Citesc tot felul de „chestii” în stânga și în dreapta, cum poate bine știți – adică cum v-am obișnuit – am tot felul de preocupări și interese.
Criza actuală este doar una din ele. Nu, nu vă speriați, nu (neapărat) despre criză voi scrie acum, sau în nici un caz nu exclusiv despre criză.
Am citit recent o idee de-a lui Karl Popper („Societatea deschisă și dușmanii ei”) legat de așa numitul „adevăr obiectiv”, ceva de genul: cunoștințele oamenilor rămân în permanență provizorii. Nu știu cât de obiectiv poate fi adevărul atâta timp cât el este mereu relativ. Însă treaba cu permanentul provizorat mi-a rămas ca un cui înfipt și nu-mi dă pace. N-am să vorbesc despre economie, ci încerc să văd și să așez anumite lucruri în perspectivă. Poate ușor filozofică sau… pseudo filozofică. Lucrurile au legătură una cu cealaltă, economia nu este (chiar) așa de departe de spiritualitate, în esență vorbim despre om și lucrurile omenești… 🙂
Spuneam că actuala criză are rădăcini mult mai adânci, cred că asistăm (neputincioși) la decesul capitalismului. Poate că nu a fost vizibil, dar cred că sistemul capitalist a decedat cu mult înaintea celui socialist. Nu am răbdarea necesară să sap puțin în istoria (economică) de după cel de-al II-lea Război Mondial, însă cred că undeva prin anii 60 s-ar putea depista un moment relativ concret al acestui deces. Și asta ca să nu sap și mai înapoi, fiindcă fiecare război are cel puțin un filon solid economic. Un semnal clar de alarmă a fost inflația care a lovit America la mijlocul anilor 60 și s-a extins la nivel global în anii 70. Aparent în anii 80 lucrurile au fost stopate și puse sub control, dar a fost doar o amânare a inevitabilului…
Sistemul capitalist este unul bazat pe același principiu obsesiv păgubos al piramidei. Criza cred că au mirosit-o mai mulți specialiști însă tratamentele aplicate n-au avut alt efect decât să amâne problemele ci nu să le soluționeze. O măsură a fost scăderea prețurilor și al calității. Dacă un casetofon Japonez sau o mașină Germană funcționa impecabil și una-două decenii, „marfa nouă” ține cel mult un an, doi. Asta a condus însă și la o producție pe stoc pe lângă faptul că a încurajat producția și consumul. De aici s-a născut nevoia pentru noi piețe de desfacere și așa a „picat” Zidul de la Berlin și sistemul socialist, s-au mai obținut astfel aproape 2 decenii, dar în acest interval de timp nu s-a făcut nimic. Piramida s-a înfundat din nou, și-a consumat resursele, nu mai are unde să se extindă. (Admit, argumentația mea de acum este una simplist-abruptă, însă este doar un aspect și l-am „aruncat” în față fiindcă este ușor de urmărit și înțeles.)
O vreme am crezut că soluția este undeva în zona tehnocrației, am spus că politica cred că este o pierdere de vreme, o jonglerie, un fel de iluzionism inutil și ineficient. Bărbații ar trebui să facă (mai mult) sex, nu politică. Dar asta este deja o altă „poveste”! 😛
Mă gândeam (visam) la o societate guvernată de specialiști, nu de… bufoni (politicieni = bărbați frustrați). Ideea poate nu este chiar de lepădat, poate fi un pas intermediar. Aici ar fi foarte multe de discutat, probabil am să revin la asta. Dau un exemplu. De ce un primar ar trebuii ales (democratic) de cetățeni (alegători) ci de ce nu ar fi o funcție publică pe care un om cu studii în domeniu să nu o ocupe prin concurs în funcție de aptitudini? La fel, parlamentul, așa numitul „bastion al democrației” este plin de tot felul de terchea-berchea (pardon, dar cam aceasta este realitatea!), aleși tot prin așa numitul vot democratic, în loc să fie populat de specialiști. Sincer, văd un parlament împărțit pe segmente cum este și guvernul și cu oameni care să se ocupe de domeniile în care au calificare. În fine! Probabil revin la acest subiect… 🙂
Însă am citit tot de curând că peste 95% din specialiști la sfârșitul anului 2007 n-au prevăzut actuala criză economică și majoritatea lor n-au înțeles-o nici în 2008. Din ce am văzut în 2009, soluții n-are nimeni nici la ora actuală…
Și revin la „cuiul” meu: permanența provizoratului. Nu cred că o pot numi revelație, însă (cred) că am „văzut” ceva ce mi-a scăpat până acum: legile oamenilor sunt profund temporale. Dacă nu am considera că lucrurile „sunt bătute-n cuie”, am fi (mai) flexibili, mai naturali, am înțelege mult mai bine fluxul, cursul lucrurilor, al naturii. Și aici este o altă cheie de care uităm cu mult prea mare ușurință: relația natură-om. Nu pot explica de ce, dar este evident, omul se împotrivește naturii și… pierde. Și se mai și miră de asta…. ha ha ha! 😛 Natura însă funcționează și legile ei par simple și neschimbate. 🙂 (chiar dacă natura este într-o permanentă schimbare, dar nu vreau acum să complic și mai mult subiectul)
Ce vreau să spun este că aplicarea orbește a unor legi (obișnuințe) poate conduce la rezultate diametral opuse celor scontate. Cum și natura este în mișcare (schimbare), așa și omul și implicit legile trebuie revizuite. Și acest lucru este valabil nu doar în plan economic, dar și social. Șabloanele, tiparele, așa numite standarde sunt relative și vremelnice, au o perioadă limitată de „valabilitate”, nu ne putem agăța de acestea la nesfârșit din obișnuință sau tradiție.
Am susținut că actuala criză economică are rădăcini spirituale. Și îmi mențin părerea. Omul este prizonierul propriilor sale „realizări”. Unii îl caută pe Dumnezeu, unii (continuă) speculațiile la bursă, alții rămân conectați într-o lume virtuală… Nimeni nu se privește în oglindă, nimeni nu (mai) privește cum crește firul de iarbă.
Nu-s eu nici „micul Buda”, nici Papa de la Roma sau vreun abil George Soros, mă scarpin în cap și încerc să văd și răspunsuri, nu doar semne de întrebare.
Constiinta vie este , intr-un fel , influenta care transforma o posibilitate in ceva concret , real . Ingredientul esential in crearea propriului nostru univers este constiinta care il observa .
pentru lumi – numele (unul din ele) lui Dumnezeu este 220 V. 🙂 adică energie. nu ştiu dacă conştiinţa are spirit de observaţie. dar ştiu sigur că funcţionează. 🙂
omul, daca ar fi respectat legile naturii, viata lui ar fi fost alta… dar nu este in firea lui sa respecte ceva. nici macar pe sine…
pentru Papillon – recitind ce am scris, realizez că de data aceasta n-am reușit nici să exprim tot la ce m-am gândit, n-am fost nici foarte clar. cred.
mă tot gândesc la faptul că am dat un sens eronat progresului. aceasta este una din capcanele propriilor noastre realizări… sau pseudo realizări.
da, nu ne respectăm nici pe sine, cum să respectăm pe alții sau lucrurile/ființele care ne înconjoară?
pe de altă parte și natura este în permanentă schimbare și ignorăm acest fapt (trecând peste faptul că multe din schimbări sunt provocate/declanșate de noi).
și – asta mă obsedează momentan – construim pachete de „legi”, sistematizăm și generalizăm lucrurile care au un cu totul alt curs firesc… uf!
îmi bat capul aiurea??! 😛 😛 😛
(bună dimineața!)
Din pacate omul chiar daca a dorit sa progreseze, a avansat pe calea tehnologiei , n-a inteles ca trebuie sa faca asta in concordanta si cu progresul spiritual si cu respectarea unor legi ale naturii care ignorate se intorc impotriva-i.
suicidal tendecies
pentru lu – omul (individul) crede că este singur pe lume și nu ține cont de nimic. nici chiar de el.
pentru rifeor
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LoF_a0-7xVQ&feature=fvst]
neaţa bună şi aici!
fain blog! după masă, trecem la siestă şi la gîndiricioase!
orgasme neTintelecku-aktuale!
bun! karll popper bun, dar eşti în urmă cu lecturillii!!!
bagă un ochi pe dialogul lui cu lorendz – parcă se cheamă.. *viitorul este deschis*
e o cărticică superbă! şi e genul scurt!!! nu societatea deschisă… în nuş cîte volume!
p.s. cred că o mai am prin bibliotecă… dacă nu zace împrumutată pe la vreun amik care mai şi ceteşte.. habar nu am..verific! ţi-o pot aduce la muyeu
pentru liloo – poate că sunt rămas în urmă, poate că sunt mult înainte…. 🙂
cum spuneam, citesc tot felul de cărți (pe sărite), leg uneori lucruri care aparent (sau pentru alții) nu se leagă.
și revin la o idee împrumutată din Tarot: răspunsurile corecte vin doar la întrebările formulate corect și precis. 🙂
admit, n-am citit „Viitorul este deschis”. 🙂
cînd treci alene pe la muyeu, o vei găsi în taşca mea…
e mică, uşurică şi pe deplin profundă!
totuşi, un dialog între barosani! plus un mederator genial!
care ştie şi oamnii cu care vorbeşte, nu numai tehnica interviurilor de doi bani!:P
pentru liloo – ok, citesc, nu-mi strică. merci.
Bah cand treci pe la muyeu sa vii si cu cartile de Tarot … serios vorbesc …
pentru Ukavra – ‘neața.
cu Tarot-ul este și mai complicat decât cu oala de ciorbă. sau să pun problema altfel, este ca sex-ul: la tine sau la mine (joking! 😛 ), dar niciodată într-un loc public (asta foarte serios).
Foarte bine punctat !
Eu cred in ideea proiectului Venus descrisa in “Zeitgeist : Addendum” (de la minutul 100 incolo aproximativ..)..Chiar cred ca se poate. Dar cum spune si acolo, oamenilor le e cumplit de teama de schimbari…indiferent daca e vorba de schimbari ce tin de lumea exterioara sau de schimbarile interioare…Am vazut oameni care spun cu mandrie : eu sunt si voi ramane acelasi mereu…nu inteleg de unde ar fi un motiv sa te mandresti cu o astfel de gandire…pentru ca aceasta (din punctul meu de vedere) inseamna stagnare (lipsa evolutiei). Din ce am observat o astfel de gandire cred ca ii ajuta pe unii sa creada ca isi pastreaza identitate..unicitatea…intr-o lume in care le e teama ca ii “inghite turma”…de inteles dealtfel.
Din ce am trait pana acum, singurul mod in care te poti armoniza cu viata este sa accepti ca totul e intr-o continua miscare / schimbare si ca singura “lege” care va transcende e ca “nu exista nici o lege” (ma refer aici la legi care sa ramana universal valabile) …Cred ca chiar si legile Universului vor fi depasite la un moment dat . Cum spuneai si tu, totul este provizoriu si ar trebui sa ne obisnuim cu asta .
Legat de fricile omenesti …cred ca demonii ne apartin si nimic din lumea exterioara nu ne ataca (daca nu ai timp poti citi de la pagina 3 de jos incolo)…sa-mi spui parerea ta legat de asta…
————————
Super blog ! Felicitari !
iti daruiesc o poveste de suflet despre primavara, renastere si libertate…stiu ca ai sa te regasesti in ea…>:D<…
pentru Adina Amironesei – oamenii nu prea admit nici când se schimbă acest fapt și asta predominant fiindcă se schimbă în rău: fac burtă, chelesc, devin (mai) delăsători… și în general schimbările se produc forțat, vin din exterior și mult mai rar ca o hotărâre individuală și interioară. facem schimbări doar când ele sunt obligatorii sau ne aduc avantaje…
despre „Demonii vă aparțin” îți spun după ce citesc – n-am apucat, am și eu demonii mei… 😛
Zeitgeist nu m-a impresionat, din punctul meu de vedere este tot o fumigenă… dar despre tipare am scris azi. 🙂
Da, fratele meu, principial, ai pus punctul pe… y.
Durerea mare e că tot ce spui tu, se cunoaşte. Există şi o alternativă (Vezi New World Order), care acum atacă puternic, deghizată sub denumirea “The Venus Project” şi “Zeitgeist Movement”. pentru cine are (măcar) un micron de materie cenuşie populată cu altceva decât advertising, recte: neuroni valizi, e clar că în acest magnific proiect, vni s propune să colaborăm cu sârg şi entuziasm la instaurarea unei ordini mondiale, bazate pe inteligenţa artificială, care o să controleze totul impecabil. apartent, aşa e. Dacă ai auzit de târgul VR (virtual reality) 2003, unde s-a prezentat “degetarul minune”, care, pus pe deget (şi atât!) îţi permite să controlezi cursorul mouse-ului CU GÂNDUL, atunci e lesne de înţeles cam cât mai avem de trăit: Vezi Matrix I. E o chestiune de timp până când maşinile cu IA model Nexus IV se vor reproduce singure. Acum, încă mai au nevoie de noi. Cam acesta e tristul adevăr. Se vor dispensa de noi? Când?
Tot o chestiune de timp?
Nexus III, s-a blocat la 2019. Scenariul (simularea) a rulat timp de 6 luni, pe cele peste 150.000 de procesoare Quad-Core, Quad-pipe-lined parallel preemptive cache…
Pentru cine ştie calculatoare, pe 1 (un!!) singur astfel de CPU, faci editare video fluierând…
În fine… Rezultatul? Dead end!
Calculatoarele sunt în imposibilitate de a elimina acest biped inutil, pentru că, fără bipedul ăsta inutil, ceva se prăbuşeşte în sistem. Totul colapsează… De ce oare?
Am mai căpătat de la maşini un mic răgaz. Cât? Până la generaţia Triple-Quad-Core? Cu cache Level IV on-die?
Asta poate surveni, la viteza actuală, chiar şi la anu’. Sau chiar anul acesta…
Atunci? Ce le împiedică să ne elimine?
Baza de date insuficientă? Posibil. Lucrăm bine ca terminale de culegere şi introducere de date. “Probes”…
Smile! Tomorrow, will be worse! [Murphy]
Tot ce pot să spun e ceea ce am constatat pe mine. Răspunsurile le-am căpătat pe măsură ce capacitatea de a înţelege a crescut. Şi multe dintre ele poate ar fi fost şocante dacă ar fi venit înainte de vreme… Aşa că, Cineva acolo sus mă iubeşte! Şi ne iubeşte pe toţi la fel.
Soluţii la criză? Care e criza asta atît de mult discutată? Are importanţă cine a inventat roata sau cum funcţionează becul? Ne folosim de aceste creaţii şi atît. Pentru că cei care au creat aşa ceva s-au gîndit la ele CA VALORI SOCIALE. Cine a inventat criza asta e groaznic de speriat…
Habar nu am cine şi ce conduce… sincer puţin îmi pasă! Am început să privesc lumea şi tot ce mă înconjoară ca pe nişte resurse. Atunci cînd Şerban era doar un suflet din spatele unui monitor mi-a trimis documentarul despre Proiectul Venus şi mi-a cerut părerea. Pe atunci abia îmi văzusem ”imaginea din oglindă”…Eram încă la o răscruce. Răspunsul meu a fost unul scurt şi care l-a făcut să rîdă! A trecut ceva timp de atunci aşa că îl refac din memorie. ” Mă! Şi părinţilor mei le-a fost greu să mă ţină-n frîu… da’ să stau la cheremul unor maşini? Cîh!!! Ce farmec mai are lumea asta perfectă dacă se foloseşte de natură distrugînd-o? Scuze… prefer marea în locul unei piscine, o casă în locul unui apartament şi o bicicletă în locul unei maşini. ”
Specialiştii au fost fabricaţi după aceleaşi tipare deci e şi normal să fie luaţi prin surprindere de orice afară de aceste tipare învăţate pe de rost… e ceva de genul doar teorie fără practică. Practica se face pe cobai şi sunt destui… peste 6 miliarde.
Am căutat răspunsuri şi le-am primit. Am cerut să văd şi am văzut. Acum tot ce fac e să învăţ ce să fac cu mine. Am fost pusă să aleg şi am ales lumina şi căldura. Şi cine se aseamănă se adună…
pentru Şerban Stănescu – nu mă tem de mașini. n-au spirit. spiritul este cheia. eu zâmbesc. am făcut advertising și acum 15-20 de ani, cu pensule, cuter, desenat/scris de mână… într-o zi, acum 2 ani s-a luat curentul la firma unde lucram și toată activitatea s-a blocat… aveam de făcut o machetă pentru șef, am luat printurile anterioare, le-am decupat frumos, rearanjat după noua poftă a șefului, am făcut colajul, le-am lipit și șefului i-a căzut fața că m-am descurcat fără scaner, printer, computer… curent. 😀
mașina este un instrument, o cheie franceză sau o bucată de sârmă și un ciocan… eu am spiritul. 🙂
conspirațiile sunt mai degrabă dezconspirații și fumigene… părerea mea.
pentru Stănescu Monica – ce i-am răspuns lui Șerban este valabil și pentru tine: mașinilor le lipsește spiritul și acest „detaliu” nu poate fi inclus nici în procesor, nici în memorie sau placa de bază. 🙂