Cum se întâmplă mereu în preajma sărbătorilor, am revăzut toate filmele despre ci nu cu Isus, Moise, Apostolii, Fecioara Maria şi Maria Magdalena, am văzut o serie de documentare despre secretele, misterele şi enigmele creştinismului, adică acelaşi clişee gen fetiţele-n roz, băieţeii în albastru cu care an de an suntem bombardaţi şi ne auto pedepsim în ideea că „aşa e bine”, „aşa trebuie”, „aşa se face”. Nu ne place mielul, da’ Paşte fără friptură de miel?
Ei, ieri seară avem poftă de puţină caterincă, de ceva cancan, de un orice absolut nedefinit, de acel ceva care poate este chiar enigmaticul Dumnezeu sau cel puţin este la fel de intangibil şi de nedefinit.
Tolănit pe canapea, cu un deget până la cot scobindu-mă în nas şi în mâna cealaltă cu telecomanda, butonam în disperare să găsesc acel ceva sau să mă regăsesc în ceva. Pe OTV nicio şansă: se discuta la modul tehnico-ştinţific despre cutremur, adică nu era nici un lunatic, nicio vrăjitoare ci chiar doi domni respectabili de la Institutul Seismologic, pe Realitatea era fostul şi actualul ministru de finanţe şi se certau pe marginea bugetului şi deficitului iar eu cum am numai deficit şi nici urmă de buget, eram uşor depăşit de discuţie… aşa că mi-am încercat norocul pe Antena 3. Sinteza Zilei lu’ Gâdea, dacă ai baftă de Vali Stan şi ceva „audio failuri” bate orice Divertis Mall. N-a fost să fie: în studio era Gâdea cu Mircea Diaconu, Tudor Chirilă, Mircea Radu şi unicul potenţial salvator de situaţii tragi-comice: Mircea Badea. Şi mai mare mi-a fost dezamăgirea când am constatat că vorbeau despre Dumnezeu. La draq, ca să nu zic la naiba! Mi-a plăcut Mircea Diaconu care a vorbit foarte firesc şi interiorizat despre credinţă, m-a surprins Tudor Chirilă care a vorbit uşor expansiv despre Isus, Mircea Radu a confirmat: este un prostănac şi Mircea Badea la început părea stânjenit de sacou, subiect şi situaţie/discuţie, da’ şi-a intrat în rol şi a spus exact ce se aştepta de la el să spună. Constat constant confuzia unor oameni între Dumnezeu şi Isus, dar depăşesc acest aspect. Tudor Chirilă şi-a lansat şi noul videoclip cum anunţa şi pe blog şi mi-a plăcut o frază de acolo: „Sunt Tudor Chirilă şi încerc să fac lucruri frumoase.” N-am fost fan Vama Veche, nici Trupa Veche şi nici trupa Vama nu mă dau pe spate, nici piesa aceasta „Dumnezeu nu apare la ştiri” nu m-a convins, dar ideea îmi este simpatică…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=yXSp4g_9SjI]
Cine e, unde este şi cum arată Dumnezeu? La ştiri nu e, dacă merg pe mâna lui Tudor. Să rămân în zona profană a muzicii, mie îmi place o formaţie obscură, The The şi Matt Johnson spune într-o piesă:
„But if you think that Jesus Christ is coming
Honey you’ve got another thing coming
If he ever finds out who’s hi-jacked his name
He’ll cut out his heart and turn in his grave
Islam is rising
The Christians mobilising
The world is on its elbows and knees
It’s forgotten the message and worships the creeds
If the real Jesus Christ were to stand up today
He’d be gunned down cold by the C.I.A.
Oh, the lights that now burn brightest behind stained glass
Will cast the darkest shadows upon the human heart
But God didn’t build himself that throne
God doesn’t live in Israel or Rome
God doesn’t belong to the yankee dollar
God doesn’t plant the bombs for Hezbollah
God doesn’t even go to church
And God won’t send us down to Allah to burn
No, God will remind us what we already know
That the human race is about to reap what it’s sown”
(Armageddon days are here again)
Adică ce mi-am amintit este că „Dumnezeu nu merge la biserică”. E uşor usturătoare şi partea cu „dacă adevăratul Isus s-ar ridica astăzi ar fi împuşcat cu sânge rece de C.I.A.” dar asta deja este o altă poveste…
La ştiri nu, la biserică nu, atunci unde?
Unde este Dumnezeu când se petrec tragedii? Când moare un copilaş de câteva luni de o boală incurabilă, când vine un tsuami, un cutremur devastator sau se petrece o catastrofă aviatică? Există Dumnezeu? Cu tot scepticismul meu, zic că totuşi există şi Dumnezeu este peste tot. Nu ştiu de unde au unii ideea că Dumnezeu este numai bun şi numai frumos… Eu din tot ce am citit, n-am dedus aşa ceva şi nu mi s-a indus de nicăieri ideea aceasta. Şi fiind catolic, e drept, ne-practicant de mult prea multă vreme, totuşi mi-am dat toate „examenele” la şcoala de duminică… Dar tot drept este, nu mă mai duc la biserică şi n-am mai discutat cu un preot de vreo 25 de ani… N-am pus la socoteală micile clinciuri cu tot felu’ de preoţi şi teologi mai mult sau mai puţin auto-declaraţi. Poate că nici nu mai am cea mai bună relaţie cu Dumnezeu, dar asta este iar o chestiune mult prea intimă ca să o pun pe tapet. Şi nu are nicio legătură cu existenţa sau inexistenţa lui Dumnezeu. Doar credinţa mea şchiopătă rău de tot uneori…
Mi-am amintit de păgâni. Mereu încerc să sap înapoi până la rădăcini. Omul primitiv trăia în armonie cu natura şi cu universul. Cel puţin asta este imaginea noastră idilică despre el şi aşa pare să fie din tot ce am găsit dovezi arheologice legate de viaţa şi credinţa lui. În vremurile în care încă nici nume nu i-am dat lui Dumnezeu cred că omul a fost cel mai aproape de el. Nu, nu numele e problema, dar am senzaţia că esenţa s-a pierdut în translaţie…
Mi-a plăcut o „chestie” ieri pe care a spus-o Badea când discuţia a ajuns la ce i-am cere lui Dumnezeu dacă l-am întâlnii: Dumnezeu nu este Peştişorul de Aur…
Ieri seară Dumnezeu a fost pe Lipscani, la Hanul lui Manuc, a fost în Unirii… L-am surprins (din nou 🙂 ) cu aparatul foto, dar i-am simţit atingerea cu sufletul şi a avut bunăvoinţa să-mi arate încă o dată faţa sa. Cea frumoasă.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vzKe2gTx-EA]
Da dumnezeu exista si e peste tot si in fiecare din noi , chiar daca in lumea asta se intampla atatea lucruri rele sa nu uitam ca este o lume creata de el dar care ne-a dat-o noua, ne-a dat libertatea de a trai sau nu dupa poruncile lui , de a alege sa credem sau nu, de a fi oameni sau nu , de a evolua spiritual si a ne intoarce la el , sau nu. Deci lumea asta e asa cum ne-o facem noi, cand va interveni El va fi un final sau …..altceva. Din frumusetea imaginilor tale numai sa nu vrei si nu crezi ca exizta . Hristos a inviat !
pentru lu – evoluţia mereu mi-a dat senzaţia profundă de involuţie… nu ştiu de ce tehnologia omoară spiritul… nu, nu tehnologia ci… chiar omul.
apelăm la Dumnezeu când suntem în rahat, da’ ne place să credem (în secret) că nimeni şi nimic nu este deasupra noastră. 🙂
‘neaţa.
Cred ca fiecare are o imagine personala despre D-zeu si traditii familiale sau evenimente de viata care au accentuat apropierea sau departarea de El…
Muzical prefer cantarea asta…
http://www.youtube.com/watch?v=NCLZg0nUWJA
Translatia ar trebui sa perceapa ceea ce deosebeste divinitatea de mersul la supermarket!
pentru flyaway – vorbim şi despre supermarket, curând…. 🙂
In idea ca ‘lu’ are dreptate si ca el exista in noi toti … cred ca se poate argumenta cit de egoisti suntem in al da altora sau a-l imparti in jur… si cit de putin interes exista in ceilalti semeni in al vedea in noi … Cum s-ar zice avem dumnezeu dar il tinem in final pentru noi in carantina… poate asta explica bunurile pe care le acumulam cit mai ales nevoia de a ne convinge repetat ca avem dumnezeu si ca stam la masa lui undeva cit mai aproape de el …
Poate ar fi mai simplu sa ne ingrijoram la cit de putin dumnezeu gratuit exista in ceea ce facem decit sa ne culcam pe idea ca el exista oriunde… Deci legat de afirmatia ta vizuala ca ar exista Dumenzeu in oras … tin sa te contrazic cu vehementza … Dumnezeu NU exista in oras… iar in Bucuresti asta se vede clar in crucile de pe Magheru in idea mea… definitiv e atit de departe tinut de orice oras incit doar printr-un miracol poti ajunge la el !… iar miracolele in orice oras trec destul de nevazute si nestiute… cum chiria si banii de bere vin etern inaintea sa oricind…
Nu mai putin poate de asta s-au inventat orasele, ca locuri in care spiritul uman sa poate concura cu dumnezeu sau ca sa-l imitam in imaginea sa pe care o percepem… numai ca in oras de multe ori aflam doar la final ca a concura cu dumnezeu este un gest narcisist si trecator dar nu mai putin ne-am umplut timpul cu ceva ce parea util altcindva.
Deci, poate ce impartim si avem in comun cu profetii lui Dumnezeu este moartea intru Dumnezeu.. si mai putin viatza… iar moartea este o tema centrala a fiecarei religii… uneori mai puternica ca viatza… cum legat de viatza ce ne preocupa si fascineaza (ca o iluzie) e doar puterea lui Dumnezeu…
We are star dust … si sincer cred ca Dumnezeu e cam plictisit de noi si are trebi prin alte parti deci mai bine i-am da o pauza… si daca nu putem face bine nimanui macar sa incercam sa nu le facem rau…. Dar oare putem sa ne abtinem ??
In alt ordine de idei de astia sti ceva:
http://watumi.blogspot.com/
pentru Un Soricel – cred că egoismul meu m-a apropiat de Dumnezeu, un Dumnezeu egoist sau cel puţin cel pe care-l percep eu este aşa…
oraşul… gândeşte-te la satele pustii, la migraţia spre oraşe… sau la faptul că am ajuns să importăm morcovi, ţelină şi… sare… nu vreau să amestec lucrurile, dar în definitiv şi oraşul e al lui “Dumnezeu”… dacă nu de alta, măcar prin faptul că eu pe al “meu” îl numesc “220 V”… ha ha ha! 😛
detest religia, destest adularea necondiţionată şi revin: sunt un egoist şi am vorbit despre mine. nu am nici adevărul absolut, nu cunosc nici calea… împrăştiu fâşii din mine, dar nu cred că împart nimic…
se spune: “dacă nu ştii să faci un bine, fă un rău, dar fă-l bine!” ha ha ha! 😛 Man! Everything it’s so fucked up…
nu, nu ştiu nimic despre proiectul respectiv… am să încerc să aflu ceva şi te anunţ.
Sunt curioasa cum ai reactiona daca te-ai intalni cu Dumnezeu pe strada 🙂
iubeste tot ce te inconjoara si atunci vei intelege ca intrebarea unde este Dumnezeu nu mai are sens.
o seara frumoasa plina de iubire
pentru Anonim – crezi că ai avea reacţii la o asemenea întâlnire? 🙂
pentru hairra – întrebarea mea rămâne: de ce oamenii îşi amintesc de Dumnezeu doar când le este greu?
uneori gândim acelaşi lucru, dar ne pierdem în… translaţie. 🙂
atunci cand iti este greu mai ales in momentele de suferinta traiesti cel mai intens, e firesc sa cauti resurse pentru a te sustine, atunci cauti in interiorul tau si te resescoperi, mereu…si mereu, si creezi frenetic orice…dar creezi, asta iti da o stare de bine si devii constient de puterea cu care esti inzestrat de Divin
de asta imi pare firesc ca marea majoritatea oamenilor, in momente de cumpana isi amintesc de Dumnezeu si nu vad nimic gresit atata timp cat isi amintesc
pentru hairra – eu sunt mai zgrumţuros… 🙂 crezi sau nu crezi… nu cred că este o relaţie ocazională şi nici loc de negociere nu e. 🙂 da’ asta e deja altă poveste….
Am urmărit şi eu emisiunea…..la început m-a intrigat Tudor Chirilă, părea pierdut, nepotrivit acolo, aerian….apoi m-a uimit. Nu părea tipul care citeşte, deşi am citit blogul lui transmis pe mail, mesaj,bloguri…iar unele replici erau corecte din punctul emu de vedere. Mircea Diaconu a fost cum e mereu: simplu şi natural. Singurul lucru spus de Mircea radu şi care mi-a rămas a fost exemplul cu chirurgul care operează de atâţia ani şi nu a văzut un gând…..El nu a putut indica în vreo carte sau un autor, exemplele erau din interviurile sale…
Ok, cert este că totuşi emisiunea a fost singura care a meritat a fi urmărită aseară (după gusturile mele) .Iar Gâdea mie-mi place….nu îi caut defecte sau calităţi, dar nu îmi agresează nici ureche nici ochiul,nici mintea…
Seară plăcută!
pentru adnana – nu mi-am scris blogul despre emisiune… ha ha ha! 😛 am folosit-o doar ca pretext şi… fundal pentru gândurile mele varză. 🙂
Tudor a fost uşor agresiv, să nu spun radical, ce poate este explicabil prin vârstă…dar nici el nu mai este un adolescent.
Mircea Diaconu mi-a plăcut, cum spuneam şi eu prin naturaleţe, simplitate şi sinceritate.
Mircea Radu. a spus bancuri şi “faze” de clişeu…
Gâdea nu-mi este simpatic…. Sinteza Zilei ne-a obişnuit să fie Atacul Zilei la Băsescu şi este cam obositor… Cristoiu lipsea ieri seară! ha ha ha! 😛
Ieri seară au încercat să facă un altfel de emisiune şi uneori când încerci foarte tare…. nu-ţi iese. da’ asta e o altă poveste. 🙂
întrebările rămân. 🙂
„Cel ce se iubeşte pe sine nu poate iubi pe Dumnezeu“, spune Sfântul Diadoh în Filocalia românească, vol. I.
„Dar cel ce nu se iubeşte pe sine, din cauza bogăţiei covârşitoare a lui Dumnezeu, Îl iubeşte pe Dumnezeu, fiindcă unul ca acesta nu caută niciodată slava sa, ci pe a lui Dumnezeu.“
pentru Ariana – cel ce nu este capabil să se iubească pe sine, cum ar iubii pe altcineva? sau cum poţi pretinde să fi iubit când nici tu nu te iubeşti?
relaţia cu oricine este cu dus şi întors… 🙂 ne rătăcim în…translaţie.
Regret ca nu e un concept”democratic”,
ca oamenii nu sunt constineti de “sine”
Pentru mine este o evidenta dar pentru tine este un feed-back.
Prima porunca spune clar !
Cand tu nu o consideri LEGE
tot rationamentul devine un fals,
ai o premisa in afara paradigmei !
Daca tu crezi ca ai aceasta constiinta de sine…
daca tu crezi ca ai inteles ce este iubirea…
eu voi spune doar “Tu zici ! ” si atat !
pentru Ariana – “If (Jesus Christ) he ever finds out who’s hi-jacked his name
He’ll cut out his heart and turn in his grave…”
cu alte cuvinte: dacă Isus ar afla cine i-a răpit numele, şi-ar smulge inima şi s-ar învârtii în mormânt…
da’ ca bun creştin, ai tot dreptul să arunci cu pietre. 🙂 în numele iubirii, evident.
Atunci cînd gîndeşti ceva toţi care sînt pe aceiaşi ”undă” primesc mesajul şi fac cam aceleaşi lucruri. Acum cîteva zile m-am uitat la soare…aseară am stat lîngă o fîntînă arteziană cu aparatul de fotografiat îndreptat tot către soare… Trec peste asta…
În turnul Babel se vorbea aceiaşi limbă dar în graiuri diferite! Uită-te la comentarii…cîţi de puţini rezonează cu purul şi imaculatul din natură. Văd, admiră şi trec mai departe. Dar ce simt?
Ştii care e diferenţa? Pînă acum ai fost doar viu…acum ai început să te trezeşti…Am auzit de un cuvînt ciudat scris în Biblie:”trezvie” dar vorba ta: de la traducere pînă la ce înseamnă e cale destul de lungă.
pentru Monika Stănescu – mă simt mai mort, mai rece şi mai gol ca oricând şi lacrimile nu mă salvează cum nici cafeaua nu mă trezeşte dimineaţa… 🙂
“A fi” şi ” a avea”. Deocamdată, ne zbatem între paradigmele astea două. Mulţi confundă realizarea de sine cu posesiunea unor abilităţi… “Dacă aş fi eu ISUS”… Din start, această aserţiune, exclude FIINŢAREA. Am terminat cu gramatica acu’ vreo trei’j’de ani… Totuşi, parcă aşa îmi amintesc, “dacă aş…” e condiţional-optativ. Parcă aşa îi zice… Cu alte cuvinte, ne autocondiţionăm imposibilităţile şi, pe cale de consecinţă, posibilităţile. Din punct de vedere cuantic, suntem toţi “o apă şi-un pământ”. A FI, totuşi, înseamnă ALTCEVA decât “a avea”. “A avea”, după mintea mea mai greoaie, înseamnă implicit divizare, externalizare, separare. Şi asta, măcar pentru faptul că, ce aş putea “să am”, de vreme ce toate sunt una? Iar dacă văd ceva “de avut”, se cheamă că am putut “delimita” acel ceva. Adică, altfel spus, am operat O SEPARAŢIE…
Nu ştiam că a comentat şi Moni, acum am citit (ştiu că citeşte blogul, îmi aruncă mereu provocări…). Da, e adevărat, am alergat după Soare. E ca o Poartă care mă cheamă. Pentru cine a văzut GHOST, ştie ce vreau să spun. Am ajunhs să privesc Soarele, pentru că simt nevoia de “a mânca” şi altceva… TV? IT SUCKS! am renunţat la obiceiul de a mă hrăni cu părerile altora, de vreo 9 ani. Am renunţat la TV, la radio, la ziare, reviste… Mă amuză credulitatea celor care înghit pe nemestecate “ştirile” media… La cursul de operatorie TV, Profesorul ne-a întrebat: “Ce înseamnă o ştire?”. Ne-am dat cu părerea… “Se filmează, se montează, se difuzează…”. “NU! Dragilor, ştirile, SE FABRICĂ! Verifici rating-ul, identifici publicul, cerinţele, cauţi în arhiva video şi FABRICI ŞTIREA.” Vezi “Wag The Dog”…
CRISTOS E VIU!!
pentru Şerban Stănescu – printr-un şir de alegeri proaste la 30 de ani m-am trezit în fundul gol. transferul brusc de la prinţ la cerşetor (în fapt boschetar, că de cerşit n-am cerşit niciodată nimic) a fost o lecţie… spectaculoasă.
dar m-am reintegrat în… univers.
ştirile se fabrică evident, dar asta deja este o altă poveste. 🙂
Atunci gîndeşte-te la ce te-ar face din nou viu, cald şi plin…Ai de unde alege!
Lacrimile?!? Sunt necesare…cum te poţi echilibra dacă nu ai cunoaşte extremele?
Cafeaua…aici e o adevărată poveste. Personal am renunţat şi la cafea. Am ajuns la concluzia că după ani şi ani în care am consumat litrii întregi de ness-uri şi cafele mi-am ascuns oboseala. Mai ţii minte cînd vorbeam de oarece căruţă şi de hamuri? Anul trecut prin toamnă era parcă… Atunci cînd eşti înhămat la o căruţă greşită ceva se întîmplă de te face să te lepezi singur de hamuri…