Orele strănutului pe blog: deschis 24 din 24

Mă amuză cum ajung unii la mine căutând „orele strănutului”, wisterol sau diabonal, dame de compania sau te miri ce altceva. Blogul ca o farmacie. 🙂 Mai aveţi compensate? Cauţi ceva şi dai – mai tot timpul – de cu totul altceva. Aspirina care nu te face să transpiri. Sau – dimpotrivă – transpiri fără să mai iei aspirina şi să-ţi găurească stomacul. Tamponată? Zici tu? Şifonat, prietene, doar şifonat. Toate au un capăt undeva şi vine momentul să pui punctul unde îi este locul. Cauţi un ciocan, îţi baţi bine cuiul în cap şi agăţi blogul de el. Eşti ecologist – dă atât de bine! – stingi lumina şi pleci la un picnic cu maşina la marginea drumului… şi laşi în urma ta un morman de deşeuri nereciclabile. Plastic.
Blog de călător, turist rătăcit într-o lume „All Inclusive” dar mai ales exclusiv… Margini şi marginalizaţi. Neînţelesul din noi şi-a înghiţit limba şi stă pitit în debara atârnat de scheletele ascunse. Cred că n-a rămas nimic nespus.
N-a mai rămas nici un sentiment împăturit în batista parfumată, n-a rămas nimic neatins, n-a rămas nici un strop de vis la fundul paharului. Îmi vreau banii înapoi: nu-mi place spectacolul.
Am obosit. Am muşcat şi mi-am rupt dinţii. Mă învârt în cerculeţele mele de fum până ameţesc. Îmi amintesc vag de copilărie, de ochii daţi peste cap urmărind un punct undeva-n urmă, fascinaţia de a te vedea din exterior. Dar acum parcă nimic nu mai fascinează. Dansezi pe sfoara invizibilă din cuvinte răsucite şi te arunci în gol. Adică nu văd unde aş putea ajunge şi nici nu mai înţeleg de ce aş vrea să ajung acolo sau oriunde aiurea altundeva? Gânduri împrumutate şi atârnate de etichete prefabricate în umbra unui blogroll politicos. „Vreau şi io un comment, please!” Sau: „votaţi-mi şi mie motanul!”
Blogul toaletă unde verşi totul din tine şi laşi uşa întredeschisă să vadă şi publicul ceva. Puţin pornO TV, puţin senzaţional, 10% adevărat şi mult playback, ceva copy/paste. Sex fiindcă vinde orice.
Blogul corporatist, militant, subliminal. „Pentru o dantură sexy, beţi Cola şi mult Pepsi!” 😆
Blogul xerox: iei puţin din toate şi faci o ciorbă. Un puzzle… fiindcă eşti deşteptu’ blogului. Croşetezi frumos. Succes garantat. Celebrii anonimi al digitalului cenuşiu. Şi blogul văr: cel de împroşcat noroi.
Blogul de breşă sau blogul elitist. De obicei un loc unde doi se ceartă şi al treilea se bagă ca musca-n lapte.
Blogurile hi-hi-hi şi ha-ha-ha unde totul este roz, poate să ningă, poate să plouă, nimeni nu ne zice nouă!
Blogurile cu copii. Da, da, da, acestea sunt cele mai simpatice: ah, îl doare burtica, ce să fac? Nu, al meu este cel mai frumos! Ba al meu este un geniu: la şase ani îşi schimbă singur pampersul! 😆

Blogul Emo: daţi-mi vă rog un blog, vreau să-mi tai venele! 😆

Blog diluat, blog diletant, blog disident, blog disonant, blog diminuat, blog minat, blog mimat, blog mono, blog bi, blog de blog… Blog de artist: fiţe. Blog de moft. Blog de tras pe nas, de spart vena. Blog să fie, blog de umplutură… Plictiseală mare monşer! Blog de dat cu (cu 😆 ) mucii-n fasole, cu băţul în baltă sau blog de dat cu capul sau în cap cu bâta. Undeva ceva tot crapă… Rock’N’Roll.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IaCXxqRNNcc]