De cele mai multe ori super-grup-urile sunt fiţe şi de fiţe. Treaba se petrece predominant aşa: un băiat în costumul său impecabil de zeci de mii de Dolari dintr-un birou ultra nu ştiu cum, se gândeşte din ce dracu să mai stoarcă nişte bani – că deh, vin sărbătorile sau pur şi simplu cineva de şi mai de sus l-a întrebat ce mai face şi cumva trebuie să-şi justifice ultimul Jaguar, noul iaht sau ştiu eu ce alte cheltuieli. Şi atunci omul nostru ipotetic de la casa de discuri obligatoriu „major” pune mâna pe telefon şi sună la amicii lui de la management-uri să vadă cine cu cine s-ar putea combina să mai facă o colaborare genială.
Varianta doi este când nişte artişti plictisiţi sau beţi într-un bar, întâmplător se împiedică unul de celălalt şi la 5 dimineaţa cu 3 gruppie-uri agăţate la plezneală de gâtul fiecăruia din ei se mută din barul cu pricina în vila unuia din ei şi să fie tot tacâmul, se pun pe cântat, că deh, sunt Rock (super) star-uri şi poate fetele nu „ştie”.
Cred că anul trecut industria a rămas perplexă la proiectul genial al lui Jack White – The Dead Weather – şi s-a dat directivă la toate casele de discuri multinaţionale: bă, scoateţi-ne şi nouă ceva pe felia asta, da’ să fie ceva barosan!
Cu siguranţă sunt răutăcios, dar mă credeţi sau nu, cam aşa merg treburile.
Şi dacă vocea misterioasă a spus să se facă lumină (Them Crooked Vultures), s-a făcut.
Reţetă impecabilă – barem pe hârtie.
Joshua Michael Homme este un vocal carismatic şi potent. A devenit un personaj cult pe vremea primei sale formaţii Kyuss – o formaţie genială la vremea ei (1989-1995), apoi trupa s-a spart şi a apărut cu mare trombă Queens of the Stone Age în 1997, interesant proiect în primă fază, dar s-a stins ca lumânarea la parastas. A lansat şi proiectul Eagles of Death Metal, însă – părerea mea – nu este nicio şmecherie dincolo de ceva tam-tam mediatic. Bun.
Cine nu-l ştie pe David Eric “Dave” Grohl? A fost simpaticul toboşar din Nirvana. A murit Kurt, Dave s-a riticat de la tobe şi a trecut în faţă cu noul său proiect Foo Fighters. S-a rupt complet de moştenirea Nirvana, critica spune că Foo Fighters ar fi o formaţie Rock, eu mai mult de o trupă Pop cu chitare n-am văzut în ei niciodată. Au momente, piese bune, dar cam… rar. Au luat nu ştiu câte Grammy-uri, au vândut x milioane de discuri, bravo lor. Mai interesantă este trupa Scream în care a cântat Dave înainte de Nirvana şi mult mai potent proiectul Probot cu Lemmy, Cronos, King Diamond, Scott Weinrich şi Max Cavalera. 😀 Dar Dave a colaborat cu un şir lung de artişti – Killing Joke, Tenacious D, Nine Inch Nails, The Prodigy şi inclusiv Queens of the Stone Age – şi are un atu major: ştie şi face bani, bani grămadă.
Mai trebuie un personaj cult autentic, un bătrân cu greutate.
Nu ştiu cine cum sau de ce, dar l-a găsit pe omul potrivit: John Paul Jones, multi-instrumentist şi compozitor, dar cel mai cunoscut datorită faptului că a fost basist şi clăpar în Led Zeppelin.
Oricât de rău aş vrea să fiu, despre John Paul Jones nu pot spune absolut nimic rău, nu ştiu nici un disc sau proiect prost la care ar fi participat în vre-un fel. Tipul acesta este chiar „cool”, l-am admirat mereu. În final este singura mea nedumerire legată de proiectul acesta, cum de s-a băgat Paul Jones în asta? O fi prieten cu Dave sau Joshua, o fi avut nevoie de lovele sau avea o clauză perversă într-un contract? Nu cred că voi avea răspunsul vreodată…
Conform versiunii oficiale, proiectu’ s-a născut în capul lui Dave încă din 2005, şi-a dorit mult o formulă în care să-l aibă la bas pe John Paul Jones şi să facă ceva nemaipomenit.
Acest nemaipomenit în final sună ca un Led Zeppelin în sala de repetiţii cu precizarea că nu s-a găsit nici un chitarist să producă riff-uri cât de cât geniale şi Joshua nu e Robert Plant şi nici nu încearcă să-l imite. Faceţi un mic exerciţiu de imaginaţie şi scoateţi chitara lui Page din „Whole Lotta Love”… şi în locul lui Plant să-l puneţi la microfon pe Scott Weiland…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=S7_vH3H8LPI]
Discul a provocat o pseudo pandemie/isterie la final de an 2009, m-a şi întrebat un prieten ce părere am şi i-am spus: nici una. 😀 Lucrurile nu s-au schimbat radical nici după ce am re-re-re-ascultat materialul.
OK. E un disc absolut Rock, Rock „din ăla” de anii ’70, ca la carte, are câteva şuruburi moderne, formule mai uşchite, sunete mai şmecherite, au captat şi redat energia perfect – că tot ziceam că este cheia Rock-ului – bla, bla, bla, dar mare lucru dincolo de toate acestea nu este. Şi încerc să şi argumentez de ce spun asta.
„No One Loves Me Neighter Do I” ne aruncă înapoi direct în anii ’70, miroase a Led Zep de la o poştă, Joshua cântă ca amintitul Jack White, împreună cu John Paul Jones s-au ocupat şi de părţile de chitare. Încearcă să transpună atmosfera Blues într-un context actual, să o plieze pe standardele sunetului de garaj, însă în spatele sunetului gros de tranzistore cumva transpiră prea mult plastic, străduinţă artificială. Pasajele lente, apăsate sunt alterate cu momente mai explozive, dinamice, dar neconvingătoare.
Riff-ul ce deschide „Mind Eraser, No Chaser” este atât de Led Zep încât tot sapi în memorie să identifici din care piesă au împrumutat-o, apoi piesa se transformă într-o îmbârligătură cu aer Post-Alternativ (că tot mă enervează termenul Post-Rock!), piesa are puls, Paul Jones aruncă şi ceva coloratură extravagantă de pe clape, un strop psihedelism, aşa, de gust, dar nimic spectaculos.
„New Fang” a fost single-ul de promovare. Alegere oarecum firească, este o compoziţie Rock, are energie, dinamism, reflectă abordarea, caracteristicile grupului, are potenţialul să prindă şi generaţia tânără lipsită de nostalgii. Dar nici „new fang” nu e un „new thing” sau…”real thing”. Sunetul murdar, pulsul, aminteşte puţin de… White Stripes.
„Dead End Friends” are mai mult nerv, riff-ul este mai incisiv, tema foarte nimerită. În contrast, vocea sună de anii ’70, echilibrul este interesant, piesa are balans însă şi o mireasmă dubioasă de ciorbă re-încălzită. Cam acesta este şi reproşul meu major vis a vis de Them Crooked Vultures: nu au strălucire, dincolo de sunete nu aud, nu simt, nu-mi transmit nicio vibraţie, doar re-evocă şi invocă un spirit ce suna proaspăt acum patru decenii.
„Elephants”… ignor „s”-ul şi nu mai zic nimic de Jack White, White Stripes. Toba sună exact ca în vremurile de glorie al lui John Bonham al cărui fan necondiţionat se şi consideră David Grohl. Piesa este un mix din cele mai pregnante secvenţe Zeppelin de la „Black Dog” la „Kashmir” într-un ambalaj mai de garaj, cu un sunet mai gros şi pregnant. Bun, bun, dar… cu ce folos?
„Scumbag Blues” are o construcţie ritmică interesantă, John Paul Jones se desfăşoară pe bas, piesa are 2-3 şuruburi interesante, are un aer de jam-session, o spontaneitate pozitivă.
„Bandoliers” este un moment mai interesant, mai autentic, are atmosferă. Sună tot ca o temă dosită din anii ’70 şi scoasă acum la reciclare, dar cu toate acestea nu sună prăfuit. Are şi un uşor feeling Nirvana. Este unul din momentele cele mai inspirate de pe disc. Este mult-mult mai interesant decât revocările Zeppelin.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GkWsYM5uJf4]
„Reptiles” însă revine la sunetul – şi apucăturile – Retro, introduce şi o doză de Psihedelism/Space Rock de anii ’70, poate sună interesant pentru cei care au ratat trupele din epocă, aşa însă este doar o reiterare a unor formule de mult experimentate.
„Interlude With Ludes” este un experiment interesant tot pe un temei Psihedelic, aici reflexiile Zeppelin cadrează interesant cu producţia modernă, pulsul „tripping” este de efect.
„Warsaw or the First Breath You Take After You Give Up” cu cele aproape 8 minute ale ei este încă o călătorie înapoi în timp şi-n Psihedelismul experimental, mi-a amintit de The Doors, John Paul Jones este absolut acasă în această atmosferă, creează secvenţe bune însă tema de bază este atât de fumată încât îţi vine să te laşi de fumat şi fără ultima accizare.
„Caligulove” introduce zgomotul şi energia modernă într-o temă cu aceeaşi pregnanţă Retro, se menţin şi sonorităţile The Doors, pulsul grav se amestecă cu sonorităţi bizare şi rezultatul pe alocuri este chiar interesant.
„Gunman” sună mai grav, are ceva din sonorităţile Kyuss, puţin Psihedelic, puţin Southern şi ceva Stoner Rock, basul pulsează şi bârâie, Joshua este foarte acasă în zona aceasta, parcă totuşi lipseşte un chitarist pur sânge.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wq3xBq92Jqo&feature=channel]
„Spinning in Daffodils” închide materialul în aceleaşi tonuri de anii ’70, piesa are ritm, cadenţă, degajă energie şi forţă, poate aşa suna Led Zeppelin dacă nu murea Bonham şi trupa activa şi în 2009.
La re-numărarea discurilor lansate anul trecut şi ascultate, digerate de mine, am ajuns la 380. Acest disc – cu tot respectul – este unul de care mă puteam lipsii. Ştiu, am să supăr (iar) toţi rockerii încremeniţi în anii ’70 şi poate nu numai, dar zău dacă dincolo de eventualul good feeling pe care (probabil) l-au avut băieţii cântând împreună, nu văd rostul acestui material… E un disc 100% Retro, te poţi freca pe burtă şi să oftezi: „ce vremuri domne!” – dar atât. Poate (doar) pentru nostalgicii incurabili este o mană cerească acest Them Crooked Vultures. Poate. Niciodată nu m-a inspirat agăţatul de trecut, asta – în viziunea mea – n-are nimic de a face cu respectul, însă mie îmi place să mă bucur de moment şi – eventual – să privesc spre viitor. Suntem în 2010, unii ne avertizează că timpul nostru se termină peste 2 ani, cred că sunt sute de „chestii” mult mai interesante de ascultat. Tot pe felia aceasta, dar mult mai credibili şi inventivi sunt Clutch cu albumul tot de anul trecut “Strange Cousins from the Vest”.
Them Crooked Vultures? Fugi de aici bre! Eventual Them Crooked Crows (ciori)! Şi mai bine… Them Crooked Cows…. 😛 😛 😛
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=smWsO7X4Rh4]
Salut
Pare mai mult un album Queens of the Stone Age, cu o intoarcere la radacini (adica spre primele albume). Cand am vazut prima data videoclipul, si l-am vazut pe Dave Grohl la tobe , m-am gandit ca ,canta ca si invitat , dar …
Sunt de aceiasi parere cu tine, la faza cu “supertrupele”.De obicei cand se intalnesc multe nume mari, rezultatul e exact invers. Momentan doar Avantasia imi vine in minte ca adunatura de oameni mari si tari in instrumente, doar ca acolo erau invitati, si nu membri permanenti. Poate sunt si alte proiecte, dar momentan nu-mi vine nici una in minte.
pentru Relu – salut.
ooo…. sunt multe. Îmi vin în minte Asia (nu fetele de la noi! ha ha ha! 😛 – ruşine Adi Ordean!); Crosby, Stills, Nash & Young; Bad Company; The Firm…
din cele din epoca modernă: A Perfect Circle; Audioslave, Velvet Revolver; Chickenfoot… şi mai sunt destule.
Dave cântă mult şi a fost invitat pe la multe trupe/artişti. Iar Joshua şi Kyuss îmi plăceau mult… Quenns of the Stone Age şi toate celelalte proiecte ale lui mai recente sunt tot mai palide…
Pentru Audioslave si Velvet Revolver nu sunt de acord cu tine. Ele de fapt sunt o trupa bine inchegata dinainte, care a “schimbat” vocalul. Deci dupa parerea mea nu este aceiasi “amestecatura” ca si in trupa de fata.
well, eu i-am ascultat mai relaxat fara sa le masor pantofii si poate a iesit mai bine… am zis ca rezista max 2 albume si ca nu e asa rau ca trupe se intorc catre un sound mai vechi… care probabil costa greu sa-l reproduci CD quality… si de aia ai nevoie de un JPJ care s-a ocupat cu asta in LedZep… in final mi-a placut idea numelui si ca unii rockeri se pare ca se simt mai bine in afara trupelor mari azi decit in ele !!… Sau poate Jimi page i-a zis lui John-Paul ca numa el are preteni tineri si ca e prea mos; asa ca John ca orice bassit bun i-a aratat chitaristului ca are preteni mai tari ca el..
Poate ce irita e ca idea de supergroup e din start vinduta ca ceva reusit fara dubiu .. in final nu poti plecat de la virf ca sa ajungi tot la virf ci pleci de jos ca sa ajungi la virf.. si cred ca asta in toate supergrupurile se simte .. idea ca talentul nu e un factor ce se aduna conform matematicii de pe foia producerilor sau managementului… e inca odata dovedit…
o trupa care si-au dorit poate un sound mai vechi prin ei…black rebel motorcycle club
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ot6FFSb5SzY&hl=en_GB&fs=1&]
pentru Relu – nu chiar. din Slave a plecat Cornell şi s-a şi desfiinţat de exemplu, dar cum a fost şi Asia, la fiecare disc s-a schimbat componenţa, ideea în general aşa este… iar Velvet sunt fix un prototip de supergrup. în fine. 🙂
pentru UnSoricel – eu i-am ascultat extrem de relaxat prima oară: habar n-aveam cine cântă…. ha ha ha! 😛 abia când toată lumea scria de ei, mă întrebau ce părere am, am săpat să văd cine sunt de fapt. 😀
dacă ştiam din prima cine sunt, poate eram mai indulgent fiindcă chiar îl apreciez mult pe JPJ şi Kyuss mi-au plăcut mult, cum şi Dave, e un super baterist, nimic de spus.
însă discul ăsta dincolo că sună bine, e un mare fâs şi o adunătură de clişee.
pe BRMC îi ştiu, sunt ok. 🙂 scot album (nou) în martie: “Beat The Devil’s Tattoo”. 😀
Mie imi place cum suna materialul, poate si unde ii am la inima pe Led Zeppelin de atata amar de vreme.
Problema, asa cum o vezi tu, cel putin din cate imi dau seama e ca nu vin cu ceva original. Poate ca trecutul lor ii face atat tributari la un anumit sound. Si, acelasi trecut, ii obliga in ochii publicului sa fie originali. Daca erau niste necunoscuti, i-ai fi admirat 🙂
Parerea mea…
pentru Highmage – cum spuneam ceva mai devreme, i-am ascultat fără să am habar cine sunt… sunetul e fain, nimic de spus şi nici n-am contestat asta, însă temele şi ideile sunt atât de banale, previzibile şi răsuflate încât este cu atât mai jenant că avem de a face cu nişte artişti de la care aveam mult mai mari pretenţii… sunt trupe tinere cu mult mai multă vână şi inventivitate. 🙂
Ascultă Clutch-ul de care am pomenit, Maylene & The Sons of Disaster sau genialul The Dead Weather şi mai sunt discuri mult mai bune şi numai pe anul 2009… 🙂
un album bun , un album rock bun………………….foo fighters sunt rock si sunt buni si ei , dave le rupe si la tobe si cu vocea si cu chitara….e cool …………….eu nu cred ca au vrut sa faca ceva nou , cu vana , cu faze nemaiauzite…..cred ca au facut ceva de placere cu multa bere…..si daca a iesit pe piatza , bun pt. noi ….rockul bun poate fi si banal, previzibil si rasuflat.
nu cred ca tre sa avem pretentii de la artisti……..who the fuck is alice ?
pentru rifeor – pretenţii am numai de la mine. legat de TCV: am câteva sute (sau mii? 😛 ) de albume mai bune de ascultat. 😀 gusturile nu se discută, am mai spus, părerea mea nu este literă de lege. 🙂
Foo Fighters sunt un fel de New Kids On the Block… ha ha ha! 😛 fuckin’ posers. 😀 îl prefer pe Robbie Williams… 😀
……….. temele şi ideile sunt atât de banale, previzibile şi răsuflate încât este cu atât mai jenant că avem de a face cu nişte artişti de la care aveam mult mai mari pretenţii…………………..
dude…eu nu ma omor dupa tcv, insa suna bine trioul ….eu unul nu aveam pretentii mai mari de la ei …..eu sunt multumit cu ce au facut ei acolo ….suna rock .suna cum au vrut ei sa sune …..au facut teme banale , previzibile si rasuflate ca asa au vrut coaele lor….fi sigur de asta…..
una e’ gusturile nu se discuta’ si alta e …. …’ce au facut aia e jenant’ ….
cat despre comparatie intre foo fighters si muistul ala de dobi viliams……wow…no comentari on that…..
pentru rifeor – cum spuneam, recunosc, sunt subiectiv uneori. dar atâta tam-tam s-a făcut ce extra-mega-super sunt TCV şi când am ascultat discul nu era nimic nici extra, nici mega, nici super ci chestii pe care eu le-am ascultat acum 20 de ani… sunetul e fain, e gros, e Rock, da’ piesele, temele sunt fumate.
dacă o făceau de amorul artei în sala de repetiţii şi rămâneau acolo, era o treabă, dar ei vor să ne vândă marfa ca fiind ceva genial şi – sincer – e tare departe de aşa ceva…
Foo Fighters… au un singur album ce sună mai Rock, “One by One” din 2002 şi mi-a plăcut piesa asta:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2Xw7_E_4PxQ]
în rest, glumiţele lor, Pop-Punk-ul pe care-l prestează, nu m-a impresionat niciodată… Dave a vrut să facă lovele şi asta şi face… Bosquito frate! Ha ha ha! 😛 😛 😛
acum zi şi tu! this is so fuckin’ gay….
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zdX-RX5IHAU]
Mi se pare f fain discul,suna natural,vintage…Intamplarea a facut sa ascult acest disc imediat ce am terminat auditia Fear Factory-Mechanize,care e ultra-produs(asta nu inseamna ca e ceva rau),asa ca a fost f faina senzatia de a trece de la un disc “robotic”,matematic la unul relaxat,cu aer de jam-session 🙂 Doua lumi diferite si amandoua imi plac 🙂
pentru Dave_Mustaine – chiar n-am nicio problemă cu experimentele Retro şi cu atât mai puţin cu sound-ul Vintage. ba, chiar îmi place. 🙂 TCV sună foarte-foarte bine. eu cu muzica, compoziţiile am o problemă: toate fazele, schemele şi temele le-am mai auzit.
e ca şi cum cineva îţi fură maşina veche de 20 de ani, o vopseşte cu vopsea ultimul răhnet, o lăcuieşte şi o lustruieşte şi vine să ţi-o vândă din nou… şi de nouă. 😀
aici nu am vazut nici un tam tam cum ca ar fi mega , super , ultra….. …a iesit normal ca orice alt album, eu am dat de ei la radio …..
faza ca tu ascultai temele astea acu 20 de ani e copilaros si inocent spus… nu te recunosc ….si dali picta acu o mie de ani si tu ai luat temele de la el acu 10…asta nu se pune cu arta , creatia, arhanghelul…. unele teme se pot repeta nevoit pura coincidenta , e normal …. desi in cazul lor ….poate ca ce ascultai tu acu 20 sau 40 de ani era facut tot de unii dintre ei ….
cica isoria se repeta…
de ce sa ramana in sala de repetitii?…foarte bine ca au pus albumul pe piata, ca uite asa mai avem si noi de ce discuta …..asta e chiar culmea …cum adica era o treaba daca ramaneau acolo ascunsi in garaj….thanks god ca trupele fac muzica si o scot pe piata ca unii ca tine si ca mine sa poata asculta enspe mii de albume de muzica….pai nu asta e sensul ? faci muzica si areti lumii, daca iese banul bravo tie . daca ajungi milionar si mai bine …..nu e vina nimanui….daca nu iese niik , asta e ….macar ai incercat ……tu tre sa sti cum e cu treaba asta …..
care din ei azis ca vor sa vanda asta ca ceva genial ….dude….asta iara e inocent spus….eu ai vad prea trecuti prin multe ca sa poata gandi asa…..sunt prea copti pentru a spune copilarii dastea…..
dave nu a vrut sa faca lovele , a facut tone cu nirvana(fara voia lui) ….si inca mai face, nu arata ca genul de punker care a intrat sa faca muzica pt a face bani …cum de ex. foarte clar si vizibil a facut dobi viliams 🙂 …..a facut omu o trupa ca daia e cantaretz, ce era sa faca daca boul ala s-a impuscat in ureche…. …acu’ daca a avut succes , bravo lui , felicitari …..am auzit ca si basarul ala slab si lung de era in nirvana ..canta pe undeva …insa daca ala nu are succes la kids asta nu inseamna ca ala e mai artist ca asta care are succes…..eu pun pe aceeasi linie orice artist care face , produce treaba , sa iasa chestia din capul lui ….nu ca falsii gen dobi viliams… 🙂 ….ca e grohl , mustain, mr punksament, minculescu, santana, vocalul din trupa aia din galati sau tom waits……..toti o apa si un vant ….au descoperit ca asta e rostul lor , sa faca muzika si sa o prezinte lumii ….si asta fac….daca ies si lovele , e perfect ca orice job tre sa aibe si pay check…..
nu e pop punk . e rock si ca sunet , atitudine , glumitze….pute a rock . e rock …. .eu il vad mai gay pe manson decat pe foo….nu ca ar fi ceva wrong in a fi gay…… aia e tema clipului , banuiesc….enspe mii de trupe au clipuri imbracati in rochii si faze gaycesti …de la preaslavitii faith no more(care jumate sunt pe bune )…pana la ramstein daca-mi amintesc bine..tre ‘ si umor dude…
adevarul este ca dave asta are un simt al umorului supra dezvoltat , am vazut un show cu el si un music awards unde era si el un fel de prezentator…. … ….
pentru rifeor – Dave a spus că face o treabă “nemaiauzită”. 😀
JPJ cânta fazele acestea din ’69 când nici nu eram noi născuţi… acum sună mai bine că tehnica a evoluat, însă nu şi… creativitatea. cam asta e ideea…
presa a fost plină de elogii la adresa lor, mai mult ca sigur o să fie headliners la toate festivalurile mari şi asta în dauna unei trupe pe bune de garaj care poate este de 1000 de ori mai creativă, dar n-are în spate nici manager bengos, nici o casă de discuri cu mulţi bani şi influenţă…
că tot ai pomenit de iris, nu-i nicio diferenţă până la urmă între România şi Vest: contează pe cine cunoşti, nu ce faci… atâta tot, în Vest funcţionează reţeaua underground (cluburi, fanzine, radio-uri, etc) şi mai ai cât de cât o şansă…
Foo Fighters dacă nu era Dave cine e, nu aveau contract de disc nici acum şi nu-i cunoşteau mai mulţi de 1000 de oameni… nu o fi gay-rock, da’ e clar pussy-punk…
şi n-am nimic nici cu umorul, nici cu a fi gay… ideea e că tot mai mult dacă NU eşti gay, nu mai poţi fi nici artist… asta-mi tot spunea UnSoricel de ani de zile şi nu l-am crezut, acum văd că are dreptate şi treaba asta funcţionează şi la noi… plm.
totul se reduce la bani şi a face bani, muzica nici măcar idee secundară nu mai este de cele mai multe ori. o fi un funny guy Dave, dar ce cântă Foo Fighters e tot second-hand shit.
altfel tipul e un tobar excelent, pe “With Teeth” (N.I.N.) în mare parte el a bătut tobele şi sună bine – bate bine, proiectul Probot sună excelent, etc… şi în final totul ţine de gustul fiecăruia. ţie îţi plac TCV şi Foo Fighters, mie nu. nu văd nicio problemă în asta.
(P.S. nu istoria se repetă dude, proştii repetă greşelile…)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=U8gkcXwbHpA]
Nici eu.Hai la o bere…. 🙂
pentru rifeor – clar! e doar juma’ de continent şi un ocean între noi, stai să-mi pun cizmele de cauciuc… ha ha ha! 😛