Black in Business. Burzum – Belus (2010)

Cum am promis, revin la rotiseria de discuri.
So, b(l)ack in business.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=g2qzbiucIoc]

Înainte însă să vă mai plictisesc cu una-alta. 🙂
Convulsiile din viaţa mea şi-au făcut simţite undele şi asupra blogului. Mi-e dor de computer-ul meu, butonez pe un laptop super ok, dar cumva tot nu mă simt în largul meu, nu este la fel ca atunci când ai „scula” ta.
Am ascultat o grămadă de muzică nouă pe mp3 player, s-au adunat tot felul de discuri interesante din toate segmentele sonore, cumva anul acesta am avut parte de multe surprize plăcute, sper să apuc să povestesc de toate. Cu tensiunile şi problemele acumulate însă nici capul nu mi-a stat la muzică… am ascultat, dar n-am fost capabil să scriu despre nimic. Am ronţăit noile producţii de la: Liars, Gonjasufi, Pantha Du Prince, Gorillaz, Chumbawamba, Convixion, Derelict Earth, High On Fire, Island, Lapko, Of Mice And Men, Scavanger, Sinbreed, Titus Andronicus, White Wizzard, White Belt Yellow Tag, etc. Poate starea mea este de vină, am ales încă un album din zona Black, de ani de zile n-am ascultat atâta Black. 😀

Bun. Mă macină puţin – recunosc – şi RoBlogFest-ul… Nu prea înţeleg de ce, dar am fost exclus din categoria blogurilor de muzică şi am rămas doar la secţiunea de blog popular unde sincer nu prea văd ce treabă aş avea, popular e Adi Minune şi mă-sa lu’ VisUrât, nu eu!
Mai sunt 3 zile de vot şi sunt departe… 🙂
La secţiunea muzicală au rămas 30 de concurenţi şi sincer, nu ştiu după ce criterii au fost selectaţi, cam subţire ce am văzut, ştiu câteva bloguri – în afară de al meu 😀 – mult-mult mai interesante şi profesionale.
Pe Rock Talk scriu mai mulţi, dar nu prea m-a impresionat nimic, cam palidă activitatea.
Ceva mai dinamic pare Anti-Social dar nici ei nu rup gura târgului. Mult mai interesant este WetPaper unde chiar am găsit de citit câte ceva.
Este un site bun, i-am votat. Şi cam asta e: toate acestea sunt mai aproape de ideea de site, decât de cea de blog, chiar dacă la majoritatea se vede clar că sunt făcute de oameni sufletişti  şi mai puţin… profesionişti.
Cum este scena muzicală românească aşa este şi blogosfera. Gri.

Burzum – Belus (2010)

Burzum este proiectul personal al lui Varg Vikernes din Mayhem, trupă la care s-a alăturat din 1992.
Vikernes este probabil mai faimos pentru asasinarea lui Euronymous şi implicarea sa în incendierea de biserici decât pentru activitatea muzicală…
Pentru crima comisă a stat în pârnaie 16 ani din cei 21 de condamnare şi a fost eliberat în martie 2009. Adică şi el este back in business cum s-ar spune.
Şi-a început cariera muzicală în postura de chitarist în trupa de Death Metal Old Funeral în 1990, apoi a pornit proiectul Burzum anul următor. Pe legendarul album „De Mysteriis Dom Sathanas” Mayhem din 1994 a cântat la bas. Este probabil singurul material pe care ucigaşul şi victima cântă împreună… macabru „record”.
„Belus” este primul album Burzum de la eliberarea lui Vikernes şi al 7-lea material în rând.
Avem 8 piese şi un scurt intro.
Cu excepţia piesei „Sverddans” (Dansul săbiilor) care are doar 2 minute şi ceva, celelalte compoziţii se întind de la 6 minute până la aproape 12.
„Belus” putea fi un album bun dacă:
1. producţia nu suna ca un demo
2. Vikernes n-ar fi aşa încăpăţânat şi şi-ar fi angajat măcar un baterist.
Imprimarea are un zgomot de fond deranjant, chitara este dată foarte tare, îngroapă tot, basul, vocea şi mai ales toba care mai sună şi înfundat. Bine, ce bate Vikernes la tobe lasă mult de dorit, o fi şi acesta un motiv pentru care a fost împinsă toba în fundal, dar…
Comparativ cu Ov Hell de exemplu, acest disc n-are nici intensitate, nici suficiente idei, sună ca materialele de la finele anilor 80, începutul anilor 90 şi cu astfel de realizări Vikernes are slabe şanse să revină în elita Black.
Nu-i un disc rău, părţile de chitare au multe momente bune însă e nevoie de mai mult, cred că Vikernes are nevoie de nişte colegi pe măsură.