Îmi place cum sună acest titlu, îmi aminteşte de „Rugăciune pentru un muribund”, un film de excepţie al regizorului Mike Hodges cu Mikey Rourke.
Nu ştiu de ce mi-am amintit de film şi nici cum creierul – din nou – a făcut conexiuni bizare. Bănuiesc că legătura o fi criza, starea clinică deplorabilă în care este în primul rând economia, grija nu pentru ziua de mâine, dar pentru cea de azi, disperarea pentru un loc de muncă care inevitabil ne cuprinde când nu mai avem venituri şi s-au cam dus şi rezervele.
Nu-i nici un secret că am lucrat în publicitate şi din ianuarie stau pe tuşă, publicitatea s-a dus de râpă printre primele afaceri odată cu instalarea crizei.
O prietenă – cunoştinţă de pe net sau cum să-i spun – m-a abordat să merg la un interviu pentru o slujbă. A venit aşa din senin toată propunerea, în fapt nici n-am prea comunicat, nu ne-am văzut niciodată. Când mi-a spus că este vorba de asigurări, am râs şi am spus, nu-i de mine.
Sunt uneori aerian, dar pentru aşa ceva cred că trebuie să-ţi meargă gura, să ştii să minţi şi să convingi oamenii şi nu în ultimul rând să cunoşti multă lume.
Mă credeţi ori ba, nu este cazul meu. Comunic binişor în scris, nu prea am emoţii pe scenă cântând şi comunic cu publicul – când am public 😆 – dar în fapt sunt timid, nu-mi place să vorbesc şi nu cunosc foarte multă lume şi – mai grav – nici nu-mi doresc. Am un fix: dacă-mi vine vreodată să-mi fac un prieten, iau în calcul varianta să-mi cumpăr un câine. 😛
În fine! Fata m-a convins, sunt nu doar bărbat, dar şi fraier. 😀
În drum spre locul unde trebuia să mă întâlnesc cu ea să mergem la sediu pentru interviu, mă gândeam la ce ştiu despre asigurări.
Asigurările sunt o escrocherie legală prin care cei puţini şi bogaţi fac şi mai mulţi bani de pe urma celor mulţi şi săraci. Nu este definiţia cea mai ortodoxă, dar este definiţia mea. În Wiki scrie altceva: „Asigurarea este definită ca fiind operaţia financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi în urma unor întâmplări independente de voinţa lui.”
Am văzut sute de filme în care Asigurarea găseşte mii de excepţii – clauze – în urma cărora nu plăteşte un chior sau acoperă doar o parte infimă a pagubei, al cheltuielilor.
Adică agăţat de bară-n tramvai am realizat că mă îndrept spre o slujbă în care nu cred.
Eu nu sunt un bun agent de vânzări. Nu reuşesc să-mi vând muzica, nu reuşesc să-mi vând tablourile sau fotografiile, n-am reuşit să mă vând pe mine.
Atunci cum dracu să vinzi ceva în ce nu crezi?
Am ajuns la locul întâlnirii, m-a anunţat fata că întârzie. Universul ne dă semne, noi suntem ignoranţi şi nu ţinem cont de ele.
Au urmat câteva convorbiri telefonice, schimburi de sms, ar fi trebuit să găsesc o stradă, să ajung singur la sediu. Teoretic era simplu: opreşti un trecător şi-l întrebi unde este strada X. Dacă nu ştie, mai opreşti unul şi tot aşa. Eu nu sunt capabil de aşa ceva niciodată. Nu în Bucureşti. Întreb un eschimos unde este Polul Sud, dar în Bucureşti nici cât este ceasul nu aş întreba pe cineva. Sunt tâmpit, asta e!
Aşa că n-am mai ajuns la nici un interviu, mi-am aruncat CV-ul la un coş de gunoi şi m-am întors acasă.
Ei, m-am plimbat şi am mai bifat o treabă: nici fată, nici job. 😛
am si io chestia asta cu universul si semnele pe care le da, dar uneori e pe dos – adica poate sunt obstacole peste care tre sa treci ca sa dovedesti ceva… bla bla – ti-e clar da, ca asta-i mai mult gargara. noi singuri interpretam retrospectiv tot ce ni se intampla si dam sensul care ne convine pentru a ne justifica actiunile uneori inexplicabile, sau a ne argumenta teama de actiune – cel mai des./:)
tie iti urez doar mai mult noroc data viitoare. 🙂
eu cred ca nu universul, ci inconstientul (si al tau si al ei) a dat semne. stii cum e, cand nu vrei ceva, oricat de straduiesti, pana la urma tot nu-ti iese… oricum, e bine ca mai ai simtul umorului… 🙂
pentru ultimulunicorn – “citesc” cârţile de Tarot, un instrument eficient de auto-cunoaştere şi anticipare… dar rar stau să “dau în cărţi” pentru mine… cred că de 2 ani nu mi-am mai dat. 🙂
am un milion de chestii în cap, uneori nu ştiu nici cum să mă împart… e drept, nu prea scot bani din asta, e tot atât de drept că uneori mi-e foame, dar în viaţă sunt şi astfel de momente. eu îmi asum alegerile şi când ele sunt greşite. 🙂
pentru victor – sunt un tip structural optimist cu toate că anii şi vârsta mi-au accentuat (grav) cinismul… 😆 😆 😆
sunt de parerea ca nimic de pe lume nu ne poate determina sa facem ceva in care nu credem. asta daca suntem cinstiti cu noi insine. orice compromis, mai devreme sau mai tarziu se razbuna, sub o forma sau alta. si da, semnele sunt peste tot, trebuie doar sa fim atenti, conectati la univers (tot ceea ce ne inconjoara) si sa ne ascultam intuitia.
o sa apara ceva de lucru, mai potrivit cu ceea ce cauti. pana atunci, aliatii principali iti sunt rabdarea si increderea in tine. 🙂
bafta!
pentru Ruby – 🙂 mi-a plăcut ce a spus victor. cred că subconştientul şi universul rezonează şi împotriva voinţei noastre…. 😆
în definitiv să mori de foame nu este o ruşine ci un fapt. 😛 😛 😛
Nu stiu, Brush, ce pot sa mai zic?! Daca nici pe tine nu te vede cine trebuie, care esti atat de VIZIBIL!
Si totusi, eu cred ca foarte multi oameni iti citesc blogurile, am impresia ca se mai si inspira…. Ti-am zis ce subiect au avut Buzdugan si Morar dimineata? Tepele pe internet, apropo de site-urile de dating, relatiile infiripate pe net….
In legatura cu intalnirea esuata… a fost un semn (eu cred in semne) ca nu era de tine acel job. Si nu-ti mai da tu singur in carti ca nu e bine.
Bine ai facut ca ai renuntat. In fond, ti-ai dat raspunsul din start, nu stiu de ce ai mai pornit la drum… Unu: ce stiai despre job, e drept, foarte adevarat, era informatia care nu trebuia sa-ti vina in cap in momentul ala (“Asigurările sunt o escrocherie legală prin care cei puţini şi bogaţi fac şi mai mulţi bani de pe urma celor mulţi şi săraci.”) Doi: ai spus ca nu poti face ceva in care nu crezi… Ai mai dat si banii pe bilet, zau… Sau nu? Haha… o seara buna!
pentru Minelus – de vizibilitate nu mă plâng, dar sunt conştient că sunt un tip incomod, nesupus, independent şi… nonconformist. cum ştiu că din toate acestea nu-mi plătesc întreţinerea la iarnă… 😛 😛 😛
probabil cu puţin noroc un job de paznic de noapte poate totuşi găsesc… ha ha ha! 😛
despre Tarot am citit câteva sute de cărţi, scriu o carte, ştiu exact ce pot şi ce nu pot să fac. 🙂 ideea cu “nu e bine” dateză din vremea când “vrăjitoarele” erau arse pe rug… 😛 😛 😛
o seară faină. 🙂
pentru MicheleLaBelle – nu ştiu…. 🙂 oportunităţile apar şi dispar, o decizie conduce la alta, uneori ne învârtim – din comoditate, obişnuinţă, teamă… – în aceleaşi cerculeţe şi ne mirăm că nu ieşim din… rahat. alteori e bine să spui “nu”. 🙂 în general reţin conjunctura, reţin opţiunile şi alegerile făcute ca ulterior, în timp să văd dacă am ales bine sau nu… 🙂 masochism… ha ha ha 😛 😛 😛
da, pe printul CV-ului am dat 4 RON (are multe pagini… ), pe bilete încă 5… mâncam pâine o săptămână! ha ha ha! 😛 😛 😛
o seaă frumoasă. 🙂
e greu sa-ti inchipui o viatza fara job cum e greu sa-ti inchipui si ca ai o viatza cind ai job !! daca e sa fiu vestic pot zice ca-ti permitzi paradoxul asta inca… nu e rau e bine… dar e pe banii tai,… la noi cica e pe banii lor si i-am face de bani cit putem !
nu mai dau sfaturi ca vad ca nici pe ale gagicilor nu le aplici… care oricum au un avantaj din start.. iti pot spune doar ca cineva care am stat fara job in asteptarea unui job care sa-l vreau : …cu cit astepti mai mult jobul care trebe si care-l vrei … cu atita cind va veni (si va veni) se va dovedi ca nu e chiar ce-ai crezut sau parea … deci poate pina la urma oricum de bani e vorba nu de ideal !
.. ah da ..si asta.. .si cu cit astepti mai mult .. cu atit vei negocia mai putzin cu cel ce-ti va fi sef sau sefa si o sa te poata pune cum vrea ….. si de acolo se impute treaba …
pentru UnSoricel – am mai vorbit despre up şi downside-urile slujbei versus libertate… şi ştim că nu există mult râvnita cale de mijloc… Zen-ul este aplicabil într-o lume Zen, am înţeles asta cu mulţi ani în urmă…. 🙂
tu nu-mi dai sfaturi, eu nu-mi dau în Tarot… ha ha ha! 😛
da’ o poliţă de asigurare vrei? ha ha ha! 😛 😛 😛
uite… o idee: intru în grevă, până nu-şi fac toţi cititorii mei poliţă de asigurare prin mine, nu mai postez nimic! ha ha ha! 😛 😛 😛
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-QqigamlsHQ]
cu negociatul stau prost de felul meu…. nu-mi place deloc să discut despre bani….
oricum, nu ştiu dacă voi prinde vre-un job în următorii 2 ani aşa că încerc să merg pe mâna mea. la pierzanie… ha ha ha! 😛
Ruby se pare ca nu vede ca avem in jur o lume chiar ‘prospera’ contruita de oameni care NU au crezut in ce fac dar au luat bani (unii chiar grei) pe ce au facut… razbunarea ?… imm cica se vindeca cu un Detox, Yoga, Mercedez.. daca ti le permitzi… nu stiu dar asa se vede !
pai daca ma asiguri impotriva nefericii sigur ! haha… vezi ce clauze imi bagi !! trebe sa iau pilule ??
ah Ru si altele.. deci asigura-ma si vedem
pentru UnSoricel – cred că toţi am observat că pentru unii chiar şi criza aduce prosperitate… şi nu ne vine să credem că acei oameni dorm chiar foarte-foarte bine…. în definitiv cei cu griji au probleme cu somnul, normal, nu? ha ha ha! 😆
nu cred că nu cred în ceea ce fac, noi avem o problemă: nu credem în ceea ce trebuie… ha ha ha! 😛
da, sunt slujbe pe care nici eu nu ma vad facandu-le desi teoretic ar trebui sa fim capabili sa ne adaptam la situatie si sa le facem , dar stii ceva , cred ca e defect de zodie .:P
pentru UnSoricel – nu, te asigur că asigurarea nu-ţi foloseşte la nimic, dar o ai sigur. şi PLĂTEŞTI! ha ha ha! 😛
pentru lu – eu am prea multe defecte chiar şi vis a vis de zodie…. ha ha ha! 😛
păi stai să mă gândesc…. am fost lăcătuş, tâmplar, redactor tv, ziarist, rock star, director de firmă, pictor, zilier, zidar, am scos ziare pe bandă la tipografie, editor foto, editor video, grafician, designer… m-am oferit gigolo, dar nu m-a solicitat încă nimeni… ha ha ha! 😛
Daca iti spun ca nu e bine, nu e bine. Lasa ca ma inveti pe mine si o sa-ti citesc eu in tarot. 🙂 Stiu despre cartea de Tarot, mi-ai spus mai demult, nu am uitat. Bafta multa, Brush! 🙂
pentru Minelus – caz clasic: mie îmi plac lucrurile imorale şi nesănătoase… sexul, tutunul…tarotul. ha ha ha! 😛
felicitari! pot spune ca asa as fi facut si eu. un job incompatibil vs o plimbare prin toamna. clar! mi-am amintit de jobul meu in care am nimerit din cauza unui pariu (pe care l-am pierdut. m-am trezit inauntru fara sa imi dau seama :)). apoi prima cerere de concediu ca sa ma duc la un concert – am in mana asta demisia, ori imi dati concediu,ori o las pe birou. apoi ultimul transfer,actualul job, luat prin prezentarea unei taieturi din revista in care aveam bafta in cariera si descrierea situatiei in care ma aflam. deci,te inteleg! ah…mai e ceva ….mie uneori imi place f mult sa merg la interviuri de angajare. doar asa…de amorul artei. de fapt,nu imi doresc nimic de la ei. la ultimul m-au intrebat ce ma motiveaza si ce imi place legat de jobul propus…rasp meu a fost : magnolia minunata pe care o vad in momentul asta pe geam,in curtea firmei pe care o reprezentati. keep walking! 😀 ps : urmatorul interviu onoreaza-l. poate deveni foarte distractiv (pt tine,fireste :D)
Da, UnSoricel, dar banii aia vin la pachet cu multe probleme care apar mai devreme sau mai tarziu. Nu stiu cazuri de oameni bogati si fericiti – a, ca mimeaza ei, e altceva. Stiu ca alearga dupa bani, fac orice sa acumuleze, dar nu mai au timp sa-i cheltuie sau pe cineva cu care sa sa bucure de ceea ce au.
Si mai e ceva, daca faci ceva impotriva a ce simti, la un momendat tot cedezi si te apuca bazdacii, numai ca, de multe ori e cam tarziu, deja esti prins intr-o capcana.
discutia e mai lunga si are foarte multe aspecte. 🙂
pentru vanatorul – ce am lucrat în ultimii ani…. s-a dus. zic de branşă şi de business… şi – nu vreau să speriu pe nimeni – în următorii ani nici că vine înapoi.
ce am eu în cap – sună bine – dar tare mă tem că nu o să-mi ţină de foame, dar cum am un stol de păsări, poate una cacă şi ceva productiv….ha ha ha! 😛 altfel…. am pus-o rău. 🙂
nu-mi plac interviurile, nu-mi place nici să vorbesc despre bani şi nici să-mi negociez salariul… am câteva probleme psihice, admit.
am încercat şi acum să ajung…. m-am învârtit 20 de minute pe străzi şi n-am găsit adresa. nu ştiu ce făceam dacă ajungeam totuşi… probabil mă dădea afară portarul. 😛
pentru Ruby – ba, eu ştiu şi câţiva oameni cu bani şi fericiţi… nu toţi se damblagesc dacă au ceva mai mulţi bani. 🙂
şi eu – sincer – îi admir pe cei care reuşesc să facă bani şi din piatră seacă. este un talent.
dar ce cred, este că totuşi fiecare ar trebuii să-şi câştige pâinea intermediară cu ceva la care are talent, înclinaţie sau măcar interes… şi cred că uneori e păcat ca cineva care are un talent, să-l irosească pe altceva… însă ştiu şi faptul că talentul nu este nici pe departe totul… uneori o percep ca o reală povară care în viaţă mai mult m-a încurcat…
(m-am băgat şi “io” ca musca-n lapte… vorbeai cu UnSoricel… 🙂 )
noapte bună. 🙂