Soulfly – Omen (2010)

Despre Max am mai povestit şi am scris şi despre concertul Soulfly de la Bucureşti de anul trecut.
Genialul album anterior, „Conquer” (2008) a fost anunţat ca fiind ultimul lor produs şi la aceea vreme Max spunea că se va concentra exclusiv asupra proiectului Cavalera Conspiracy al cărui album „Inflikted” (2008) sincer nu m-a cutremurat. Teoretic în aprilie au început şi înregistrările noului material Cavalera Conspiracy.
Din fericire Max a revenit la sentimente mai bune şi pe 25 mai urmează să fie lansat al 7-lea album marca Soulfly: „Omen”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QwNCa21aAxE]

Reţeta mereu câştigătoare al Soulfly-ului a fost muzica incisivă şi extrem de colorată, dar abordată direct, frontal. Sonorităţile Nu Metal, Thrash, Industrial, muzica Latino-Americană sau incursiunile Psihedelice şi micile escapade Jazz sunt alăturate coerent.
„Omen” este mai puţin experimental ca materialul anterior, riff-uri simple, dar făţoase ale lui Max şi Marc Rizzo sunt alăturate ritmurilor complexe furnizate cu mare măiestrie de Joe Nunez, basul lui Bobby Burns bubuie şi bombăne iar totul este completat de vocea brutală, inconfundabilă a lui Max. Nu mai avem piese de peste 7 minute ca „Touching the Void”, cele 11 piese acumulate compun un material ce abia depăşeşte 40 de minute, dar aceste 40 de minute sunt la intensitate MAXimă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9J-aL3YESP8]

Riff-ul ce stă la baza piesei „Bloodbath & Beyond” care deschide materialul putea fi pe oricare album clasic de Punk, ritmul însă este mult mai alert, refrenul este la fel de simplu şi brutal, 2 minute jumătate fără umbră de compromisuri ce nu te lasă nici să respiri.
„Rise of the Fallen” pleacă de la sonorităţile Nu Metal, ritmul este mai balansat şi ceva mai lent, însă piesa este la aceeaşi intensitate, ruptă de mici coloraturi acustice şi schimbări de ritm şi ton şi beneficiază şi de vocea brutală al lui Greg Puciato din The Dillinger Escape Plan.
„Great Depression” are rădăcini Thrash, putea fi pe oricare album Sepultura, dar şi pe „Inflikted”, Metal brutal şi cu veleităţi devenite clasice.
„Lethal Injection” îl are invitat pe Tommy Victor din Prong însă piesa are intensitatea şi marca Pantera, este ceva mai lentă, dar extrem de Heavy, apăsată şi brutală. 3 minute de banging şi pogo.
„Kingdom” se menţine în aceeaşi zonă ceva mai lentă, doar la solo accelerează puţin, însă pulsează apăsat, este încă un moment aproape clasic (şi regal) de Metal simplu şi eficient.
„Jeffrey Dahmer” a fost un criminal în serie, acuzat de viol, tortură şi canibalism a 17 bărbaţi, predominant asiatici şi afro-americani, a fost bătut la moarte în penitenciarul Columbia în 1994 de colegul său de celeulă. Piesa este la fel de intensă ca povestea, abordarea Thrash invocă inevitabil paralelele Sepultura.
„Off With Their Heads” combină incisivitatea marca Pantera şi sonorităţile Nu Metal cu acele coloraturi Sud-Americane care dau nota distinctă pieselor lui Max, amestec aromat şi incisiv, mereu proaspăt.
„Vulture Culture” rămâne în zona brutală, ritmul este din nou mai alert, piesa bubuie necruţător, simplitatea a la Motorhead turată la maxim şi colorată cu un solo armonic şi finalul lent ce se „scurge” într-o temă cu iz Mexican dovedeşte încă o dată uşurinţa cu care Max amestecă teme şi sonorităţi diferite pentru a obţine Metal-ul preţios.
„Mega-Doom” sună ca o piesă Celtic Frost turată puţin, reaşezată pe ritmuri mai moderne, mai incisive… Chiar, oare câţi mai acultă „To Mega Therion”?
„Counter Sabotage” combină riff-urile şi ritmurile tradiţionale Thrash cu măcinatul modern, Nu şi Groove Metal, încă o piesă Heavy şi foarte intensă, brutală.
Finalul cu „Soulfly VII” este o escapadă acustică, colorată şi relaxantă, închide discul într-o notă calmă şi armonioasă, se lasă uşor ca seara peste un disc intens şi zgomotos.