Secvenţe şterse, imagini ireale, intangibilul rece al lucrurilor nespuse. Stropi alergând pe geamul mat şi indiferent. Un dans ameţit pe ritm schimbător, vals, rock’n’roll, tangou. Tăcerea zgârietoare, zgomotoasă.
“If you can hear this don’t assume that I’m talking to you…”
Ud până la piele de amintiri pregnante, imprimate ca un tatuaj permanent pe suflet, cicatricele săruturilor de adio şi umbrele acelor „îmi pare rău” spuse cu jumătate de gură la telefon… Cineva acolo… sau ceva. Iluzia că poate îţi pasă sau măcar ţi-a păsat vreodată.
”Yesterday everything I thought I believed in died,
but today is my birthday…
Today is my birthday!”
Dincolo de geam vuieşte lumea dezlănţuită, nici urmă de oameni şi totuşi ei sunt acolo, unii spun că ar fi şi un Dumnezeu care ne mângâie, dar eu nu mai simt de multă vreme nimic.
”I don’t need you, I’ll say it to myself
It doesn’t mean I won’t need somebody
Anyone with half a soul will hear this and will never leave me”
Ploaia mă cheamă cu un murmur înecat, urmăresc vocea misterioasă orbeşte, calc în fiecare băltoacă şi nimic nu mai contează, vreau să te ating… Pentru totdeauna.
”If you don’t know what forever feels like
I’ll show you what it feels like without it”
”This time I won’t hesitate to kill to protect what I believe in
This time I won’t hesitate to kill to protect what I believe in”
Visul se rupe, îmi las trupul jerpelit în urmă şi plec trântind uşa-n urmă într-un alt vis, unul pe care-l pot controla şi modela după bunul plac, un vis care vreau să fie real şi doar al meu, un minut de eternitate pe pragul disperării.
Clipa care se naşte moare instantaneu lăsând loc următoarei clipe şi şirul infinit de clipe, vise, stropi, ace, strigăte, umbre, bule se nasc şi mor în aceiaşi clipă eternă.
”I get by now I’m not really dead
but I really needed someone to save me
leaving me alone to die
is worse than having the guts to kill me”
N-am să uit nimic: este pedeapsa supremă. Nu mă lăsa singur… Nu şi de data asta. Nu mă lăsa singur cu Dumnezeu: nu avem ce să ne spunem.
”If you don’t know what forever feels like
I’ll show you what it feels like without it
I’ll show you what it feels like without it”
”This time I won’t hesitate to kill to protect what I believe in
This time I won’t hesitate to kill to protect what I believe in”
Nu poţi ucide ceva ce n-a existat niciodată, nu poţi pierde ceva ce n-ai avut şi ploaia spală şi ultima umbră de ezitare din colţul gurii. Gurii de canal. Ne înecăm la mal visând că pe ţărmul celălalt ar fi fost mai bine…. sau măcar altfel.
Simt cum putrezesc, dar un zâmbet forţat a încremenit pe faţa mea şi în lumina incertă nimeni nu vede grotescul situaţiei. Mâine o să fie totul la fel.
Te faci că plouă şi uneori chiar toarnă cu găleata…
”Not letting you in
Won’t satisfy me
I’ll teach you about loss…”
Se deschide o altă uşă într-o altă zi şi un fir subţire de lumină taie bezna ca o lamă impasibilă. Zâmbetul se desface şi mă înghite. Mă ţin înăuntru şi n-am să-mi mai dau drumul. Băieţii buni termină ultimii. Sunt lucruri care nu se termină niciodată. Şi când nu-mi iese nimic, mă apuc de altceva. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mIuVzBqZGeE]
Amprente imprimate in nisip miscator dar sunt urme de pasi care raman tatuate pe timpul vietii noastre,un scroll cu hieroglife ce nu se sterg nici de ploaie,nici de vant,nici de soare, nici de curgerea timpului,o cutie a Pandorei personala…
,,Nu poţi ucide ceva ce n-a existat niciodată, nu poţi pierde ceva ce n-ai avut”
Nu poti ucide pentru ca nu stii cum ar fi fost alternativa , poate ca nu a semanat cu nimic sau poate ceea ce e proiectia eului tau nu se regaseste inca ..in ceva .
,,Ne înecăm la mal visând că pe ţărmul celălalt ar fi fost mai bine…. sau măcar altfel.”
Dar poate ar fi fost mai rau ..sau poate si mai rau..
In noi e intradevar ,cum spune flyaway o cutia Pandorei personala..
Acum inteleg ..
Pozele …Tu vorbesti cu imagini …crescendo ..dar de ce ..atat de trist?
pentru flyaway – e bine să te mai muţi uneori: arunci din cutiile dosite inutil. 🙂
‘neaţa. 🙂
pentru miruna – urmele unei zile ploioase…. şi eu îmi asum şi greşelile şi stările. 🙂 în fiecare zi învăţ să trăiesc cu mine şi astfel să trăiesc cu cei din jur.
‘neaţa. 🙂
omul cat traieste invata si ajungi intr-un punct in care constati ca …nu prea ai inteles mare lucru..
datele problemei sunt in continua miscare ,evolutia presupune adaptari si readaptari iar motoarele fac si ele ce pot ..asa ca …tre sa fii doar stapan pe clipa ..Restul e …apa de ploaie ..cu picaturi reci si f rar calde ..
asta e .
O saptamana frumoasa …
pentru miruna – sper ca măcar fotografiile de azi să te bine dispună.
o săptămână faină! 🙂
E 1 iunie, cred ca copilul din noi merita o sansa azi si va descoperi frumusetea primei zile de vara…Sa avem parte de o vara care sa depaseasca verile ce au trecut !
pentru flyaway – am fost în parcul Dino XXL ieri cu Micu’ Vrăjitor…am făcut o grămadă de poze, da’ am ezitat şi-n final nu le-am pus pe net. am fixurile mele. 🙂
poate ies şi azi prin parc cu el cu toate că s-au anunţat ploi… dacă plouă, stăm şi măzgălim pereţii…e noua ocupaţie favorită. ha ha ha! 😛
Sper ca toti copiii, adulti sau nu, au avut azi parte de bucurii pe care norii de ploaie nu le-au indepartat… Mazgalitul e sanatos,te exprimi liber si capeti muschi pentru mouse,pensula,tobe sau pentru a invata cum sa oferi o floare si un zambet!
pentru flyaway – sper că da. Micu’ Vrăjitor se distrează, este la vârsta la care grijile nu există. 🙂
desenează, cântă la clape, măzgăleşte sau bate cu pensula…azi a descoperit copacii, ne-am oprit la fiecare. cred că este uşor intrigat că unii sunt daţi cu var şi alţii nu… 🙂
Un blog fain …deci ziua nu a fost chiar urita ,dap…ploaia a fost cam rece …dar uneori ploua cu galeata ..da ..si ce …tu nu te-ai asteptat sa ploua cu galeata?..doar era vremea de asa natura…oricum a iesit din ploaia asta ceva fain …ce ar fi iesit daca nu ploua ..hmmm…poate nu ceva atit de special …la vise le mai punem si aripi uneori …
Oare de ce suferinta ne face atit de speciali si fericirea atit de inspizi?…o fi arta compensatiei..
La multi ani …brush…!