„Fă şi tu o pagină cu ce TE-AR FACE fericit !… ah e greu.. doar nefericirea ştim aşa de bine să o rostim!” – mi-a spus Un Soricel acum câteva zile. I-am răspuns că sună prost, pare primitiv, dar banii m-ar face fericit.
Nu ştiu câţi bani mi-ar trebuii, presupun că mulţi, dar lipsa grijilor cotidiene plus independenţa – implicit libertatea – m-ar face fericit. N-am nici măcar o garsonieră la bloc pe care să vreau să o schimb pe o vilă cu patru etaje şi 12 garaje, n-am nici o Dacie ruginită pe care să o dau pe un Ferrari, adică n-am fantasme erotico-financiare disproporţionale şi rupte de realitate: nu ştiu ce vreau sau ce aş face concret, dar mă vreau înapoi. Indiferent ce înseamnă asta, indiferent… cât costă.
Reportul la 6 din 49 de 40.725.029,56 RON n-a fost câştigat nici duminica aceasta, este luni dimineaţa, dau cafeaua pe aragazul spălat ieri, înjur printre dinţi, deschid fereastra. Oraşul se trezeşte mârâind, umbrele se dezlipesc de clădirile încremenite şi primele sirene sfâşie cerul.
Răsună alarma inimii de sub opincă. Neliniştea unei balade de dor, pe care codrul n-o mai suportă. Răcneşte azvârlită pacea sedată într-un sarcofag. Nestăvilita noastră poftă e o inflamabilă lăcomie. Ce şterpeleşte suma însuşirilor pozitive de la alţi pungaşi, îmbogăţiţi prin furt. E foamete afară.
De ce nu putem trăi şi fără muncă? Aici, creaţionismul şi evoluţionismul îşi dau mâna frăţeşte: ambele preamăresc presupusele calităţi ale muncii. Dacă munca este iniţial o pedeapsă a lui Dumnezeu, Adam şi Eva nu mai trăiesc în Rai – unde îşi ocupau toată ziulica mâncând fructe şi făcând sex – ci pe pământ trebuie să muncească pentru a trăi. Cât despre evoluţionism, el vede capacitatea omului de a munci direct legată de dezvoltarea capacităţilor cognitive.
Mă gândeam eu aşa că din moment ce totul e iubire, motorul vieţii, secretul fericirii, salvarea noastră aici pe pământ – toate legate de iubire, atunci Dumnezeu, sau Universul, sau cine “se joacă” cu vieţile noastre, ar trebui să aibă o inima mare-mare, să ne cuprindă pe toţi…
Un gest surprinzător care să ne transmită afecţiune chiar şi din partea unui străin ne poate aduce un zâmbet în viaţa noastră. 🙂
Impulsuri ne-născute, emoţii avortate, gânduri care nu ştiu să iasă, gesturi oprite undeva de digurile gândirii ce rar reuşesc să ţâşnească afară prin vreo cărămidă lipsă. Am obosit să le adun şi să mă îmbăt.
Clişeele. Ne hrănesc în fiecare zi. Şi ne ling rănile uitate de vreme. Ne motivează fragmentar şi ne inspiră termporar. Până ne revenim de sub efectul retard. Clişeul e puţină vorbă, puţin duh, o parte credinţă şi oarecum o alinare. Dar scuză? Un motiv înnăscut în conştiinţa noastră colectivă care furnizează combustibil pentru arderea propriilor greşeli pe altarul uitării. Sau al iertării.
Ne ciocnim, ricoşăm, căutăm şi adunăm cioburi… le îmbrăţişăm, ne tăiem, sângerăm, mergem mai departe… Cine are perechea cioburilor mele în care să-mi zăresc sufletul?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Yy9I23bUCag]
Banii, munca. De muncit cred ca din toate timpurile a trebuit sa munceasca omul pentru a-si asigura hrana , traiul . dar nu la acest nivel . Societatea consumatorista se pare ca a dus din ce in ce mai mult la marirea nevoii de a muncii, pentru a castiga si a face fata consumului. Citeam undeva, nu ma intreba unde ca nu mai stiu 😛 ,ca de fapt nu avem nevoie sa muncim atat de mult , ca dimpotriva ar trebui sa muncim mai putin pentru a se putea asigura chiar si acest consum care nu ne este neaparat necesar dar care ne-a fost impus de dorinta unora de imbogatire. Deci ajungem tot la bani. Dar in fond nu e dorinta unora de avea cat mai mult?care acorda prea multa importanta averilor pe care le dobandesc pe acest pamant , din dorinta de a se considera superiori altora? Hmmm, ma opresc aici ca deja ar trebui sa intru in alt subiect 😛
O, ce veste buna! Nici saptamana asta nu s-a castigat la loto? Stie careva saptamana in care se castiga, ca poate joc si eu?! Io am sa joc la 69 din 96… Daca voi castiga o sa-mi acopar gaurile. Ca-n poanta aia:
– Ce veti face cu banii castigati?
– O sa-mi achit din datorii.
– Bun si cu restul?
– Pai restul sa mai astepte!
Istoria altora imi vine in minte legata de vorbele tale… poate istoria altora ti-ar spune ceva… Un Gaugain s-a insurat cu o daneza si o perioada de timp a lucrat intr-o banca cautind sa-si faca o viatza buna.. avint un apartament burghez de lux in Paris… Intr-o zi a renuntat la tot si a plecat iara pe vapor (prima lui dragoste) catre Tahiti… pentru a picta asi contrui o casa si a muri de sifilis acolo altcindva dupa ce Parisul l-a renegat…. nu mai putin s-a simtit vinovat toata viatza pentru asi fi lasat familia si copii balta.
http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Gauguin
Sau poate au aparut Che1 si Che2 in tara filmele… care iti lasa acelasi gust al cautarii insa printre camarazi mortzi de gloantele unei societati corupte.. cautare a revolutiei perpetue…
Deci nu stiu e poate vorba de prima dragoste (de ce le mai multe ori nu de o femeie) de curaj, poate de moarte si poate si mai mult de adevar.. acele cioburi de care vorbesti fac o imagine un adevar pe care poate ne e frica sa-l acceptam.. dar nu mai putin ne taiem in el cum ziceai ! Poate istoria altora sa ne ajute sa vedem acea imagine mai clar si mai in 4 dimensiuni… timpul fiind a4a dimensiune…
Daca vrei la Brasov o pauza sa fi ‘turist’… ZI !…. aranjez poate sa stai in casa de acolo 1-2-3 saptamini insa nu e gaz pe acolo si sper sa nu inghetzi… poate te regasesti !
da, banii aduc fericirea….cum zicea un cantec …”mo’ money, no problem…”
pe langa asta sa ai ‘familia sanatoasa’, preteni buni prin preajma, un ficat strong, si toti membrii familiei sa fie sanatosi tun.
iar cu 6/49….
cica oamenii destepti pierd banii pe wall st.
iar prostanii la 6/49….
…vrei inapoi? cam greu .mai bine ai vrea inainte.
Io stiam varianta cu baniii nu aduc fericirea,dar o consolideaza…Cioburile se aduna intr-un caleidoscop magic, in care privim minunati, alcatuind “bucket list” pentru cei care stiu cat ragaz au in aceasta lume…sau plecam repede, fara bun-ramas!
pentru lu – eu m-am oprit deja: şi din muncă şi din…altele. ha ha ha! 😛
‘neaţa. 🙂
pentru Pacifistu’ – vreau şi eu să te rog ceva: când cumperi biletul câştigător, please, cumpără-mi şi mie unul… ha ha ha! 😛 eu am văzut doar coada mare la agenţie… 🙂
apropo de poantă: e bine să ai datorii. lume îţi doreşte sănătate şi să-ţi meargă bine… ha ha ha! 😛
‘neaţa. ieri am petrecut ziua off şi off-line. 🙂
pentru Un Soricel – să mă însor din nou??! ha ha ha! 😛
textul e un colaj din câte ceva citite ieri dimineaţă pe net… am şi pus link la fiecare paragraf, dar nu prea s-a obsevat. 🙂
merci de ofertă, e o idee, vreau să plec la Braşov 1-2 săptămâni să-mi termin măcar discul… 🙂 vorbim pe mail, mess, etc…
nu-s nici extrem de nefericit, nici absolut pierdut, doar cam împietrit într-o stare şi o situaţie care mă apasă tot mai mult…
pentru rifeor – cum spuneam, am văzut doar coada fabuloasă la agenţia loto… 🙂 iar de wallstreet la ora actuală nici proştii nu se aproprie… ha ha ha! 😛
mă vreau pe mine înapoi, man, nu timpul trecut şi nici pe mine de acum 20 de ani… sunt un Punker bătrân, da’ vorba unui alt cântec: “I’m an asshole and I’m proud of it!” ha ha ha! 😛
(textu’ de ieri era un mini-colaj din texte citite ieri dimineaţă pe net… linkurile din pasaje duc la textele originale… eu doar le-am pus cap-la-cap.)
o zi faină! 🙂
pentru flyaway – banii nu aduc fericirea, dar lipsa lor sporeşte şansa să fi tot mai nefericit. ha ha ha! 😛
;)) acum am vazut commentul ala:P
textul meu se simte bine sa fie “colat” laolalta cu altele asa faine
asa e, oricum, de regula nefericirea ne-o exprimam mai bine. si libertatea chiar e esentiala. o avem “by birthright”.si nu cred ca trebuie dobandita cat asumata. or, ne e asa de greu sa ne-o definim si sa intelegem ca e personala…
pentru adada – colajul de idei a fost o experienţă plăcută şi interesantă şi cred că s-a legat frumos.
mulţumesc pentru ce am citit şi împrumutat… 🙂
fericirea o apreciem mai mult când suntem nefericiţi…da, este ciudat. 🙂
cu libertatea mulţi nu ştiu ce să facă… şi asta este ciudat, eu n-am înţeles niciodată teama de a fi singur…de a rămâne singur… şi nici disperarea cu care uneori ne agăţăm de situaţii incomode tot doar de dragul de a nu fi singuri… sunt multe lucruri ciudate în firea omului… mai cred că nu ne acordăm suficient timp, cred, tot din… teamă. dacă ne-am cunoaşte mai bine şi cei din jur ne-ar cunoaşte mai bine şi i-am cunoaşte şi noi mai bine pe cei din jur…. 🙂
merci şi o seară frumoasă! 🙂