Este doar una din zilele acelea… Scot televizorul din priză, îmi vine să iau ciocanul şi să „muţesc” modemul „for good”. Îmi mai fac o cafea, al doilea ibric, a trei-a şi a patra cană. Ritualul mă calmează, mă mai relaxează. Cafeaua la ibric e bună, nu e mare şmecherie, dar necesită puţină atenţie. Înainte să înceapă apa să fiarbă, pun cafeaua, apoi învârt linguriţa în ambele sensuri, înmulţesc caimacul, îmi place spuma, culoarea, aroma ei, dau focul foarte încet şi prelungesc cât se poate de mult „tensiunea”, este aproape ca un act sexual. Începe fierberea, trag ibricul de o parte şi-l stropesc cu puţină apă rece din cană, apoi îi pun capacul. În câteva minute e numai bună de turnat în cană, sunt nerăbdător, mă învârt prin bucătărie, şterg cu cârpa pete numai de mine văzute de pe masă, mă asigur că bricheta este lângă pachetul de ţigări, spăl linguriţa. Îmi torn cafeaua, sorb cu sete din ea, îmi aprind ţigara şi sunt tentat să-mi pun măcar ceva muzică…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VSg8w1c4ncg]
Este „cool” să fi anti, să fi contra. E o treabă care la 16-17 ani dă bine, te face special, ai impresia că eşti „altfel”, ieşi în evidenţă, ai o mie de motive, vrei să te placă fetele sau în special o fată, eşti un dur, un revoluţionar, Che Guevara nu-i ca Che Gue…iarna.
Nu-ţi dai seama, dar totul este previzibil, este perfect integrat în sistem, furtună într-un… ibric. Anti-sistem, anti-comunist, anti-cip, anti-manele, anti-orice, anti… patic. E nasol însă când şi la 40 de ani tot Gigi-contra eşti, Gigi duru’, rebelul fără cauză.
Încerc să înţeleg de ce căutăm mereu lucrurile care ne dezbină, ne separă, de ce credem că acelea ne aduc şarm, ne fac deosebiţi? Când se creează un curent anti, se adună o gloată şi strigă “huo”, parcă-mi vine instinctiv să fiu… pro. 🙂
Într-o lume care aparent se duce tot mai dracului e al naibii de greu să mai construieşti poduri de comunicare, să întinzi o mână, să oferi un zâmbet, să dăruieşti o floare.
Parcă suntem turbaţi, căutăm cu disperare conflictele, adrenalina confruntării, ura este carburantul primordial care ne ţine în mişcare.
Nu, să nu dăm nicio şansă normalităţii, simplicităţii, bunului simţ. În spatele fiecărui zâmbet cu siguranţă este o capcană, suntem toţi câte o Albă Ca Zăpada şi toţi oferim şi primim numai mere otrăvite. Şi avem nu 7 ci 777 de pitici pe creier.
Mă uit iar la modem, pâlpâie conştiincios şi n-are de unde să bănuiască faptul că i-am pregătit pe sub birou ciocanul ucigaş, îl aşteaptă şi pe el mărul otrăvit.
Afară soarele zâmbeşte cu blândeţe, este o zi incredibil de frumoasă, este linişte, anormal de normal…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7EYAUazLI9k&feature=related]
Filmuleţul acesta l-am văzut ieri seară la Antena 3, la finalul unei emisiuni plictisitoare despre politică, campanie, coaliţii şi alegeri şi a fost şocant să vezi, să realizezi că lumea merge înainte, trăieşte, că normalitatea nu este deloc gri, nu este nimic în neregulă să fi un om obişnuit, cu o viaţă obişnuită, cu griji normale şi bucurii normale, că la doar câteva sute de kilometri oamenii trăiesc fiindcă asta au ales, a fost şocant să realizez că noi mereu şi mereu alegem să fim încruntaţi, să ne urăm unul pe celălalt, să fim în dezacord şi suntem foarte-foarte departe nu doar de ei, dar şi unul faţă de celălalt şi asta fiindcă aşa ne place.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=voTkeo2KeH0&NR=1]
Îmi beau cafeaua, privesc deasupra blocurilor gri printre crengile teiului desfrunzit şi îmi vine să-mi pun bocancii, haina, să-mi pun ceva muzică pe mp3 player şi să plec. Unde văd cu ochii.
Fără să trântesc uşa, fără să las un bilet patetic, fără regrete… să dispar.
În drum spre gară (poate) mă opresc la o bere AICI. (Îl recomand.)
🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=U6l91WohBIM&feature=related]
careful what you wish for …. it may happen ! sau …
gari peste tot… numa trenurile care trebe nu vin !!
pentru UnSoricel –
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kWXceHe4s6A]
n-am putut rezista … si pot spune ca tu m-ai pornit !…. sper ca e OK
Shelter From The Storm
‘Twas in another lifetime, one of toil and blood
When blackness was a virtue and the road was full of mud
I came in from the wilderness, a creature void of form.
“Come in,” she said,
“I’ll give you shelter from the storm.”
And if I pass this way again, you can rest assured
I’ll always do my best for her, on that I give my word
In a world of steel-eyed death, and men who are fighting to be warm.
“Come in,” she said,
“I’ll give you shelter from the storm.”
Not a word was spoke between us, there was little risk involved
Everything up to that point had been left unresolved.
Try imagining a place where it’s always safe and warm.
“Come in,” she said,
“I’ll give you shelter from the storm.”
I was burned out from exhaustion, buried in the hail,
Poisoned in the bushes an’ blown out on the trail,
Hunted like a crocodile, ravaged in the corn.
“Come in,” she said,
“I’ll give you shelter from the storm.”
Suddenly I turned around and she was standin’ there
With silver bracelets on her wrists and flowers in her hair.
She walked up to me so gracefully and took my crown of thorns.
“Come in,” she said,
“I’ll give you shelter from the storm.”
Now there’s a wall between us, somethin’ there’s been lost
I took too much for granted, got my signals crossed.
Just to think that it all began on a long-forgotten morn.
“Come in,” she said,
“I’ll give you shelter from the storm.”
Well, the deputy walks on hard nails and the preacher rides a mount
But nothing really matters much, it’s doom alone that counts
And the one-eyed undertaker, he blows a futile horn.
“Come in,” she said,
“I’ll give you shelter from the storm.”
I’ve heard newborn babies wailin’ like a mournin’ dove
And old men with broken teeth stranded without love.
Do I understand your question, man, is it hopeless and forlorn?
“Come in,” she said,
“I’ll give you shelter from the storm.”
In a little hilltop village, they gambled for my clothes
I bargained for salvation an’ they gave me a lethal dose.
I offered up my innocence and got repaid with scorn.
“Come in,” she said,
“I’ll give you shelter from the storm.”
Well, I’m livin’ in a foreign country but I’m bound to cross the line
Beauty walks a razor’s edge, someday I’ll make it mine.
If I could only turn back the clock to when God and her were born.
“Come in,” she said,
“I’ll give you shelter from the storm.”
pentru UnSoricel – OK. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=om6Ssau4NaY]
aveam nevoie de un lirism aspru…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cAlzg0S51GY&feature=fvw]
multumesc!
pentru liloo – sunt la capitolu’ cinism…. mă urăsc pe mine cu graţie!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=HKZyKRMdAcE]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YY-EOYJQMMY&feature=channel]
dei gratia, mon cher!
pentru liloo – neh! 😀
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_q5mlb3Bjzs]
Al doilea link, pe care l-ai pus (cel cu sound of music) mi-a adus aminte de un filmulet de pe youtube. Daca l-ai mai avut postat pe blog, imi cer scuze.
http://www.youtube.com/watch?v=2lXh2n0aPyw&feature=player_embedded
pentru Relu – prea mult formalism. 🙂
am văzut (şi) filmul acesta la ştiri într-o seară, parcă am înţeles că o firmă particulară vrea să o aducă şi la Bucureşti… municipalitatea n-are bani… de asta.
nu, nu l-am avut pe blog, dar şi dacă-l aveam… 🙂 se încadrează perfect aici. 🙂 încet-încet, măcar virtual înlăturăm din prea mult cenuşiu… 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BwdtfuKkN3E&feature=related]
An Elixir For Existence (2004)
Lyrics
Save me now
before my world falls
Save me now
from myself
before the dawn
Save me now
before my world falls
Save me now
from myself
before the dawn
Save me now
I’m at the reaper’s door
Can’t you see
you hold the key
to set my mind free…
Save me now
I’m at the reaper’s door
Can’t you see
you hold the key
to set my mind free…
pentru liloo – un fel de… “să mă ia dracu’…numa’ să mă ia cineva!” ha ha ha… 😆
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4_zA7nukoZA&feature=related]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Q4dNjNaXpak&feature=related]
suntem puţin luaţi…
pentru liloo – vise! ha ha ha!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=U6l91WohBIM&feature=related]
(îl recomand, este în seara asta)
wowww!
ce? unde? cînd? cum?
savurez cafeaua senzuală… şi sunt aproape fericită!
oare să-mi pictez trupul în culori ritualice? sau în cele ale războiului?
pentru liloo – nu sunt un consilier de încredere… ha ha ha! (alea colorate “e” link-uri… tre’ să mai daţi şi câte un click că nu le pun de plictiseală….)
am mai învăţat ceva pe ziua de azi!
http://www.youtube.com/watch?v=k4LJDTlviKw
Ce ma enervati…sunt la birou, n-am boxe….
Nici eu nu pricep ce caut eu in viata mea. Uneori mi se pare ca am o vaga idee, ca am sa aflu si am sa strig Evrika dar…uit in secunda doi…
🙂
pentru liloo – ei, uite că cineva tot a rămas şi cu ceva bun din toată treaba de pe ziua de azi. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-mOjijV4jA0&feature=related]
asta că tot comuniştii sunt peste tot, da’ mai ales la putere…
pentru Anna – păi n-ai căşti? 🙂
azi a ieşit dialogu’ tare muzical…. asta că blogu’ a fost aşa varză… ha ha ha! 😆 😛 😆
(să nu mă înjuri!)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8l0IbaOr6go&feature=related]
Ce bine ca ai reusit, macar si pentru putin timp poate, sa te detasezi de iures, sa nu-l lasi sa te absoarba… Inversunarea, incrancenarea blocheaza mintile, adevarat… O cafea buna, o muzica asemenea, lucruri simple dar care ne fac atat de bine…
pentru Michele – eu nu cred că am fost înverşunat, am încercat să explic calm şi raţional ce lumea tratează mult prea emoţional într-un context absolut neadecvat unei astfel de abordări. am fost înjurat. ok. să vedem ce o să fie dacă iese comunistu’ Băsescu… 🙂
dar să nu picăm iar în groapa asta! ha ha ha! 😛 dacă n-ar fi dezastrul deja gata instalat aş striga: Jos comuniştii! Sus comuniştii! ha ha ha! 😛 😛 😛
aşa….să păstrăm (măcar) tonul. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OExytGe_ohA&feature=related]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=U6AAtKmx6Qk&feature=related]
apropo de roşii 🙂
pentru liloo – să se ducă “roşii” în africa.
Am căşti dar…uh, nu dă bine… Acasă şi pe drum “mă scot”.
Cât de mişto e …m-a binedispus de tot.
Merci, Brush şi un mare hug !! 🙂
pentru Anna – viaţa este de multe ori surprinzătoare… blogul l-am scris în toane “ciudate”… apoi mesajele, dialogul virtual a şerpuit în cu totul altă direcţie… 🙂
deobicei nu se comentează atâta…. a fost şi pentru mine o surpriză plăcută. 🙂
o seară frumoasă şi ţie! 🙂
sa nu dispari!!N-avem noi ,oamenii oportunitatea asta.De a da cu flit cand vor muschii nostri ..Tre sa stam aici ,frate,pana la capat precum un stindard!Da ala are rost si e tratat cu respect!!
mn mn mn ..e buna cafeaua a la Brush ..Chiar daca tabieturile poarta pecetea posesorului …
pentru miruna – am vrut să spun la sfârşit: nu vă bucuraţi, nu dispar, nu plec nicăieri! ha ha ha! 😛 😛 😛
cum sa ne bucuram?
Si ..unde mai bem o cafea impregnata cu…de toate …stai frumusel aici ..Ti s-a urat cu…binele? 😛
pentru miruna – unii s-ar bucura cu siguranţă…. ha ha ha 😛 😛 😛
să se termine alegerile şi sper să vină o perioadă fără atâtea scandaluri…. 🙂