese, majoritatea într-un tempo mediu spre lent, în aceeaşi abordare lejeră, aerisită, textele variază de la tonuri simpluţ-prostuţe la subiecte mai sumbre, toate îmbibate cu suspectul umor britanic care uneori pentru ascultătorul neavizat din exterior nu are sens.
Discul este unitar, are un şarm, un farmec aparte, pulsează subtil şi te învăluie, dacă eşti consumator de muzică din această zonă Indie Pop, cu siguranţă le vei mânca discul din palmă.
[bandcamp track=360708298 size=venti bgcol=FFFFFF linkcol=4285BB]
E haioasă „We’ll See To Your Breakdown” în cinismul său nevinovat şi seninătatea cu care „scuipă” ideile sumbre; „Even Your Friend” poate fi sora piesei „Polaroids And Red Wine” al celor din Jaguar Love – refrenul este izbitor de identic; „We Work in Bars” aminteşte de anii ’80, mie mi i-a revocat pe Fisher-Z într-o abordare mai acustică, aerisită; „Obviously” are un bas pulsant completat de aceleaşi inserturi sonore aerisite şi plutitoare; „Gimme Legs” are amprenta anilor ’50, miros de fum şi condimentat Indie; „Well Done You” bubuie cu un bas nervos, aproape o dau în Punk (The Stranglers), dar rămân în aceeaşi zonă lină şi misterioasă, zgomotele doar accentuează sentimentul de turbulenţă; în „Nevertheless, The Chap” inseriează nişte Disco din anii ’70 în experimentalismul minal; „Pain Fan” revine în sonorităţile Indie Pop relaxate şi senine; „Torpor” se împarte între momentele de chitară şi minimalismul straniu; „Maroccan Nights” vâjâie sănătos, are nerv; „Few Horoscope” readuce liniştea însă textul este tensionat, cinic şi-n final „Chalet Chalet” este o construcţie „ciudăţică”, dar perfect caracteristică trupei, se lasă ascultată.
Versiunea găsită de mine mai conţine o piesă, „Unusual But Nice”, 1.42 minute de Indie Pop lent şi degajat, un outro croit perfect de trupă acestui material colorat şi complet diferit de ce găsim în media comercială.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ldPYrM3kuCM&feature=related]
salutare !
weekend fain … 🙂
un sfârşit de săptămână fain şi ţie. 🙂