Învăţământul suferă, nu este nicio noutate. Profesorii sunt sub-salarizaţi, şcolile n-au suficiente fonduri nici pentru întreţinerea clădirilor, nici pentru dezvoltare, modernizare. La oraşe mai este cum este, dar la ţară în multe locuri este dezastru şi sunt încă localităţi care nici măcar şcoală nu au sau dacă clădirea există, nu sunt profesori. Dincolo de aceste aspecte deloc minore, problema fundamentală este reforma învăţământului. Despre reformă vorbeşte toată lumea, dar nu s-a găsit nimeni să facă ceva. Problema cea mai mare cred că este Programa Şcolară depăşită, metodologia de învăţământ învechită şi ineficientă. La întrebarea „la ce-mi foloseşte şcoala?” nu există un răspuns ferm. Modelele de succes din societatea post-decembristă n-au ieşit în evidenţă nici prin studii superioare, nici prin cunoştinţe vaste, nici prin aplecarea spre cultură sau minime gesturi de bun simţ. Modelul de succes este ciobanul, borfaşul, fotbalistul, şmecherul. În acest context, la ce bun şcoala?
„Rata de ocupare a românilor cu vârste între 15 şi 64 de ani a fost de 57,4% în primul trimestru al acestui an, în scădere uşoară faţă de aceeaşi perioadă din 2008, potrivit Institutului naţional de Statistică. (…)În aceste condiţii, rata şomajului, (…) a fost de 6,9% în primele trei luni din acest an.” (sursa Money.ro)
Statisticile sunt tot mai alarmante. „Persoanele cu studii superioare au disponibile 334 locuri de muncă. (…)Pentru persoanele cu studii medii şi profesionale, ANOFM are înregistrate 10.434 de locuri vacante. (…).Comisia Naţională de Prognoză (CNP) se aşteaptă ca, la finalul acestui an, să fie 620.000 de şomeri, rata şomajului urmând să urce în acest an la 6,8%, de la 4,4%. (sursa Money.ro)
Concluzia este şi mai alarmantă: cele mai puţine locuri de muncă disponibile sunt pentru persoanele cu studii superioare.
În aceste condiţii, învăţământul superior din România a devenit în ultimii 20 de ani o industrie înfloritoare care an de an scoate pe bandă rulantă mii de posesori de diplome. De-a lungul timpului presa a dezvăluit o serie de nereguli şi nenumărate scandaluri în care au fost implicate diferite instituţii de învăţământ. Sunt celebre cazurile studenţilor străin care au dobândit diplome cu „magna cum laude” şi implicit dreptul de a profesa fără să fi ştiut o boabă limba Română şi cu atât mai puţin materia şcolară.
Cazurile de corupţie, scandalurile de plagiat zguduie doar în mass-media învăţământul, lucrurile în instituţiile cu pricina merg înainte nestingherit şi…”totul rămâne cum am stabilit!”.
Sunt student la F.R. anul I la „Jurnalism, Comunicare, Relaţii Publice” la Spiru Haret în Bucureşti. Încă nu m-am lămurit: este sau nu acreditată această formă de învăţământ la această instituţie cu (mari) pretenţii.
Nu-mi permit să discut învăţământul la alte Catedre, dar constat cu amărăciune că în primul an n-am învăţat absolut nimic. M-am uitat şi peste câteva cursuri din anii următori, dar mare lucru nici acolo n-am găsit. Programa şcolară se dovedeşte extrem de teoretizată şi depăşită. Studentul este îndopat cu date (multe din acestea nerelevante) şi cu aproape nimic aplicabil în practică. Majoritatea profesorilor sunt trecuţi de floarea vârstei, predau în fugă la mai multe instituţii de învăţământ. La Radio – de exemplu – în primul semestru am învăţat despre banda de magnetofon. La examenul „grilă” profesorul a chemat secretara: nu ştia nici să pornească computerele. Nu este de râs, este trist. O discuţie despre diferenţa dintre web 1.0 şi web 2.0 nu-şi are rostul în condiţiile în care cei meniţi să te înveţe tainele meseriei, habar n-au ce reprezintă termenul de „new media” şi despre „blog” au auzit doar la televizor. Lucrurile se schimbă aproape de la minut la minut, urmează aplicaţiile web 3.0, informaţiile vin în flux masiv predominant via internet iar la şcoală am dat de termeni în limba Latină şi informaţii „vitale” gen cine a fost redactorul sportiv la Adevărul în 1936…
Şi revin la ce spuneam mai devreme: în condiţiile în care sunt tot mai puţine locuri de muncă pentru oameni cu pregătire superioară, ce sens are să scoţi pe bandă rulantă oameni prost pregătiţi? Diploma a devenit un moft, un act de snobism, o hârtie în plus de atârnat pe uşa de la baie, o carte de vizită ataşată la C.V. cu înflorituri frumoase, dar fără valoare.
În scurt timp o să ajungem ţara cu cei mai mulţi analfabeţi cu studii superioare, în mare majoritate şomeri.
Învăţământul trebuie reformat, şcoala trebuie să-şi recâştige demnitatea şi rolul educaţional. Programa şcolară trebuie revizuită, în secolul XXI este nevoie de un învăţământ pragmatic, teoria trebuie să fie aplicabilă, să aibă veleităţi practice.
O diplomă nu-ţi mai asigură nici statut privilegiat, nici…viitor luminos. Cunoştinţele reale da.
Mai este un aspect. Dacă cineva tot optează pentru o formă de învăţământ particulară şi implicit plătită, cred că instituţia respectivă este cu atât mai mult obligată să asigure învăţământ de calitate ci nu doar o diplomă trasă la xerox…
Ai dreptate, diploma si-a pierdut valoarea , dar paradoxal tocmai prin marea valoare care i se da, nu mai poti sa faci nimic fara o diploma, oricat de bun ai fi in ceva. Nu contest ca pt anumite meserii iti trebuie pregatirea de specialitate , dar pt unele nu, daca esti bun se face si fara . Poate suntem snobi tot mai mult e judecat omul dupa diploma, tot mai mult pozitia sociala e data de asta,dar in acelasi timp de banii care iti cumpara aceasta diploma . Oameni cu bani dar fara carte isi doresc o diploma tocmai pt a demonstra ca sunt cine sunt si ca merita sa fie acolo in pozitia aia.
Bine ai revenit din concediu in primul rand ! Intregul sistem e de rapa in Romania iar alesi fraierilor nu se gandesc decat la scrutinul din toamna . Ne meritam soarta cred eu ,daca nici acum nu sunt convinsi ca nu trebuie sa-i mai votam pe niciunul si poate atunci se trezesc si ei.
Realitatea e mult mai sumbra decat apare in media,zilnic se inchid unitati ,si ma intreb eu un muritor de rand de unde vor mai avea bani pt. atatia someri daca nu au fost in stare sa aplice o politica de relacsare monetara ?
nu ca n-ai avea dreptate … dar sensu bandei rulante poate e mai larg … in vest azi multi nu-si permit sa faca nici macar atit – probabil nu ma crezi dar invatzamintul a fost reformat masiv in sensul ca o generatie de politicieni care a beneficiat de invatzamint gratuit sau pe burse a taiat toate acestea iar acuma studentul plateste din buzunar si e muls consecvent pentru privelegiu de a ‘invatza’.
Nu c-ar fi ieftin in Ro dar pt ca stiu, nu se compara la preturi cu ce efort banesc ti se cere aici in idea ca deregularea universitatilor le lasa dreptul sa ceara cit voi ei !!! da ai auzit bine cer cit vor ei pe an doar competitia ii tine in sah !… E adevarat aici e mai la zi totul si poate ‘inveti’ mai mult … dar o licentza chiar si cum zici tu din Ro iti da dreptul macar in vest sa fi privit macar putin altfel si sa ai drepturi macar la un masterat etc pe linga ca e reconscuta diploma…. care e un pas in idea mea de a da romanilor niste drepturi mai egale cu ceilalti in UE…
Deci pe cind si la voi … un invatzamint reformat dar care costa prea scump ca sa ti-l permiti ?? sau sa nu te sacrifici masiv !! E putin cam ce s-a intimplat cu cartile .. in trecut erau carti ieftine dar nu gaseai usor carti bune…. azi sunt carti bune dar nu fac banii si nu ti le permiti decit una cite una !? Merita ?
pentru lu – da şi nu. 🙂 cum arată şi statisticile: diploma mai mult te încurcă azi în a găsii o slujbă…
ideea ar fi să înveţi ceva util la şcoală începând din clasa a I-a şi urcând treptele învăţământului să te specializezi în ceva… la noi încă se merge pe ideea de “mult” şi… prost. adică inutil. termini şcoala şi în fapt nu ştii nimic.
Este dezastru nu numai în învăţământ; nu există motivaţia învăţării, dar nici a dascălului să-şi facă treaba.Ştiu că o să se spună că menirea…..chemarea….bla, bla, bla…..
Vorbe! când este permanent atacat şi din toate părţile, când hârtiile pe care trebuie să le facă pentru a dovedi că munceşte, îi răpesc 3/4 din timpul pregătirii lecţiilor, când lucrează suplimentar spre a-şi spori veniturile…….Nu mai face aproape nimic.Trist, dar foarte adevărat. La noi trebuie de sus în jos schimbaţi oamenii,pentru a se schimba ceva în bine….
pentru iulia m – m-am întors de mult din concediu. 🙂
http://brushvox.wordpress.com/2009/06/22/povestiri-din-padurea-verde-greenwood-resort-goynuk/
despre boicotarea alegerilor am scris nu o dată.
viitorul însă depinde în mare măsură de o educaţie adecvată. 🙂
pentru Un Soricel – nu vorbeam strict de învăţământul superior. şi nici doar de cel particular.
învăţământul trebuie reformat din clasa a I-a. la noi se merge pe schema de mult şi inutil, ne pricepem la toate şi la nimic, acumulăm informaţii multe, depăşite şi inutile, fără aplicare practică…
am văzut un documentar foarte interesant despre reforma învăţământului din Polonia după un model Finlandez… 🙂 şi se pare că dă roade.
am discutat despre asta, la noi este ieftin, dar… prost.
îmi plătesc şcoala şi dau o grămadă de bani pe cărţi pe care le aleg eu în librărie, nu fac parte din pachetul recomandat şi obligatoriu impus de profesori… acelea sunt… bullshit.
poveste complicată şi complexă, cred că abia de am atins suprafaţa şi doar am turnat benzină pe un foc mocnit…
pentru adnana – în primul rând schema şi programa şcolară este depăşită şi ruptă de realitate… pe mine asta mă enervează cel mai mult.
cum spuneam, am atins subiectul doar la suprafaţă…sunt ape adânci şi tulburi…
Din ce in ce mai multi spun ca nu mai voteaza si ca ar trebui sa desemnam pe altii la conducerea tarii. Si ca toti sunt la fel, oricum nu avem din ce alege.
Eu tot spun si nu ma aude nimeni. Oameni buni! Nu voi cei din mediul urban, si nici cei cu studii superioare nu-i alegeti. Voi doar votati. (daca votati)
Propunerile, semnaturile se fac in mediul rural. Am lucrat acolo si am vazut cum se procedeaza.
Oamenii doar voteaza ceea ce deja s-a stabilit.
Cu cat numarul de someri este mai mare, cu atat e mai mare numarul celor saraci. Ei nu au nevoie de carte ci de paine. De un ban pe ziua de azi, iar maine (vorba romanului) “vom vedea ce-a fi”.
De asta se poate rezolva facil in mediul rural “politichia”. Acolo nu ai ce sa faci cu o diploma, decat forta fizica si papica. (ok! sa nu uitam … si palinka)
Exemplu concret: cu 2 kile de bautura pe persoana s-a (re)votat primarul. De unde a avut atata palinka? Eu am vazut, cu ochii mei, cele 3000 de kg de mere cumparate cu 2 lei kg-ul. Deh! A mai trebuit saracutul sa mai cumpere ca nu i-a ajuns recolta proprie. L-am intrebat ce face cu atatea mere cumparate. Vazand mirarea mea, mi-a raspuns – sa nu ma ingrijorez ca mai are inca pe atata si nu mai pune la socoteala prunele si alte fructe. Iar cu ocazia alegerilor locale se discuta si despre cele judetene si unde trebuie pusa stampila pentru a vota. Iar semnaturile pentru vreun reprezentant se strang tot acolo, la barul comunal. (dau o bere, da si tu cu batul aici ca ne trebuie la centru)
Acesta e doar un aranjament mic, dintre toate cate am vazut.
In ce priveste invatamantul: oamenii nu au nevoie de carte, Romania nu are nevoie de specialisti.
Nu va mirati de asta. Oamenii cu studii medii si superioare (aici vorbesc despre cei care si-au terminat studiile si cunosc meserie; nu despre cei cu diplome false), aia carora le merge bibilica, nu-i poti indopa cu minciuni. Un astfel de om, angajat, nu va primi retributia pe care o merita. Pentru a fi adus la starea de saracie (ca doar toti suntem si trebuie sa fim egali, nu-i asa?) incat sa cerseasca bucata sa de paine si sa taca, pentru a o primi.
Bine-nteles ca guvernul nu este interesat sa tina in tara astfel de oameni. Un numar semnificativ de astfel de persoane inseamna putere. Iar din randurile lor s-ar putea ridica cativa (votat de cei care gandesc la fel) si nu ar mai exista claca asta (unita) din parlament.
In ziua de azi, daca un elev nu stie materie promoveaza oricum. Pe vremea noastra, era lasat repetent. Daca nu reusea sa invete in ritm cu ceilalti, era ajutat. Dar, asta presupunea un efort de vointa din partea sa. Tin minte ca in clasa cu mine era si fiica sefului regional de partid. A luat o sigura nota de patru. Insa parintele nu a venit la scoala sa-i dea in cap educatoarei.
Colac peste pupaza. Mi-a fost dat sa vad un text scris de o fata, eleva in clasa a XII-a (la un liceu din Bucuresti), plin de cuvinte gen messenger. Teoretic, acel text trebuia sa fie un viitor CV.
Imi cer scuze brushvox daca am scris ceva deplasat si ca m-am intins atata.
O zi frumoasa sa avem!
P.S. Sa nu deschizi vreun subiect despre sex. 😛 Blogul va ajunge nuvela in parti. 😀 😀 😀
…si eu am trecut prin spiru haret brasovean in ’93..pt. mine o apa de ploaie la ora aia, dar si gradul meu de a lua scoala in serios la ora aia era decazut rau….la astia de peste ocean o diploma obtinuta aici la ei, e sfanta…ai carte ai parte , tine pe aici…. dar si costa …
pentru Petra – am tot dezbătut şi politică, şi economie, şi social, şi…sex. toate devin telenovele, cercul cititorilor este restrâns şi în linii mari suntem cam pe aceeaşi poziţie…aşa că de multe ori pare vorbă-n vânt orice am spune…
totuşi uneori sper să mai citească câte o chestie – din greşeală – şi cine trebuie….
uite, dacă dă un prof sau decan de la USH peste blogu’ ăsta, cred că-mi termin rapid socotelile cu facultatea…ha ha ha ha! 😛
mă enervează când nu spune nimeni nimic, nu când scrie ceva. 🙂
pentru rifeor – eu stau serios să mă gândesc dacă merită ori ba cheltuiala… e un fel de “să te aflii în treabă”…
dar mă gândesc şi la copilul meu şi cumva nu vreau să facă şi el şcoala numai aşa că “trebuie”…
în vest şcoala este treabă serioasă, chiar dacă cum spune şi Un Soricel, costă şi nu este pentru “tot poporul”… facultatea nici nu trebuie. părerea mea.
Vreau sa aduc alt punct de vedere. Cel putin cu invatamintul claselor I-XII. Dupa parerea mea (si a multor altora) si dupa datele adunate, cel mai mare succes inregistrat in invatarea copiilor il are sistemul de invatare acasa. Parintii ar trebui sa fie responsabili cu educarea copiilor lor. Facultatile se uita dupa copii invatati acasa, si in general, profesorii au de spus numai vorbe bune despre astfel de copii. In Romania de ce nu se poate, de ce nu se aplica Constitutia?
Ministerul invatamintului exista doar pentru a aproba programele ONU care vrea indoctrinarea copiilor nostri. Statul ar trebui sa iasa din invatamint si din sectorul privat. Ar trebui sa creeze circumstante care ajuta oamenii sa traiasca cum vor si sa faca ce vor cu viata lor.
Buna seara, Brush!
Ai abordat acest subiect azi, cand nepotul meu a luat licenta cu 8 in informatica (pup pe carnaciorul meu, hahaha! asa-i zic eu de cand era mic). Eu sper sa-i fie de folos aceasta facultate.
Brush, poate s-o mai schimba ceva in bine pana s-o face David mare…. Mie mi se pare o mare tampenie repartizarea absolventilor de cls. a VIII-a prin intermediul calculatorului. Era mult mai bine inainte, cand elevul isi alegea singur liceul la care voia sa dea examen de admitere cls. a IX-a, daca pica examenele, ramaneau locuri la alte licee.
Tampitii astia de ne conduc in primul rand trebuia sa aiba grija de sanatate si invatamant, sub toate aspectele, inclusiv de salariile angajatilor.
“Tampitii astia de ne conduc in primul rand trebuia sa aiba grija de sanatate si invatamant, sub toate aspectele, inclusiv de salariile angajatilor.”
Nu este asta rezultatul indoctrinarii comuniste? Statul nu ar trebui sa se ocupe de sanatate, invatamint si nici de salariile oamenilor. Asta e treaba fiecarei companii private. Trebuie sa invatam sa gindim in afara cutiutei comunismului, altfel tara nu va inainta niciodata.
Imi pare rau ca trebuie sa te contrazic, draga Cristina. Pai nu inainteaza pentru ca ei au grija numai de salariile lor, sa le mearga lor bine, sa traiasca ei bine. Si am perfecta dreptate. Nu mai e cazul sa-ti argumentez de ce….
Pai asta spun…ca statul ar trebui sa dea legi in asa fel ca sectorul privat sa poata inflori, nu sa aiba grija numai de ei. Sa dea legi bune si sa lase sectorul privat sa se descurce, fara sa-si bage tentaculele in treaba oamenilor. Sa iasa din sanatate, invatamint si sectorul privat. Ce e gresit in asta?
Asa da…
pentru cristina – este vina mea, nu m-am exprimat suficient de clar: când am spus reforma învăţământului, m-am referit la tot învăţămîntul.
dacă în şcoala primară se începe greşit, tot parcursul educaţional este compromis.
plătim taxe către stat exact pentru a beneficia de protecţia statului, de asistenţă socială şi medicală, de învăţământul “gratuit” obligatoriu. tot conform constituţiei. altfel taxele nu se mai justifică, toţi am fi pe cont propriu şi da, ne-am descurca fiecare cum am putea în sectorul privat.
(strict tehnic vorbind, legile le dă parlamentul – forul legislativ – statul prin instituţiile sale doar le aplică. este principiul separării puterilor în stat.)
şi revin la reformă, modele există. am văzut un documentar despre reforma din Polonia după model Finlandez care dă roade.
copii sunt lăsaţi liber, învăţatul este un fel de joacă, materia este strictul necesar. când copilul creşte, ajunge în clasele superioare, alege şi începe specializarea… ce rost are să înveţi chimie anorganică, dacă tu vrei să te faci istoric? (e doar un exemplu la nimerială…)
discuţia este mult mai amplă şi nu o putem epuiza la un bloguleţ de principiu…
merci de comentariu. 🙂
pentru Minelus – n-am intervenit mai devreme, l-am luat pe David şi am fost în parc. ne-a prins ploaia, ne-am adăpostit pe o terasă şi eu am băut o bere…faină educaţie îi dau! ha ha ha! 😛
cum am tot lămurit şi explicat, mă refeream la tot învăţământul, de la clasa a I-a până la doctorat… şi da, mă gândeam în primul rând la David… eu sunt un câine bătrân care am trăit nu doar fără diplomă, dar ani de zile şi fără acte… ha ha ha! 😛
felicitări “carnaciorului” tău şi să aibe baftă pe viitor în tot ce face. 🙂
Am inteles ce ai vrut sa spui, poate eu nu m-am exprimat bine. Reforma invatamintului nu depinde de nimeni altcineva decit de parinti.
Da, este o prostie sa se plateasca taxe pentru invatamint, asigurare medicala, pensii. Conform Constitutiei:
ARTICOLUL 29
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.
Deci raspunderea este a parintilor. Parintii trebuie sa asigure educatia copiilor, potrivit propriilor convingeri. Sint multi parinti care SINT OBLIGATI sa-si trimita copiii la scoli unde se invata lucruri impotriva propriilor convingeri. Deci, unde e libertatea data de Constitutie?
Daca un parinte nu plateste taxe pentru scoala si deci nu este obligat sa-si trimita copiii la scoala, atunci ar avea banii aceia sa-si educe copilul cum vrea, sa plateasca profesori care invata copiii potrivit convingerilor parintilor.
Problema mea este ca educatia publica (aka Ministerul educatiei) detine monopolul in invatamint si nu da voie parintilor, constitutional, sa-si educe copiii conform propriilor convingeri. Iar oferind educatia publica “gratuita” face mai usor ca parintii sa renunte la datoria lor.
pentru cristina – nu este ceasul potrivit pentru a despica DEX-ul în patru: educaţia este una, învăţământul este altceva. 🙂
părintele este obligat să-şi educe copilul – potrivit propriilor convingeri – dar nu poate să-i asigure un învăţământ adecvat în faţa blocului sau în fundul curţii…
nici mie nu-mi place metoda şi sistemul educaţional oferit de stat – pe care vrem, nu vrem îl susţinem toţi prin taxele plătite, exact cum facem şi cu sănătatea şi asistenţa socială – dar există şi învăţământ particular acreditat de la grădiniţă până la facultate (de exemplu şcoala Waldorf – http://www.waldorf.ro/Intrebari_si_Raspunsuri.asp ).
asta însă nu schimbă esenţa problemei ridicate de mine: de ce statul ezită să facă reforma despre care prin reprezentanţii ei şi prin politicieni, se tot vorbeşte?
o seară bună. sau…noapte bună! 🙂
Cum vrei s-o numesti, educatia si invatamintul este de datoria parintilor (cum pot eu sa-mi “educ” copilul potrivit creatiei cind la scoala va “invata” potrivit evolutiei? care e diferenta?). Si ba da, parintele poate sa asigure copilului un invatamint adecvat in fundul curtii sau la masa din bucatarie. Numai sa vrea si sa fie lasat. Sint multe dovezi in statele civilizate unde facultatile bune apreciaza astfel de elevi.
Nu este corect ca dupa ce platesti scoala publica s-o mai platesti si pe cea privata. Banii ar trebui sa urmareasca copilul, oriunde merge acesta.
Ca si cetateni avem asteptari nepotrivite de la un guvern care nu are responsabilitatea sa faca nici un fel de reforma. Doar acea reforma este buna cind da parintilor responsabilitatea de a-si invata copiii. Care nu trebuie sa se implice nici in invatamint, nici in sanatate sau pensii. Asta este ceea ce comunismul ne-a invatat. Ca noi nu sintem responsabili de mai nimic, ca trebuie sa asteptam totul de la stat/guvern.
pentru cristina – am intuit că aici vrei să ajungi. 🙂
biserica ortodoxă a reuşit pentru câţiva ani să-l scoată pe Darwin din programa şcolară, de ce nu ai jubilat?
cred că este de nepermis aşa ceva într-o şcoală publică!
fiecare cu dumnezeul lui şi cu… mă-si.
înainte de 46 şi venirea comuniştilor la putere, erau şi şcoli finanţate şi susţinute de biserică, acum şi biserica doar ia banii omului şi nu face nimic, dar absolut nimic pentru om.
asta cu “noi nu suntem responsabil de nimic” nu este o ideogramă comunistă ci una creştină: dumnezeu le vede pe toate, le aranjează pe toate, pe lumea “cealaltă” o să ne fie mai bine…bla bla bla.
nu cred că învăţământul şi credinţa trebuie amestecate.
ţările civilizate? americanii au avut mult de furcă cu mormonii care din considerente asemănătoare s-au izolat în ferme şi şi-au “educat” copii după propriile convingeri… şi nu doar ei şi nu o dată s-a ajuns la intervenţii militare sângeroase… nu cred că un copil trebuie îndobitocit nici cu idei politice, nici religioase… părintele nu este un dumnezeu în miniatura care să ştie “mai bine” ce este “bine”.
nu vreau să discut despre credinţă şi nici despre religie. am făcut-o nu o dată şi ştiu exact că nu ajungem nicăieri.
Nu am vrut sa ajung “aici”, acesta a fost un exemplu care mi-a venit pe moment. Daca fiecare cu zeu ma-si, de ce se invata alta religie in scoli: umanismul? Religia crestina invata ca sintem responsabili pentru tot ce facem, asa ca aici amesteci lucrurile. Dar nu despre asta am vrut sa vorbesc. Sa luam alt exemplu:
Educatia vs. invatamint. Care este diferenta ca parintii trebuie s-o faca pe prima si institutiile guvernamentale pe cea de a doua? Invatamintul este de a transmite o invatatura, corect? (simplist) Imi invat eu copilul cum sa tina lingura in mina? Cum sa foloseasca toaleta? Cum sa se joace frumos cu cei din jur. Sint astea invataturi? Da. Academice? Normal ca nu. Dar academicele sint doar o parte din viata cuiva. Sa luam si posibilitatea asta. Copilul are o bomboana. Ii mai dau una. Nu am voie sa intreb cite bomboane are acum, pentru ca asta tine de invatamint sa-l invete cit face 1 si cu 1? Sau nu am voie sa-l intreb pe copil cit sa astepte restul de la magazin, ca poate ma bag peste profesorul de matematica si cum sa am tupeul asta?
Poate ca tu ai mai mare incredere intr-un strain, fie el profesor, tot strain e, ca sa ii bage in cap copilului tau ce vrea el. Eu zic ca nimeni nu-si stie mai bine copilul decit un parinte interesat. Nimeni nu vrea binele copilului meu mai mult decit mine.
Zici ca un copil nu trebuie indobitocit cu idei politice. (si de ce nu ar fi pus in tema cu ce se intimpla in jurul lui?) In America se indobitoceste deja cu ideile liberalilor, in Europa cu cele ale ONU. Ai scris vre-un post despre ceea ce Ministerul invatamintul a semnat cu ONU sa invete copiii de liceu? Ai auzit de programa “Speak Truth to Power”? De ce aceia care sint impotriva religiei crestine in scoli nu sint impotriva acestui fel de religie? Nu ti se pare ca miroase a ipocrizie? Sau e ok sa se invete orice dar nu religia crestina, nu?
Cine este acel “mic dumnezeu” care sa stie ce e mai bine pentru un copil? Statul? Cine ii da aceasta putere? Pe baza a ce isi ia acest drept? Fortare? Avem un stat dictatorial?
De ce copiii educati acasa au note mult mai mari in testele standarizate decit cei care invata in scolile private sau publice? De ce la concursurile nationale sint intotdeauna printre primii? Pentru ca doar statul detine monopolul creierilor copiilor nostri? Te inseli daca crezi ca aici e vorba de educatie. E vorba de control.
pentru cristina – dacă “nu am vrut”, nu ajungeam. 🙂
eu chiar nu vreau să (mai) discut nici religia, nici credinţa.
1. http://brushvox.wordpress.com/2008/10/16/omul-nou-religios/
2. http://brushvox.wordpress.com/2008/10/13/umbrela/
şi cred că mai sunt… 🙂
şi repet, (părerea mea) greşit! creştinismul te învaţă că nu ai nicio treabă, totul se “spală” cu o spovedanie şi o rugăciune, păcatele se iartă şi chiar şi după o viaţă de păcătos, dumnezeu este bun şi te poate strânge-n braţe. isus a murit pentru “păcatele noastre”, nouă nu ne rămâne mare lucru de făcut… chiar nu-mi doresc să intru în subiect. responsabilitate ai în budism de exemplu. 🙂 alegi şi îţi cauţi calea. ei….da, e greu, când nu primeşti “directive” clare şi tre’ să-l cauţi şi să-l găseşti (eventual) pe dumnezeu… dar sincer, n-am chef nici de discuţii pe temă, nici nu vreau să conving pe nimeni despre nimic legat de credinţă. tolerez orice credinţă.
dacă un părinte îşi permite luxul să stea acasă şi să se ocupe exclusiv de educarea copilului, este şi măcar de inteligenţă medie, cred că ar putea să educe un copil cât de cât la un nivel acceptabil, dar această situaţie este pur ipotetică. în realitate nu cred că se întâmplă şi după vehemenţa afirmaţiilor pe care le faci, trădezi faptul că tu ai băga-n capul copilului tău propriile tale idei care – cu tot respectul – în multe cazuri pot fi fundamental greşite.
învăţământul are anumite norme, o metodoligie specifică, etc. ai tu sau am eu toate aceste cunoştinţe? sau un părinte oarecare?
asta cu copii cu note mari educaţi acasă din ce statistici ai scos-o?
control. scuză-mă, dacă ajungem să discutăm şi despre “paşapoartele cu chip” (am scris şi despre asta…ha ha ha! 😛 ), prefer să citesc cursurile pentru restanţele din toamnă…ha ha ha! 😛
Ca si parinte am dreptul sa-mi invat copilul ce religie vreau. La fel ca orice ateu, musulman sau budist. Statul nu are dreptul sa se bage.
Ca un parinte sa stea acasa nu trebuie lux. Trebuie determinare. De ce situatia ar fi ipotetica? Cum sa nu se intimple? Chiar eu fac, impreuna cu alte 2 milioane de copii. Si da, bag in capul copiilor mei propriile mele idei. Dar stii care e diferenta? Sint dispusa sa cercetez ceea ce cred si sa vad daca ce cred este adevarat, nu numesc ipotetic ceva fara de care sa nu am habar.
Chestia cu “învăţământul are anumite norme, o metodoligie specifică, etc.” e apa de ploaie, motive de control. Motive sa submineze autoritatea parintilor. Altfel cum se explica multi care termina liceul si nu sint in stare sa scrie si sa citeasca? Sau cum se face stiu persoane care au terminat si o facultate si nu stiu nici sa vorbeasca corect, dar sa mai scrie corect? Am terminat si eu liceul si stiu ce fel de “educatie” am primit in scoli. Trebuie sa invat cot la cot cu copiii mei sa recuperez ceea ce profesorii au fost prea ocupati sa ma “invete”.
http://www.hslda.org/docs/news/hslda/200707310.asp – note mai mari decit cele nationale din scoli publice
http://www.hslda.org/docs/nche/000000/CollegeExcel07.pdf – copiii invatati acasa exceleaza in facultati
http://www.hslda.org/docs/nche/000010/200410250.asp
Sa mai caut? Sau e de ajuns cu situatia ipotetica?
pentru cristina – bine cristina. exact asta am spus: vreau să evit discuţia fiindcă ştiam că nu ajungem nicăieri cu ea.
eu sunt mai idiot şi mai am multe îndoieli şi în ceea ce priveşte copilul meu – vrând, ne vrând – am decis să-i povestesc despre toate religiile, când o să fie cazul, despre toate orientările politice şi când o să fie momentul, să aleagă el ce crede de cuviinţă. nu pot şi n-am căderea să-i decid nici credinţa, nici religia şi nici orientarea politică…ori sexuală. oricât de greu ar fi şi ori cât de incomod mă face să mă simt eu ca părinte.
şi revin, toate acestea n-au nicio legătură cu problema ridicată de mine: învăţământul public trebuie reformat din temelii.
educaţia dată acasă este esenţială (să nu-ţi bagi degetu’ în nas, să nu scuip pe jos, să cedezi unui bătrân sau unei gravide locul în tramvai, să nu furi, etc), şcoala are menirea să înveţe copilul cât fac 2+7, care este capitala Albaniei, la ce foloseşte ficatul, etc… pur întâmplător mama mea a fost profesoară şi sora mea este profesoară şi cunosc alţi zeci de profesori.
Motive de control? Văd că doreşti să-ţi controlezi copilul mult mai mult decât statul printr-un profesor îşi doreşte. este alegerea ta, eu sunt un liberal şi cred că fiecare fiinţă vie este un individ care trebuie respectat şi lăsat…liber. cum spuneam, este greu pentru un părinte să-şi lase liber copilul, dar mie nu-mi plac lucrurile uşoare…
să ai pace!
Adica vrei sa spui ca tu nu stii sa-i spui copilului tau cit face 2+7? Sau care este capitala Albaniei? Nu inseamna asta ca scoala care ai primit-o a esuat in a te invata asa ceva? Pentru ca daca ai invatat la scoala cit fac 2+7, te poti duce oriunde in lume si spune oricui cit fac 2+7, nu? (daca limba nu ar fi o bariera)
Vorbesti de libertate? Are un copil libertate atita timp cit este in scoala publica??? Glumesti!!! Are libertatea sa invete ce il intereseaza, in ritmul care ii place? Daca azi vrea sa mearga la muzeul cutare, poate? Daca in loc sa scrie un eseu despre vulcani, il intereseaza unul despre sistemul solar, poate? NU!!! In scoli trebuie sa faci ce ti se spune, cind ti se spune si cum ti se spune. Numesti asta libertate?
Copiii mei invata istoria folosind ce metoda vor, matematica ce carte se potriveste pe stilul de invatare al fiecaruia, stam la o lectie pina o intelegem sau trecem peste altele care sint usoare, nu trebuie sa “stam dupa clasa”. Vrem sa mergem azi intr-un loc? Cine ne opreste? Vrem sa studiem ce insecte sint in parc timp de 6 ore? Cine ne opreste?
Daca stai un pic si te gindesti, care din astea doua situatiile ti se pare ca inseamna libertate? Doar pentru ca ai crescut intr-o familie de profesori, nu neaparat inseamna ca invatamintul public este cel mai bun.
Daca comparam copiii care stau 6 ore in clase, ca si arestati, cu cei care pot sa-si faca programul cum vor, care ti se pare ca e mai liber?
Nu-ti plac lucrurile usoare? Sa ai responsabilitatea sa-ti educi si sa-ti inveti copiii nu este tocmai floare la ureche….ai curajul s-o faci?……I didn’t think so.
pentru cristina – mă repet: nu ajungem nicăieri atâta timp cât avem două monologuri în paralel. vreau să cred că am fost suficient de deschis unui dialog, nu încerc să te conving de “adevărul meu”, dar simt cum tu ţii morţişi să-ţi impui “adevărul”…
1. cât fac 2+7 cred că pot să explic în peste 5 limbi. dar asta nu dovedeşte că şcoala făcută de mine a funcţionat impecabil.
2. libertatea. copilul meu de un an şi opt luni a măzgălit toţi pereţii, toată mobila, maşina de spălat şi cam tot ce a prins. spre disperarea soţiei. eu de fiecare dată i-am dat hârtie şi i-am explicat că măzgălitul pereţilor poate nu este cea mai bună idee. dacă după 15 minute iar trecea la pereţi… în final l-am lăsat. peste 1 an sau 2 zugrăvesc din nou şi gata.
este enervant când lucrez la ceva şi vine şi cântă el la clapele cu care eu tocmai compun, dar tot aşa, îl las, mă dau la oparte.
îmi doream să devină bancher şi nu tot un artist ratat ca mine, dar nu am să intervin. i-am cumpărat şi nişte tobe fiindcă am observat că-i plac ritmurile. 🙂 dar n-am să-l oblig să înveţe pian şi n-am să-l forţez să picteze.
3. despre asta vorbeam: sistemul actual şcolar este învechit şi depăşit, este necesară o reformă radicală. de la asta a plecat discuţia, nu?
3 şi un pic: eu îmi asum răspunderea pentru tot ce fac, ce cânt, ce scriu, ce pictez…ce fotografiez. toate fac parte din mine şi sunt viziunile, opiniile mele. dar nu vreau să le impun nimănui, nici măcar propriului meu copil. copilul nu este proprietatea mea, este un individ, o personalitate aparte. este dependent de mine (deocamdată), dar nu cred că asta îmi dă drepturi supreme asupra lui. încerc să stabilesc o relaţie deschisă, de prietenie şi…egalitate. încerc.
p.s. – nu mă cunoşti, dar văd că mi-ai aplicat o etichetă, mă judeci. face parte din spiritul creştinesc. ştiu. 🙂
pentru cristina – programul anti-spam a blocat mesajul tău fiindcă conţinea linkuri şi din greşeală în loc să-l aprob, era să-l şterg…ha ha ha! 😛
am înţeles ideea, e perfect să nu-ţi trimiţi copilul la şcoală, te descurci de minune să-i oferi educaţia adecvată acasă, nu îmi rămâne altceva de spus decât: felicitări.
şi cum am spus de ieri, rămânem fiecare cu părerile noastre. 🙂
o zi bună.
“3. despre asta vorbeam: sistemul actual şcolar este învechit şi depăşit, este necesară o reformă radicală. de la asta a plecat discuţia, nu?”
Da, si eu am venit cu o solutie. Responsabilitatea sa cada asupra parintilor. Se vor rezolva mai multe decit crezi.
“p.s. – nu mă cunoşti, dar văd că mi-ai aplicat o etichetă, mă judeci. face parte din spiritul creştinesc. ştiu.”
La fel ca si tine…o gramada de atacuri la persoana si la religia mea la posturile de mai sus. Din ce spirit ai facut-o tu?
pentru cristina – tu ai pomenit de religie, tu ai adus discuţia în această zonă. nu mă interesează nici religia ta, nici a altcuiva.
dacă pe tine te mulţumeşte, este perfect. 🙂
responsabilizarea părinţilor şi renunţarea la şcoala publică poate fi o soluţie individuală, dar în nici un caz o soluţie genearală şi dacă te gândeşti puţin, sunt sigur că găseşti şi răspunsurile… majoritatea părinţilor sunt la serviciu şi 10-12 ore pe zi…
nu atac pe nimeni, am simţit agresivitatea şi am răspuns. eu nu pot fi convins şi cu atât mai puţin, nu poate nimeni să-mi impună nimic…
o seară plăcută. 🙂
Nu am incercat sa impun nimanui nimic. De fapt am inceput primul meu post aici cu: “Vreau sa aduc alt punct de vedere.”
Stiu ca este greu ca mentalitatea sa fie schimbata, dupa 100 de ani de indoctrinare in Romania, se crede ca numai statul stie sa educe.
Asta zic eu ca este unul din responsabilitatile statului, parlamentului daca vrei, sa dea legi in asa fel incit sectorul privat sa mearga bine, ca un barbat sa poata sa-si intretina familia cu salariul lui, iar mama sa stea acasa sa-si invete copiii. Asta trebuie sa intereseze statul, nu cit de tare trebuie indoctrinat un copil.
pentru cristina – ok.
statul este doar un administrator. nu are legătură cu sectorul privat, chiar dacă uneori pot intra în concurenţă… dar asta e doar un stimulent pozitiv.
cred că problema este că nici sectorul privat nu reacţionează corespunzător…
parlamentul da, are sarcina legiferării şi la noi o face cu… c*rul. asta e.
toate la un loc duc înapoi la ce am spus de la bun început: sistemul şi abordarea învăţământului trebuie schimbată, reformată din temelii. dacă nu se schimbă abordarea în şcoala publică, nici cea privată nu poate venii cu o abordare abrupt diferită atâta timp cât trebuie respectată programa şcolară.
ok, eu am venit cu o solutie, tu cum propui ca trebuie sa se faca reforma?
Statul este foarte in legatura cu sectorul privat. Daca parlamentul voteaza sa se taxeze companiile private cu 99%, cum crezi ca va reactiona sectorul privat? Sectorul privat nu poate concura cu statul, pentru ca sectorul privat nu face legi si nici nu are masina de tiparit banii ca sa cheltuiasca cum ii place. De aceea trebuie sa iasa din invatamint si sa lase piata libera sa influenteze reforma in educatie.
pentru cristina – ‘neaţa.
nu ajungem nicăieri: atâta timp cât cei care iau deciziile şi ne conduc nu doresc sau nu sunt capabili să vadă lucrurile global şi în perspectivă, nu se schimbă nimic.
nici în învăţământ, nici în asistenţa socială şi medicală şi…implicit nici în societate.
până la urmă constat că tu eşti o religioasă anarhistă şi pui la îndoială necesitatea instituţiei statului… ha ha ha! 😛
nu cred că este rău faptul că învăţământul de 10 clase este gratuit şi obligatoriu… eu am adus în discuţie doar faptul că ceea ce se studiază în şcoală şi mai ales cum se studiază, nu mai este de actualitate şi este nevoie de reformarea întregului sistem de la conţinut la metodologie… tu vrei să desfinţezi statul… he he he…mie ieşirile anarhiste mi-au trecut pe la 17-18 ani şi într-o biserică n-am mai intrat de peste 10 ani. 🙂
cel mai frumos lucru la oameni este că suntem diferiţi.
Vezi? Iar ma pui intr-o categorie fara sa ma cunosti…. Nu sint anarhista. Statul e bun. Prea mult stat in viata personala nu e bun. Statul sa-si bage nasul unde nu-i fierbe oala nu e bun.
Datoria unui guvern este sa se ingrijeasca de securitatea nationala, si sa fie sigur ca drepturile oamenilor nu sint incalcate. De asemenea sa dea legi in asa fel sa creeze circumstante in asa fel ca oamenii sa traiasca cum vor si sa faca ce vor cu viata lor. Probabil mai sint cam 2-3 lucruri, dar cam atit imi vine acum in minte.
Guvernul/statul trebuie sa aiba o putere limitata in viata oamenilor. De aceea sint impotriva amestecarii statului in lucrurile care nu tin de el. Iar educatia este unul dintre acel lucru. Nu poti sa vii sa-mi spui ca educatia e cea de acasa iar invatamintul e cel de la scoala, cel putin si conform titlului care si-l dau arata intentia lor, de educatie si invatamint: Ministerul EDUCATIEI!
Multumesc mult, Brush.
Si te felicit!!!!!! Sunt intru totul de acord cu tine!!!!!
Te pupa Minela
P.S. Te rog eu mult de tot, zi-mi si mie cum fac sa-mi apara emoticonsurile aici, ca le duc dorul… parca-mi lipseste ceva… numai pentru pupacios si zambaret, atat (cu toate ca-mi place si ala de-si smulge parul din cap… hahahaha!)
pentru cristina – ok. 🙂
pentru Minelus – nimic nu este bine, da’ cumva am să o scot la capăt şi de data aceasta.
emoticoanele trebuie tastate, cele care merg.
zâmbet= : ) (fără pauză între ele)
râs= : P
etc
:-* 🙂 >:D< (sunt pentru tine toti, sper sa-mi iasa…)
Nu mi-a iesit nici pupaciosul, nici imbratisarea.
Ata e fain : D 😀 Zambet larg cu toti dintii-n gura. 😀
Neata! Brushvox
pentru Minelus – uite, te ajută şi Petra: 😀 (merci. 🙂 )
pentru Petra – ‘neaţa la ceas de seară. 😀 sunt cu dosul cam în sus… da’ până diseară îmi revin…ha ha ha! 😛
Imi pare rau sa aud asta. 🙁 Dar daca te consoleaza cu ceva … iti ofer un joc ca sa te destinzi. Mi-am adus aminte … a-propos de dos 😉
http://jocuri.apropo.ro/jocuri-pentru-baieti/joc-spank-the-booty-2842728
Enjoy! 😀
Va multumesc amandorura (am scris corect? hahahaha!)
Un week-end fain, amandorura!
Te pup, Brush
pentru Minelus – week-end plăcut! (credeam că ai rămas blocată la blogul acesta… ha ha ha! 😛 )
pentru Petra – viaţa vine-n valuri, azi eşti sus, mâine jos. nu ştiu cum draq de luni de zile – cu excepţia concediului – tot jos sunt. 🙂 aştept valul următor. 🙂 (sper că nu mă înec la mal… ha ha ha! 😛 )
Am ramas eu blocata, dar nu la acest blog…. Hihihi! daca mai pot sa rad….
Te pup
pentru Minelus – parcă toţi suntem blocaţi…
o seară bună. 🙂