Up-date 15 aprilie: am râs şi… nu degeaba. Vin AC/DC la Bucureşti când se întoarce la microfon Bon Scott… citeşte aici.
Am râs de festivalul Bucharest Rock Arena, afişele au împânzit oraşul, s-au pus în vânzare şi biletele, dar organizatorii nu ştiau încă cine o să fie cap de afiş. 😛
Pentru seara a doua, 31 mai s-a anunţat bomba: AC/DC vin la Bucureşti! În deschidere vor evolua ALTAR şi CELELALTE CUVINTE.
În prima seară, deschiderea o vor face formaţiile autohtone PERSONA, GRIMUS, THE PIXELS, THE MOOOD, AB4 şi VIŢA DE VIE iar zvonurile vorbesc în şoaptă despre GUNS’N’ROSES.
Preţul unui bilet: 100, 200, 400, respectiv 800 ron biletul VIP. Locaţia: la km 15 de pe Autostrada Soarelui şi organizatorii vor pune la dispoziţie spectatorilor curse directe de autobuz în datele de 30 si 31 mai, între orele 14:00 – 02:00, la intervale de 5 minute, pe ruta Dristor – Bucharest Rock Arena si retur.
La faţa locului veţi găsii:
– puncte de vânzare pe o lungime de 800 m. Sistemul de vânzare pe baza de fise valorice.
– spaţii de odihnă şi relaxare
– 5 terase şi restaurante
– 1 mini-mall pentru vânzarea de produse de merchandising şi pentru desfăşurarea a diverse activităţi recreative (tatuaje, body painting, etc.)
– 480 de toalete ecologice
– Peste 17,000 de spaţii de parcare destinate exclusiv publicului
– camping cu duşuri şi toalete ecologice
– tribuna cu 2000 locuri pentru abonaţii VIP
– corturi pentru cele 500 de cadre de securitate si prim ajutor,
– peste 1000 de persoane prezente la locaţie implicate direct in eveniment.
Biletele pot fi procurate şi prin Ticketpoint.
Sună bine?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Bomv-6CJSfM]
(schimb discul. 🙂 )
Se întâmplă şi minuni. Între un răsărit şi un apus, între un zâmbet şi o atingere, între două cafele şi o ţigară când priveşti spre orizont sau printre crengi deaspura blocului de vis a vis.
Viaţa noastră curge şi decurge indiferent de distorsiunile cotidiene. O zi proaspăt parfumată, o nouă săptămână. Autostrada Soarelui? Zâmbiţi vă rog, chiar dacă nu suntem la camera ascunsă. 🙂
neata, minunate apusurile astea!te-ai tinut de cuvant , ai mai facut poze 😛
Totul mi-a placut . Dar asta :
“Se întâmplă şi minuni. Între un răsărit şi un apus, între un zâmbet şi o atingere, între două cafele şi o ţigară când priveşti spre orizont sau printre crenge deaspura blocului de vis a vis.”
….mi-a ajuns in suflet…si stii de ce ?…
pentru ca e : general valabila…nu se aplica doar la concerte…:D…
cu drag…>:D<
Neatza si un inceput de saptamana cat mai placut!
Superbe fotografiile ,felicitari !
pentru lu – ‘neaţa. am făcut o grămadă de poze… 😛 am ajuns să fac câteva sute zilnic… 🙂
pentru Adina Amironesei – AC/DC e una, partea a doua a blogului e altceva. 🙂 împăcarea caprei cu varza… ha ha ha! 😛
‘neaţa. 🙂
pentru iulia m – şi când duc gunoiul iau aparatul de fotografiat cu mine fiindcă nu se ştie niciodată… ha ha ha! 😛 ‘neaţa. 🙂
ticke, mai…baiatule….
sunt teoretic in cocediu, in fata caminului,culmea…ar fi trebuit sà fie caniculà…coclealà… la capàtul europei in cel mai sudic punct din italia…,
iar practic…in vremurile noastre heavy…..
am fost teleportata…..iar
citesc cu balele la gura…tot ce scrii…si ce ti se scrie….si iacata…sciru si eu…
deci….dacà tot iei aparatul foto cu tine la gunoi…bagà niste fleshuri ca atare…ca tare imi place tema…am fotografiat si eu un porumbel mort pe o doza de coca-cola si tare mi-a plàcut…pàcat cà n-am dezvoltat ideia…
si deci sà intleg cà tu din casà ai fotografiat apusul de soare?
nicht schlecht….
bun…
si ac-dece…???
unde au fost pe vremurile noastre….cind ne vindeam si pe vecina ca màmà …sà mergem la un concert…….
sti unde erau…???
pà peste tot….
pentru Anto – ‘neaţa.
sunt practic concediat din februarie şi… stau. 🙂
suntem în aceeaşi europă unificată şi…dezbinată în două margini.
la bucureşti au fost câteva zile călduroase, dar acum bate un vânt rece şi nu prea ispititor să părăsesc locuinţa.
am făcut tot felul de fotografii, când le vine timpul le voi folosii evident. problema este că murdărie, jeg, macabru sau nefiresc avem şi văd la tot pasul, aici aceste imagini sunt “normalitatea” şi nu… o floare sau un petec de culoare.
de exemplu dacă vreau să-mi scot copilul în parc sau la un loc de joacă, am de parcus kilometrii buni cu tramvaiul, deobicei până acolo David adoarme…
să ştii că m-am tot uitat prin casă ce să mai vând… ha ha ha! 😛 mai am 5-7 tablouri da’ pe criza asta lumea caută comestibilul ci nu esteticul… ha ha ha! 😛
nu ar fi nefiresc ca după atâţia ani de aşteptare când vine Kraftwerk sau AC/DC (şi mulţi-mulţi alţii) însfârşit, să-i vedem şi noi?
eu încă mă simt de 28 de ani şi gândesc ca la 16… ha ha ha! 😛
concediu plăcut Anto! 🙂
Am zîmbit, prietene…pentru că dincolo de tot şi toate sîntem atraşi de unicul lucru stabil şi primordial din existenţa noastră.
pentru Monika Stănescu – zâmbetul e uneori tot de ce ne mai putem agăţa… şi o rază de soare. 🙂 că tot plouă acum… ha ha ha! 😛
bag nişte AC/DC! 🙂