[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=g77zujZVnuU]
Recunosc nu ştiam nimic despre acest proiect până acum două seri când un prieten mi-a dat un link pe Mess. Am „săpat”, am ascultat, mi-a plăcut.
Proiectul TKDE a plecat de la Jason Köhnen (a.k.a Bong-Ra) şi Gideon Kiers (Telcosystems) prin anul 2000 şi iniţial au compus şi imprimat împreună muzică pentru filme mut cult cum ar fi „Nosferatu” lui F.W. Murnau şi „Metropolis” al lui F. Langs.
Sub pseudonimul Bong-Ra, Jason Köhnen are o activitate bogată, peste 29 de discuri scoase în perioada 1998-2008, explorând zona Crossover şi Fusion, folosindu-se de elemente Jazz, Rave, Jungle şi Metal. Înainte de era Bong-Ra, Jason a făcut parte ca baterist şi basist din formaţia Stoner/Doom Celestial Season.
Dar să revenim la TKDE, proiectul a crescut treptat, celor doi s-au mai alăturat trombonistul Hilary Jeffery şi la violoncel Nina Hitz. În această formulă s-a realizat primul album auto-intitulat şi lansat în 2006.
Cele 11 piese sunt o călătorie sonoră într-o lume bizară, plină de suspans şi tensiune, un amalgam obscur de Jazz, de experiment Electro, Trip-Hop şi nuanţe Gotice cu uşoare reverberaţii Doom.
În turneul de promovare al primului material, trupei s-a alăturat Eelco Bosman şi Charlotte Cegarra, astfel grupul s-a transformat în sextet.
În paralel cu grupul mamă, în 2007 apare pe piaţă şi albumul „Doomjazz Future Corpses!” sub titulatura The Mount Fuji Doomjazz Corporation, practic o formulă şi mai experimentală a formaţiei în care accentul se pune mai ales pe improvizaţii live.
2008 aduce încă un membru nou, violonista Sarah Anderson (Chrome Hoof) care susţine trupa în apariţiile live.
De pe situl oficial al formaţiei puteţi descărca single-ul „Petra”, un tribut adus Doom-erilor din St. Vitus.
În preambulul unui nou album, anul acesta a fost lansat E.P.-ul „Mutations” ce conţine 8 piese.
Stilul formaţiei nu s-a modificat substanţial, noul material pare uşor mai „aerian”, mai abstract şi poate mai îndepărtat de Doom şi Gotic, dar în continuare suficient de întunecat, experimental şi cu acel parfum de coloană sonoră pentru un film obscur.
Este un „trip” în adevăratul sens al cuvântului şi poate fi o delicatese pentru urechile deschise experimentelor. Pentru curajoşi şi zile ploioase. 🙂
TKDE site oficial
Pagina YouTube
Pagina MySpace
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aP5xUMkoGcQ&feature=related]
da , mult mai accesibil, placuta muzica si ploooooooooooua afara de nu e adevarat 😛
pentru lu – ştiam că vin zile ploioase. 🙂 da, mie mi-a plăcut şi este un proiect interesant… nu digerabil pentru oricine, dar merită urmăriţi.
este furtună. 🙂 îmi place şi asta.
interesant si placut… am luat cit am putut gasi…
daca e sa ma dau mare si sa fiu sincer… ma bucura ‘ca capitalismul’ si criza va mai molesit … acu ceva timp nu punea romanu gura la asa muzica … personal e cam singurul gen de muzica pe care pot lucra… pe restul nu ma pot concentra…
daca tot iti place anonimatul si ambientul acestui gen de muzica incearca http://www.monkeyradio.org/
mai ales seara se cupleaza exact pe asa ceva … dupa cum o sa vezi radiou pe webl se face cu oare care ‘modestie’.. ma gindeam la cele 2 statii ce le-ai mentionat care e clar ca 50% sunt umplutura ..
pentru Un Soricel – salutare.
interesant proiectul, eu am găsit tot cu excepţia muzicii de film.
vezi, e fain şi coloana sonoră la “Crank: High Voltage” făcută de Mike Patton despre care am scris azi. filmul a fost mai fain primul. 🙂
o seară bună.
merci… o sa-l incerc importriva idei CA CRANK nu e mai mult decit culture trash ce se vrea trash culture – vazut bucati din primul si nu l-am suportat nici vizual nici auditiv din motiv ca te reduce la a avea atentia la 3 secunde – daca vrei un argument valid… Nu stiu poate Dream Theatre ar fi pe strada ta … poate nu…
Vad ca te-ai pus tare pe scris cronici rock ….. super misto si super tare daca ai avea si un presspass ai putea intra poate la concerte pe blat cu sau fara acreditare …. Oricum vad ca ai rabdarea si interesul in ai ‘digera’ pe altii la un nivel care mie mi-a disparut de multi ani poate si pentru ca nu mai cred in ‘religia Rock’ mai mult decit o seara in care beau ceva si ma simt bine…
Cred sincer ca muzica e cam moarta de cind a devenit un trend psihologic consumat de clasa medie, mai recent de cei cu cirja psihologic-cool numita .. ipod sau iphone .. si mi-ar place sa se nasca ceva cu adevarat nou… dar nu cred ca generatia noastra sa aiba acest noroc… zilele in care un album te multumea si umplea un numar de ani sunt de mult apuse si par chiar ridicole azi…
Oricum vad ca si tu pe undeva ii consumi pe banda .. si poate ma intreb incotro ???…. altfel spus mi-ar place sa te pot citi mai indeaproape dar de multe ori detaliile sunt prea tehnice pentru un review si sensul sau scopul final se pierde … sau imi scapa mie printe degete…
pentru Un Soricel – primul film mi s-a părut funny… nu am răbdare de filme de “fiţe”, nu vreau să fiu pus pe gânduri… ha ha ha! 😛 3 secunde e numai OK… ha ha ha! 😛
tot ascult muzică, nu e mare brânză să scriu două rânduri despre ce-mi trece prin player…cred că ai dreptate: uneori mă agăţ la suprafaţă, mă pierd în aspectele tehnice… nu pot da vina numai pe faptul că-s multe produse…industriale.
am scris acum despre Placebo, despre ei nu cred că am vorbit cu ei… 🙂 şi am încercat o altă abordare.
o seară bună domnu’!