Între toate poveştile una mai cutremurătoare ca cealaltă, aproape că a trecut neobservată cazul câinilor lăsaţi să moară de foame în comuna Băneasa, judeţul Giurgiu. În anul 2009, secolul XXI, la doi paşi de o pretinsă capitală europeană, câinii sunt lăsaţi să moară de foame, se mănâncă între ei. Şi nu în stradă, la gena din spatele blocului sau pe câmp ci în cadru organizat, într-un pretins adăpost, sub patronajul unei asociaţii declarate pentru protecţia animalelor. Nu ştiu în ce măsură Iulia Căpăţână poate fi numit om…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ITO2zFpB__o]
Ce este poate şi mai şocant – în condiţiile în care ceva ne mai poate şoca sau surprinde – este faptul că asociaţia cu pricina, „Zdreanţă”, anul trecut a mai fost implicat într-un scandal similar la un adăpost din localitatea Jilava. Cumva mă depăşeşte cum mai poate funcţiona o asemenea asociaţie şi această persoană încă este-n libertate?
Pare inexplicabil şi faptul că aparent în noul caz apărut la Băneasa nimeni nu ştia nimic despre adăpostul ilegal amenajat pe un teren care nu are proprietar. Cât de mare este haosul şi până unde se întinde indolenţa umană?
Ştirea prezentată de Realitatea însă nu este un caz singular. Vrem – nu vrem, ajungem înapoi cu discuţia la Stat, la legislaţie şi la totalul eşec al sistemului.
Avem încă o dovadă a unui sistem de stat supra-dimensionat, greoi şi ineficient, a unei legislaţii cu multe lacune şi chiar şi aşa, bună/proastă, o legislaţie care în cele mai multe cazuri nu se aplică.
În ceea ce priveşte capitala, constat că programul de sterilizare al câinilor comunitari a dat rateu absolut.
Citeam în Cotidianul din martie: „Maidanezii de pe strada mea cu cât sunt castraţi mai des, cu atât se înmulţesc mai cu spor.” La prima vedere pare o ştire amuzantă, dar lucrurile chiar aşa se petrec! Eu mă gândeam să încercăm şi invers: să castrăm oficialităţile şi politicienii! 😆
În jurul blocului din Rahova unde vieţuiesc cu stoicism, cred că numărul câinilor şi al pisicilor a crescut cu cel puţin 10 ori doar în ultimele luni. Animalele sunt pline de paraziţi şi… mor de foame sub ochii noştri…
Aproape paradoxal, pe un alt post de televiziune, PRO TV am văzut o altă ştire cum Garda de Mediu a intervenit şi confiscat nişte urşi crescuţi într-o casă din Pantelimon. Chiar dacă condiţiile în care aceste animale erau crescute nu se ridicau la cerinţele şi necesităţile impuse de lege, erau crescuţi şi îngrijiţi cu dragoste…
Uneori sistemul intervine parcă anapoda, alteori închide ochii, întoarce spatele când ar fi nevoie de măsuri ferme. Animalele trebuie ocrotite de pericolul pe care-l reprezintă oamenii…
Vorbeam despre aparatul de stat ineficient, supradimensionat şi încremenit. Despre acest sistem a vorbit ieri şi preşedintele Băsescu şi a spus că trebuie redus cu 20%. Clasa politică, presa şi sindicatele au reacţionat zgomotos, dar Băsescu are dreptate: nu profesorii, asistentele sau (micii) funcţionari de la ghişee sunt vizaţi ci frecangii de birou din aparatul guvernamental. Ceea ce nu a luat preşedintele în calcul, este că aceştia s-au baricadat şi s-au blindat cu tot felul de clauze de reziliere şi trimiterea lor în şomaj pe lângă şomajul legal înseamnă şi o serie de plăţi compensatorii de care statul în condiţiile actuale este incapabil. Cumetriile păguboase trebuiau eliminate cu mult timp în urmă, dar – nu-i aşa? – asta ar fi însemnat reformă reală ci nu doar simpla mimare care se petrece şi perpetuă de 20 de ani în România. Securişti am fost, securişti mai suntem! Şi-mi amintesc acum de ce spunea Un Şoricel, arătăm cu degetul spre Moldova, dar n-am fost capabili să ne facem curat în propria ogradă şi suntem conduşi de aceeaşi foşti activişti care acum au ifose democratice şi spirit capitalist.
FMI-ul însă este mai indulgent: dacă se realizează măcar o scădere de 2% a cheltuielilor şi scăderea economică nu o să depăşească 8%, ei consideră că ne aflăm încă-n grafic. Dacă mă gândesc că guvernul boc a plecat de la premiza unei creşteri economice de 2% şi că mulţi experţi consideră şi scăderea ci doar 8% o ţintă mult prea optimistă şi vorbesc despre o scădere reală cu două cifre… mă apucă ameţeala.
Din ciclul „Am întâlnit şi români fericiţi” astăzi: Dinu Patriciu. „Criza nu există” afirmă acesta în paginile ziarului Adevărul , din care-mi permit să citez:
”Citeam zilele trecute „Confesiunile unui bancher toxic“ (de fapt, în original „pourri“, adică „putred“). Cărticica e o alcătuire repezită a cuiva după ce a primit un şut în fund din partea sistemului a cărui rotiţă a fost o viaţă întreagă. O astfel de întâmplare e întotdeauna un pas înainte către lupta de clasă. Omul dezvăluie toate relele din interiorul marilor instituţii financiare vinovate de criză prin inconştienţă şi lăcomie. Dincolo de oameni, caractere şi vorbe, se ascunde un mare adevăr.
Darwin n-avea dreptate. Nu funcţia dezvoltă organul, organismele birocratice îşi găsesc noi şi noi funcţii. Creşterea e scop în sine. (…)
Sprijinită pe modele statistice, matematica înăbuşă viaţa. Baloanele instituţionale plutesc agăţate de cer. Pierd legătura cu realitatea. Atunci când imprevizibilul se produce, revenirea pe pământ e brutală.”
Frumoase gânduri, frumoasă formulare, treaba este că sună totuşi ciudat din gura unui individ care s-a îmbogăţit dubios de repede şi inexplicabil de mult tocmai pe seama afacerilor încheiate în mod extrem de păgubos pentru Stat… Şi un alt sistem teoretic independent – Justiţia – îl scpală şi-l scoate sistematic cu basmaua curată.
Sper să-l citească şi să-l aprobe (aplaude) şi cei peste 1.800 de angajaţi ale unor firme din judeţul Prahova care vor fi disponibilizate în trimestrul al treilea al acestui an…
Cinism?
Pomeneam în titlu de „pădurea gri”, de oraşul în care trăim şi ne sufocăm. Citeam undeva că acum 20 de ani 60% din suprafaţa României era acoperită de păduri iar acum suprafeţele împădurite sunt sub 30%…
Suntem o specie minunată! Sper că pe cale de dispariţie…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gzMu6ugTNfA&feature=related]
doamne, ci imagini ai postat! ma infioara mai ales ca sunt o mare iubitoare de caini, avand si eu 1 de talie mijlocie-mare. se incaseaza atatia bani de catre ONG-urile astea specializate pe protectia animalelor dar nu fac nimic altceva decat sa se revolte in vreun caz dar nu protejeaza animalele despre care se face vorbire!
am vazut si eu reportajul cu cei 4 ursuleti luati de la stapani. chiar se putea observa ca-i iubea iar ursuletii erau atasati de stapani, motiv pt care nu vroiau sa plece cu autoritatile care, evident, ii va lasa sa moara de foame.
aceleasi nedreptati le intalnim insa si in azilele de batrani si in casele de copii! protectia sociala “functioneaza” doar pe hartie, teoretic, iar practic se fura la greu, se distrug vieti, e multa nenorocire… evident ca si la segmentul uman avem o ploaie de ONG-uri care, la fel ca la animale, doar storc fonduri si atat! rezultate ioc!
in conditiile in care sistemul de sanatate lasa oameni sa moara tu mai ai pretentia sa nu fie lasate animalele?
pentru snake – fotografiile le-am făcut în jurul blocului ieri dimineaţă, dar le puteam face în oricare zi şi oriunde în Rahova şi… prin tot Bucureştiul.
zi-mi tu ceva ce funcţionează?
pentru lu – când scriu despre oameni nu e bine că v-aţi săturat de politică, dacă scriu despre animale, de ce nu scriu despre oameni… 😆 😆 😆
cum ziceam, nimic nu funcţionează….şi vinovaţi suntem tot noi.
Drepturile animalelor.
Nu se pune problema doar ca legislatia nu e spusa la punct si nu este aplicata corect. (de fapt deloc)
In primul rand ne lipseste umanismul si atitudinea civica. Si nu din randurile invatate la scoala ci aia din cei 7 ani de acasa.
Daca eu vreodata as fi lovit un animal fara motiv (exceptie cazurile cand sare la mine vreun animal, e logic ca ma apar si fac ce pot) parintii mei sigur ar fi ramas perplexi pentru ca nu aceasta este educatia pe care mi-au dat-o. Si, posibil, sa-mi fi returnat acelasi gest. Nu prin lovitura fizica, insa sigur mi-ar fi explicat in asa mod incat nu as fi uitat, cat mai am de trait, raul pe care l-am facut.
Pe urma, lipseste organizarea.
Se cer mii de hartii si musai aprobarea (personala si daca se poate face-to-face si your hand in his pocket) a primarului.
„Ceea ce nu a luat preşedintele în calcul, este că aceştia s-au baricadat şi s-au blindat cu tot felul de clauze de reziliere şi trimiterea lor în şomaj pe lângă şomajul legal înseamnă şi o serie de plăţi compensatorii de care statul în condiţiile actuale este incapabil.”
Si cine a zis ca trebuie trimisi in somaj? Exista si desfacerea contractului de munca cu litera i. Ceea ce conform noului cod al muncii este inlocuit cu art.61 lit.a , si anume:
”Art. 61. – Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii:
a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară; ….”
Sau daca nu merge (desi nu cred ca s-a gandit la acest punct) din motiv ce tot la secu’ ramanem se poate aplica si lor aceeasi metoda politica cu “amanta”.
Brushvox?
Daca ma mut in Bucuresti, ne specializam pe fotografierea politicienilor corupti? 😆 😆 😆
pentru Petra – mai bine pe împuşcat… 😆
pentru brushvox
Bine-bine dar placerea unde ramane? 😀 Sa ii chinui si eu putin pe ei. Sa-i vad asudand asa ca pe altii din cauza lor. Hi-hi-hi! Stiu. Sunt rea si sadica.
I-as obliga sa traiasca din salariu minim pe economie. Daca ar face mish-mashuri le-as scoate testicolele si le-as inlocui cu cate un drob de sare. As coase locul inapoi si i-as lasa lasa sa mearga la munca pe jos. Le-as tatua pe p*la: fost politician corup, actualmente bugetar sarac. Ca nici macar de amante sa nu aiba parte. (desi dupa faza cu sarea, nu cred ca si-o va mai freca vreodata)
A-propos de impuscat. Sa stii ca m-am informat si la acest capitol. Pistol, pusti cu aer comprimat de gansesc pe net la un pret rezonabil. Si nu iti trebuie permis de port arma pentru ele. 😆
Chiar daca ar fi glonte metalic. Nu merita. Scapa prea usor. Adica yo ma chinui ani de zile iar el sa scape asa de usor? Neah! 😆
Ca să compensez ura pe care o simt pentru fiinţa asta care cică stă în vârful lanţului trofic…am o slăbiciune pentru animale. 😀 😀 😀
Este groaznic ce se întâmplă cu ele în România. Cartierul C5 de lângă al meu este împărăţia pisicilor, colcăie de ele. 😆 Şi nu o zic în nume de rău, pentru pisici am o admiraţie mai mare decât pentru orice alt animal (am o pisică de 11 ani), dar este dureros să le văd plimbându-şi măruntaiele pline de râie, şchiopătând şi lingându-şi blana năclăită, care lasă la vedere fiecare oscior. Dar oricât de rău ar arăta, pur şi simplu nu mă pot abţine să mă duc să le mângâi 😳 😀
Cum ar fi dacă am avea şi noi un RSPCA? Cum ar fi dacă un om care îşi neglizează animalul să facă 10 ani de puşcărie? Eu zic că ar fi drăguţ. 😀 (Foarte sugestive pozele)
Cum ziceai şi tu,nimic nu merge. Dar cum te poţi aştepta să meargă dacă e sistemul e “olog”? Uite cum s-a ajuns, bonele să bată copii! (!!!)
Suge, rău de tot, dar dacă nu ‘aruncăm cu piatra’ ( 😀 😀 😀 ) nu o să se întâmple ceva prea curând.
pentru Petra – mai ai răbdare şi nerv: eu aş da orice să scap de ei cât mai repede… 😆
pentru Roxanne – de când m-am oferit să arunc primul? dar mi-ar place să ştiu că nu sunt singurul… 🙂 e bine să ştiu că se mai adună cineva. 🙂
n-avem grijă unul de celălalt, nici de animale, nici de plante… de nimic…