Este peste mână să scrii despre un eveniment la cald. Lucrurile nu sunt încă foarte aşezate, rişti să uiţi ceva, mai e şi mahmureala… ok!
Să amesteci sarea cu zahărul nu este cea mai bună idee. Dacă la „Rock the City” Queensryche şi Limp Bizkit au încăput pe aceeaşi scenă şi afiş, în fapt, un Metalist conservator niciodată nu o să meargă la un concert de Rap Metal. La un festival cum este B’estfest, treburile sunt şi mai complicate. Mă agăţ de un gând de-a lui Berti Barbera din suplimentul revistei „Sunete”: lumea bună are legătură cu muzica bună? Nu cred. „Lumea bună” cu mici excepţii înseamnă-n fapt snobi. Sunt feţele care apar la toate concertele pe locurile scumpe de VIP nu de dragul muzicii ci de dragul imaginii. Concertele au devenit un fel de Mall-uri culturale unde „dă bine” să te afişezi şi să fi văzut. Dar ce înseamnă muzica bună? Nimic. Pentru fiecare din noi altceva. Şi revin la B’estfest: este un cocktail şi dacă „barmanul” nu se pricepe, te alegi cu durere de cap.
Trebuie să o contrazic pe Laura Coroianu: n-am văzut fan Marilyn Manson sărind la Wu-Tang Clan şi nici raperi dând din cap la Manson. Ba, chiar s-au împărţit pumni şi picioare şi puţin a lipsit de la o bătaie generală. Am fost acolo.
Afişul de anul acesta este parcă şi mai pestriţ. Patrice, Snails, White Lies, The Killers, Les Elephants Bizarres, Ayo, Polarkreis 18, Motorhead, Moby, AB4, Funkstar de Luxe, Gabriela Cilmi, Alternosfera, Oceana, Orbital, Klaxons, Franz Ferdinand, Persoana, The Mood, Gravity Co., Looptroop Rockers, The Ting Tings, The Charlatans, Santana… Brrrrrrr! Are cineva un Antinevralgic?
Se puteau împărţii cât de cât artiştii pe căprării, dar probabil ideea era de a atrage un public cât mai larg, deci şi…pestriţ. Cred că organizatorii au încercat să facă profit cât mai mare cu o investiţie cât mai mică…
Bun. Să vă povestesc în linii mari ce a fost ieri, 2 iulie, la B’estfest.
Am ajuns când a urcat pe scenă Ayo. Nu cântă rău, seamănă mult cu Tracy Chapman, se potrivea într-un club, nu pe scena mare a unui festival.
Polarkreis 18 cică cuceresc topurile cu piesa „Allein Allein”, eu nu i-am văzut, nu i-am auzit până ieri seară şi n-am pierdut nimic. În program scria despre „ritmuri distorsionate, riff-uri de chitară şi sonorităţi electronice”, ce am auzit eu, a fost o trupă Disco/New Wave cu sound de anii ’80. Poate tot într-un club, într-o sâmbătă seara dansantă, se potrivesc, dar am rezerve.
Motorhead au început cu „Iron Fist” şi au încheiat după o oră cu trio-ul criminal „Killed By Death”, „Ace Of Spades” şi „Overkill”. Între, Motorhead a funcţionat impecabil, a mers ca un accelerat. Au fost piese din toate perioadele: de la „Stay Clean”, „Metropolis” sau „Just Another Perfect Day” la „Going To Brazil”. Ştiu, sunt eu conservator în anumite privinţe, ador era „Ace Of Spades” şi formula de atunci, dar Phil Campbell şi Mikkey Dee au fost parteneri perfecţi pentru veteranul Lemmy. Despre Mikkey a spus Lemmy că este cel mai bun baterist din lume şi la ce a bătut pe „Overkill”, pot spune că este un tobar rapid, precis şi cu mult nerv. A fost solo de tobe, de chitară, un show Rock tradiţional, poate uşor de uzură. Lemmy evident nu are entuziasmul de acum 40 de ani, dar vizibil se simte încă bine pe scenă.
Nici nu se stinsese ultimul acord de chitară din „Overkill” când pe scena alăturată a pornit primul acord din programul Moby.
Moby a venit cu o trupă beton, a sunat brici şi a avut un program care a acoperit toată gama de sonorităţi şi stiluri pe care artistul le-a abordat de-a lungul timpului. De la piesele cu notă lirică, la Rock, Funk şi Disco, Moby şi trupa lui au cântat impecabil. A fost „Pale Horses”, „Extreme Ways”, „It’s Raining Again”, „In My Heart”, „We Are All Made of Stars”, „Natural Blues”, „Bodyrock”, „Why Does My Heart Feels so Bad” şi „Lift Me Up”. La „Bodyrock” Moby la salutat pe Lemmy, a afirmat că este o onoare să fie pe aceeaşi scenă cu Motorhead.
Organizarea a fost bună, lucrurile au mers şnur. Sunetul a fost foarte tare – mai ales la Motorhead – dar nu şi foarte bun. La Motorhead chiar a sunat înghesuit, aglomerat, inexplicabil având în vedere că era vorba despre un trio, adică bas, tobă, chitară şi două voci. Sunetistul lui Moby a dat volumul general mai jos şi a sunat mult-mult mai bine. Nu mi-a plăcut că în timp ce cântau Polarkreis 18, pe scena alăturată se regla chitara pentru Motorhead. Denotă lipsă de respect şi bun simţ. Am înţeles că totul era calculat la minut, dar parcă 10-15 minute de respiro între programe era bine venit. Cum spuneam, nu se terminase ultimul acord din Motorhead şi s-a suprapus primul acord din programul Moby.
Motorhead au cântat corect, dar nu se compară cu prestaţia lui Alice Cooper de acum doi ani.
Moby a fost extraordinar, păcat că mulţi rockeri au plecat sau au luat în derâdere show-ul, dar asta se întâmplă când faci astfel de evenimente amestecate şi încerci să le legi cursiv, nu delimitezi spectacolele.
Alt aspect enervant este durata show-urilor: au fost spectacole „de buzunar”, de carte de vizită, nişte preview-uri ci nu concerte adevărate. Motorhead au cântat o oră şi cinici minute, Moby o oră şi zece minute. La „Rock the City” – de exemplu – am avut o oră jumătate de Limp Bizkit cum scrie la carte. Gustul acesta amar l-am simţit şi acum doi ani la Manson… care tot o oră a cântat. Ar fi de preferat show-uri complete şi artişti mai puţini. Părerea mea. Din fericire, nici Motorhead, nici Moby nu s-au jucat de-a bis-ul şi au profitat la maxim de ora avută la dispoziţie…
Dincolo este altfel: mergi la un festival, vezi 10-20 de formaţii, vezi ce-ţi place apoi când vine turneul oficial, mergi şi vezi show-ul complet… La noi festivalurile ţin loc de show-uri şi rămânem doar cu aperitivul…
Publicul pestriţ… nu mi-a plăcut atitudinea unora de a fluiera la Polarkreis 18 şi a scanda “Motorhead!”. Nu-ţi place ceva, mergi şi bei o bere. Sau un suc. 😛 Eu asta am făcut. Am băut 3 sau 4… (beri) ha ha ha! 😛 (nu înţeleg nici pe cei care vin la un concert sau festival şi se îmbată crâncen… ce rost mai are să dai banii şi pe un bilet dacă tot nu apuci să vezi/asculţi nimic? [ “mahmureala” mea vine din oboseală, nu mai am 18 ani şi 12 ore de stat în “zgomot” m-a cam terminat…] )
Despre amestecul de genuri muzicale: nu amestecul este ceea ce m-a intrigat cel mai tare ci calitatea unor artişti selectaţi.
Mulţi rockeri s-au supărat pe Moby fiindcă Motorhead a cântat în “deschidere”… Aşa sunt festivalurile de acest gen. Alice Cooper nu s-a simţit jignit acum doi ani fiindcă a cântat înainte de Wu-Tang Clan şi Marilyn Manson… Cum nici săracii Polarkreis 18 nu au ales ei să cânte înainte de Lemmy…
Mai este o chestie: am auzit un zvon conform căruia anul acesta artiştii români nu sunt plătiţi. Motivul este… criza. Eu zic că asta e o mare porcărie!
Preţul biletului poate că este cel mai mic în comparaţie cu alte festivaluri din Europa, în schimb să dai 10 RON pe 3 mici, 2 felii de pâine şi o lingură de muştar, parcă e cam mult. Sau 5 RON pe o clătită mică, 10 pe una mare… sau un pahar cu suc (cald) pe jumătate gol tot 5 RON… Berea era rece, dar parcă uşor acrişoară… tot 5 RON evident.
Cu toate că am plecat înainte de 11, n-am mai prins nicio maşină, am dat banii pe taxi. Degeaba organizare bună în interior dacă nu se leagă şi de infrastructură urbană. Într-un oraş mare şi împrăştiat cum este Bucureştiul, nu poţi lăsa mii de oameni în stradă să se descurce… Părerea mea.
După Fred Durst şi Lemmy şi Moby au spus că avem o ţară frumoasă, suntem un public minunat şi că vor revenii. Eu nu zic nu! Un prieten îmi spunea că la anu’ sigur va fi Limp Bizkit la B’estfest… 🙂 Prefer să-i văd într-un show individual. Pe fiecare din ei.
Am fost şi-n Suburbia la after-party-ul neoficial. Muzica a bubuit, barmanii au fost foarte amabili, rockerii cam puţini. Am ascultat de la Soulfly, Pantera, Metallica sau Motorhead trecând prin Judas Priest, Iron Maiden, Manowar, Type ’O Negative până la Whitesnake, Scorpions, Guns’N’Roses, Twisted Sisters şi… Rammstein. La trei dimineaţa se zguduia podeaua de la „Cowboys from Hell”, la 5 fără un sfert când am părăsit clubul, mai erau doar 4 rockeri dintre care 2 dormeau… Program încărcat, concert după concert şi mai e şi Aftershock-ul cu Manowar, Holyhell, Thunder Storm, Nexsus, Trooper şi Ulytau.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=N_UGFLT0VMY]
P.S.
N-am făcut poze fiindcă mi-am lăsat aparatul foto acasă după experienţa neplăcută de la “Rock the City”.
Despre prima zi a festivalului – numită în mod idiot ziua zero – găsiţi un blog fain şi fotografii la Roxanne.
mi-a placut idea cu Mall-ul cultural …prin care toti trecem.. cred ca e de perspectiva…
nici No Sleep til’ Hammersmith nu suna prea bine asa mi-l aduc aminte deci poate e ceva in sunetul lor oricum Lemmy isi amplifica bassu de 2 ori si evident ca distorsioneaza.. Credeam ca au revenit la vechea componentza cu fast eddie si filthy animal.. dar vad ca m-am inselat..
nu tiu sa te contrazic dar e vorba de UN festival ! si in general asta e ‘traditia’ peste tot … 45 min sets cu bis pina la o ora ! standard…
ce criza o fi aia ca iei taxiul si party til’ 5 ?… dar se pare ca la fel ca si democratia originala si criza e originala … pe aici rocker e sa ai… bani de o singura bere si autubuzu de noapte..
neata , Santana, iti place? mie da 🙂 , pentru cei intra-devar pasionati bestfest cred ca e o gura de aer, pt snobii la care faci referire motiv de plimbat statuia in vazul lumii 😀 , pacat de cei ce nu-si pot permite , daca si o amarata de clatita e 10 lei .
Pe de-o parte sunt de acord cu parerea ta vis-a-vis de amestecarea genurilor. De ce? Pentru ca au fost oameni pentru Motorhead si restul. In timp ce Polarkries cantau se auzeau cum urla galeria invecinata. Nu cred ca a fost placut pentru ei. Best fest-ul nu s-a declarat festival de rock. Doar festival. Pe de alta parte, amestecul de genuri, trupe face festivalul mai interesant. Decoperi formatii noi. Din pacate scopul organizatorilor este sa vanda bilete. Si nu o pot face in numar mare decat daca alterneaza astfel incat sa acopere o plaja cat mai larga de spectatori. Ce nu inteleg, daca tot au adus aceste nume la noi, de ce nu au organizat concerte in locul acelor cantari de o ora?
pentru Un Soricel – să o zic pe aia bună:
la Limp Bizkit, un prieten mi-a dat 3 invitaţii şi cei doi prieteni pe care astfel i-am introdus şi eu “moca”, au dat nişte beri, un alt prieten whiskey…
ieri, unul din cei doi, mi-a întors favoarea şi mi-a cumpărat biletul de intrare (150 RON) şi mi-a dat o porţie de mici… un alt prieten cu care m-am întâlnit acolo, a dat cam 3 beri… 🙂
am stat în staţie mai bine de o oră, dar toate autobuzele “se retrăgeau la garaj” şi n-a oprit nici unul… prietenul meu a plătit şi taxiul şi încă 2-3 beri consumate la afterparty…
adică, am fost cam blatist săptămâna aceasta… am 200 RON în casă şi asta trebuie să ne ajungă până pe data de 20-25 când vine alocaţia copilului, unicul nostru venit sigur pe moment… e drept, am fost în vacanţă, dar am cumpărat biletele la preţ foarte bun în februarie când nici nu visam că mă prinde iulie tot fără slujbă… şi revin la criză: nu cred că o să am slujbă nici în 2012… şi: that’s not so fucking funny când ai un copil mic…
de mâine mă apuc de disc în forţă, teoretic am primul concert pe 1 sau 2 octombrie… dar şanse să fac bani din asta sunt destul de mici… so…
Componenţa actuală la Motorhead rezistă de vreo 15 ani… şi nu cred că se mai schimbă, am scris ieri toate datele… 🙂 n-a fost rău…
ideea cu 45 de minute e ok dacă ai ocazia să vezi ulterior artistul respectiv şi în cadrul turneului său unde poţi vedea tot show-ul… la noi rămânem cu cele 45 de minute de făcut poftă… adică, ziceam că ar trebuii adaptată reţeta cerinţelor şi posibilităţilor locale…
pentru lu – nu-mi place Santana. 😛 😛 😛 are 2-3 piese ok, dar cam puţin din punctul meu de vedere la o carieră bogată şi lungă…
amestecul acesta de genuri şi artişti nu este mereu foarte bine gândit… ieri au fost chestii lipite una de alta ca nuca de perete…
îmi place şi Motorhead şi îmi place şi Moby şi cu toate acestea, am înghiţit cu noduri găluşca…
în fine… 🙂
încă-s cheaun… 🙂
pentru pinguinulfurios – a fost haios tipul din Polarkreis 18 când a trecut pe scena Motorhead şi a cântat de acolo… 🙂 publicul însă a fost necivilizat…
nu este un festival Rock, înţeleg şi aspectul comercial, şi ideea de a amesteca genurile, spuneam doar că ieri am văzut pe o scenă mare doi artişti care abia dacă aveau ce căuta într-un club… (Ayo şi Polarkreis 18).
cum spune şi Un Şoricel, aceasta e reţeta din Vest: 45 de minute plus bis. problema este că acolo îţi faci poftă de artişti la festivaluri apoi îi vezi în turneu cu showul complet, cât timp la noi rămânem doar cu acest…aperitiv.
scuza-ma n-am vrut sa ‘te agit’ cu criza… stiu doar prea bine cum e sa nu ai job… am facut asta pe sponciu meu in trecut si pot spune macar ca nici o ‘dama’ nu ma voia — ca tot spun toate ca nu banii se pun la baza unei relatii !…
Nu pot nici sa zic insa sincer ca a avea job chiar si bunicel e o fericire .. dupa cum probabil stim amindoi oricum o dai atita timp cind nu faci ce-i al tau ci ce este al altora..tot o plapuma prea scurta e …. adica nu te acoperi fie pe o parte fie pe alta … tot ai senzatia ca ceva pierzi oricum o dai ! …
Personal te invidiez ca ai timp sa petreci cu David .. oricum cresc asa repede si cica perioada asta e cea cea cea mai misto ! iar un copil cred ca oricin la orice nivel iti da mai mult decit un job si-ti ia mai putin !! ….
Momentan ma codesc unde sa mergem 2 sapamini ca plaja unde vreau 2 weeks e deja cit nu face.. pana mea… minte de barbat cu job ! …
pentru Un Soricel – chill… nu m-ai agitat, doar că viaţa mea nu e chiar de invidiat. când eşti singur şi nu te vrea nimeni este ok… 🙂 când ai un copil şi responsabilităţi şi vezi cum te scufunzi tot mai la fund, nu mai este nimic funny… iar în mod paradoxal cel mai mult în a face ceva de a ieşi din rahat, tocmai David mă încurcă…
du-te în vacanţă. 🙂 costă cât costă…. unii zic că-s idiot că am fost în vacanţă, că mă duc la concerte când am atâtea probleme… problemele oricum sunt şi dacă mă mai şi deprim şi îmi rod unghiile, nu fac decât să fac lucrurile şi mai nasoale… aşa că: zâmbesc. 🙂
ceva o să fie…
De acord, un amestec exagerat. Să zicem că doar la Aftershock şi, totuşi, la Ziua Zero trupele au fost mai bine alese, şi cam toate se încadrează în nişte genuri apropiate.
Cum să nu-i plătească pe români? Dumnezeule, săracii oameni :)).
La faza cu scenele, în prima seară ar fi putut foarte bine să fie o singură scenă, am stat destul de mult să aştept între reprezentaţii. Cred că ploaia i-a cam ruginit 🙂
pentru Roxanne – nu doar amestecul este problema, ci în opinia mea calitatea anumitor artişti. mă refer în primul rând la Ayo şi Polarkreis 18 din ce am văzut eu ieri…
sper că ţi-a plăcut The Killers şi a meritat să stai în ploaie pentru ei… 🙂
am auzit că au fost probleme şi în ziua zero…. ce idioţenie este asta cu ziua zero??! ha ha ha! 😛
Ha, asta a zis şi tata: “Ziua Zero? Ce-i asta? Zero înseamnă nimic, deci tu la ce dracu te duci?”
Faptul că am stat în ploaia aia cred că a fost unul dintre cele mai tari lucruri pe care le-am făcut vreodată. Atmosfera printre oameni a fost dement de optimistă, toată lumea râdea şi se stropea, de parcă ar mai fi făcut vreo diferenţă :).
Şi, da, a meritat să stau să-i văd pe The Killers. Pregătirile de pe scena lor au început când au urcat White Lies pe cealaltă scenă şi au mai durat 15 minute şi după aia. Erau câţiva tipi care veneau din 2 în două minute pe scenă cu prosoape să şteargă difuzoarele! 🙂 Luminile au fost excelente, chiar comparabile cu cele de la un spectacol Muse.
Sonorizarea…a lăsat de dorit. Sincer, nu ştiu ce a fost, dar parcă cedau boxele la efecte. Brandon abia dacă se auzea la unele melodii.
(Păcat că nu i-ai văzut ieri pe Grimus, mie mi se par destul de tari. :D)
pentru Roxanne – am citit la tine…. pe fugă, sunt cam zdruncinat după aproape 12 ore de muzică la maxim… 🙂
da’ mi-am permis să pun un link la tine pentru cei care sunt curioşi şi de prima zi – ziua zero ha ha ha! – la care eu n-am fost. 🙂
mă bucur că te-ai distrat. 🙂
Din cate vad, contrazici foarte multi dintre cei care au relatat evenimentele. (nu spun acestea opinant – e doar o premisa pentru concluzie)
Tu fiind acolo, scrii cu totul altfel decat au vazut ei. Desi, teoretic au fost si ei prezenti. Cred ca pot concluziona: si ei sunt la fel ca si snobii care se prezinta la concerte. Doar se afiseaza pe acolo ca sa scrie un articol, sa scrie un articol ca de aia au fost trimisi “pe teren”.
Felicitari pentru astfel de articole si pentru obiectivitatea muzicala.
O seara frumoasa va doresc! 🙂
pentru Petra – sărut-mâna.
cred că presa plătită nu prea are de ales. dacă scrii “de rău”, la anu’ nu-ţi mai dau acreditare… ha ha ha! 😛 plus probabil mai e la mijloc şi reclama plătită… şi pe perioadă de criză, fiecare bănuţ contează…
eu am experienţă relativ mare în concerte şi în muzică, nici n-am interes să laud sau să critic aiurea un eveniment, spun ce văd, aud şi…cred.
probabil am şi eu doza mea de subiectivism, dar cine nu o are?
o seară faină şi week-end frumos. 🙂
….clatita mica …clatita mare…..astia sunt de toata minunea:-)
pentru rifeor – ha ha ha! 😛 să-ţi zic toată faza, tu ştiind despre cine este vorba, poţi să-ţi imaginezi… 😛
vine Laci şi zice că vrea cartofi prăjiţi. pleacă, dar nu găseşte. dă de clătite, cere una şi-i zice tipa că-l costă 5 RON. scoate Laci 5 RON, îi zice tipa, nu, nu cash, trebuie jeton. (totul se plătea cu jetoane, schimbai 5 RON pe un jeton la nişte ghişee, apoi mergeai să-ţi iei mici, bere, suc, etc unde plăteai cu jetoanele respective). bun. merge Laci, schimbă 5 RON pe 1 jeton şi merge să-şi ia clătita. îi spune tipa: păi nu mai am clătită mică, doar clătită mare şi aia costă 10 RON, adică 2 jetoane… ha ha ha! 😛 la care Laci: dă-mi o clătită că dacă nu te omor! ha ha ha! 😛 😛 😛
te pişi pe tine… 🙂
‘neaţa.
tare de tot… :-)…….