Brazda Lui Novac – Brazda Lui Novac (2010)

Despre Victor (aka Brazda Lui Novac) am scris în preambulul ediţiei de anul trecut al festivalului Cybermental şi am consemnat şi prestaţia lui de calitate din festival.
Proiectul său IDM (Intelligent Dance Music) pornit din anii studenţiei la Arhitectură (1997) a rezistat mai bine de un deceniu (să sperăm că 13 se va dovedi norocos 🙂 ) şi după mai multe E.P.-uri, Victor a decis că a sosit timpul pentru un prim album.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=U6l91WohBIM]

Ne place sau nu ne place, suntem o ţară de manelişti şi fufe.
Declarativ nimeni nu ascultă manele, se dezic de ele şi chioşcarii, însă manele peste tot. Frate. În piaţă, în taxi, în faţa blocului, la vecini şi prin ziduri şi la mine-n garsonieră. Radio n-ascult, dar la televizor tot am nimerit nu o dată orientalismele acestea răsucite şi… deşelate. N-ar exista ofertă, dacă n-ar fi cerere. Măcar atât din capitalism, dar tot s-a lipit de noi.
Fac o paranteză în paranteză: ciudat este că muzica Orientală, muzica arăbească îmi place.

Am mai spus-o, noi nu avem tradiţia culturii şi al subculturilor.
Putem da vina pe regimul ceauşescu, dar cred că este mult mai mult decât atât.
Noi n-am avut la vremea lor trupe Rock’N’Roll, Beat, Hard Rock, Heavy Metal, New Wave, Punk, etc, n-am avut epocă Post Punk şi eră Electro, am avut doar câteva formaţii, câţiva artişti răzleţi care au mai pus o cărămidă pe ici-colo, însă nu putem vorbi în termeni clari despre o fundaţie, stâlpi şi structuri de rezistenţă, o construcţie solidă, ci totul este doar o fantezie.
Dacă evenimentele din decembrie ’89 au adus la suprafaţă o mişcare destul de incisivă în zona Rock/Metal, la începutul anilor ’90 au apărut şi câteva proiecte pe segmentul Electro/New Wave, îmi amintesc cu plăcere de o casetă demo care circula la un moment dat cu R.A.C.L.A., Şuie Paparude şi încă un nume de care nu-mi mai amintesc. Era ceva interesant, proaspăt, promiţător.
Însă ca şi mişcarea Rock şi aceste experimente Electro au fost marginalizate şi îngropate.
Pentru mine este uşor absurd de ce nu s-a profitat de potenţialul comercial enorm de atunci al acestor artişti şi s-a preferat eliminarea lor şi revenirea la vechile găşti şi creaţiile de carton, fetiţele playback şi bufonii Vocoder…
Se vorbeşte despre underground, dar underground-ul este inexistent. Câteva cluburi şi o mână de blog-uri nu înseamnă underground.
Publicul trebuie educat, ci nu bombardat (cu deşeuri). N-ai să vezi!
Politicul dictează economia, învăţământul şi sănătatea se de-reformează la fiecare ciclu electoral, societatea este fragmentată şi cetăţeanul obişnuit se afundă tot mai adânc în sub-existenţă. Arta este un moft…

În acest context – sumbru – este admirabil când întâlneşti artişti care se încăpăţânează să facă altceva decât ce se promovează agresiv de mass-media.
Brazda este un astfel de exemplu.

Materialul deocamdată este disponibil doar în format digital, produs de propriul său label Square Sound Records şi distribuit prin EPM Music din Olanda.
Un interviu cuprinzător despre ce face şi ce planuri are Victor, găsiţi AICI iar albumul poate fi achiziţionat online de aici:
BeatPort
Amazon
7 Digital
la preţul de 8,99 Euro (0,64 € per piesă).
14 piese, 57,43 minute de muzică.
Muzica.
Experimentul sonor pe care ni-l propune Victor nu este nedigerabil, „necomestibil” pentru un public mai larg, ci mai de grabă este nepromovat. E drept, nu este o muzică de dans în accepţiunea generală, însă nu este nici neprietenos de experimentală, extravagantă – vezi de exemplu Shining -, Victor ne propune o călătorie într-o zonă Ambientală înţesată cu tonuri şi stări, pulsuri şi armonii, ritmuri şi sunete. Însă în mod pozitiv, Victor nu aglomerează spaţiile, construcţiile sale sunt aerisite şi au o notă minimalistă senină ce uşurează în mod plăcut asimilarea.
Este o muzică de stare, de atmosferă, o împletire de lumini şi umbre marcate ingenios de amestecul de sunete Industriale, zgomotoase sau zgârietore şi armoniile senine, calde.
Materialul scris în perioada 2007-2009 n-a fost conceput a fi un album compact de la bun început, astfel piesele au coloraturi diferite, dar asta face materialul mai interesant, pe de altă parte stilul, abordarea lui Victor are suficiente elemente de numitor comun ca discul să aibă o linie clară, detectabilă.
Momentele tensionate, cu note sumbre se îmbină cu cele senine, mai degajate, discul are un puls anume care se menţine, traversează tot materialul şi-l face închegat. Dacă live Victor este mai incisiv, reuşeşte să comunice şi să mişte publicul – am văzut asta la Cybermental -, discul este uşor mai introvertit, meditativ. Unele secvenţe m-au dus cu gândul la muzica de film, o posibilitate eficientă – zic eu – de a valorifica şi promova muzica.
Victor vorbeşte de rădăcini, influenţe diferite de la Alan Wilder şi Depeche Mode la Cocteau Twins, Siouxsie & the Banshees, The Cure, Autechre, Aphex Twin, Seefeel, Swans, Godflesh, Bauhaus, Lush, Boards of Canada, etc, eu l-aş pomeni şi pe David Sylvian (Japan) sau Trent Reznor (Nine Inch Nails), pe cel din urmă mai ales prin prisma proiectului “Ghost”, dar mi-am amintit – cu plăcere – şi de Kraftwerk.
„Square” combină ritmurile zgomotoase cu tonuri tensionate, alternează momentele mai sumbre, apăsate cu pasaje aerisite, zone sonore de eşapament.
„Pilot” are o notă mai misterioasă, tonurile sunt mai senine, groove-ul plăcut lasă loc de visare, armoniile plutesc într-un spaţiu creat cu generozitate.
„DX” are o rezonanţă Retro de Electro din anii ’80, însă „joaca” cu sunetele, ritmica este abordată în manieră modernă, piesa are o dinamică plăcută.
„Patcher” ne călăuzeşte înapoi spre zona mai minimalistă, sonorităţile ceva mai grave, la tensiunea sesizabilă în toată creaţia lui Victor.
„Scrollwork” (în colaborare cu Silent Strike) introduce în această atmosferă uşor apăsătoare secvenţe de ritmuri mai incisive, moderne, clapele deschid spaţii largi şi introduc nuanţe senine, o combinaţie armonioasă şi de efect.
„Untrue” este una din favoritele mele, am remarcat-o de la prima audiţie, are o notă oarecum romantică, îmi place pulsul ei, seninătatea armoniilor colorate cu mult bun simţ de mici escapade sonore.
„Fit” are la bază o ritmică mai „nervoasă” acoperită cu sintetizatoare ce ne trimit din nou înapoi spre experimentele anilor ’80, sunetele şerpuiesc hipnotizant într-o lume clar obscură.
„Love” are ceva din abordarea amintitului David Sylvian, notele de mister şi subtilitate, sunete aşezate cu rafinament aş spune Oriental. Ritmica şi armoniile se completează organic, alternează şi se susţin cu un puls sănătos, natural. Este încă una din piesele care mi-au plăcut în mod deosebit.
„Protone” coboară iar în zona mai sumbră, se desface, se deschide treptat, are un groove în scări ce-i conferă o dinamică colorată, clapele alternează sunete grave cu momente ritmice de efect.
„Octopus” păstrează tensiunea, ne deplasăm uşor spre o zonă marcată de reverberaţii Kraftwerk, răceala mecanică fiind contrabalansată de soundul sănătos de sintetizatoare.
„Praf” este o altă favorită, tensiunea subtilă şi nuanţele sobre sunt exprimate şi expuse eficient, atmosfera este perfect proiectată prin intermediul sunetelor.
„Brzd” are ceva din minimalismul şi sonoritatea expusă şi impusă de Alan Wilder, din misterul degajat de David Sylvian, însă poartă amprenta lui Victor, este încă o incursiune în lumea uşor umbroasă şi tensionată pe care o explorează şi ne-o împărtăşeşte. Este o lume a oglinzilor, a umbrelor alungite, are un farmec aparte.
„Attack” se înrudeşte cu căutările lui Reznor de pe „Ghost”, tonuri grave, ritmuri sfâşiate, un minimalism exploatat la maxim, sunetele par proiecţii, pete de lumină într-un dans al umbrelor.
„Drop” închide materialul într-o ondulare între misterios şi grav, frânturi ritmice se întrepătrund cu sunetele distante şi zgomotele împrăştiate iar piesa se întrerupe oarecum abrupt lăsând o uşoară senzaţie de ne-finalitate… creează o tensiune de aşteptare, nevoia de o urmare.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_pc-VEnIjPU&feature=related]

Nu, nu este un produs de larg consum, nu este un disc pentru uz, adecvat oricărui moment, este un material de atmosferă, de stare, conţine multă tensiune şi multe momente sumbre, prevalează partea întunecată, dar are suficientă lumină, puls ca odată ce te-a prins gustul ei să revii, să-l reasculţi cu plăcere.

Mulţumesc Victor şi multă baftă!