Nici nu ştiu de unde să încep să nu vă plictisesc, dar să nici nu omit ceva.
Mă întreabă lumea ce am cu Iliescu, Minculescu, Bălaşa sau mai ştiu eu cine… Păi am, adică n-am. N-am nimic cu ei personal, am cu sistemul, am cu ceea ce reprezintă.
Într-o altă discuţie glumeam pe seama faptului că am şi uitat de ce am ieşit în stradă în decembrie ’89. Aaaa….pentru libertate! Parcă, parcă îmi mai amintesc ceva vag. Ha ha ha!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=q_Dg-uzcUIY]
Pe 22 decembrie (’89), la TVR Ion Iliescu ne explica cu nonşalanţă faptul că nu partidul comunist a fost rău şi nici comunismul sau comuniştii ci doar clica lui Ceauşescu care şi-a însuşit partidul şi la folosit în scopuri personale. Tentativa de a prelua nu doar conducerea ţării, dar şi a partidului (unic) şi al sistemului, aproape că a reuşit. Chiar dacă eram proşti şi naivi, eram prea furioşi pe Ceauşescu şi comunismul pe care-l reprezenta ca o astfel de încercare să reuşească pe faţă. Iliescu a revenit ulterior, a vorbit despre „comunismul cu faţă umană” şi-n final forţat de împrejurări, despre un sistem pluripartidic. Am mai spus asta, preţul de a accede la conducere a fost salvarea sistemului şi mai ales a oamenilor din vechiul sistem. Şi Iliescu s-a achitat onorabil de datorii. Poate că nu el este singurul vinovat, dar cu siguranţă este principalul.
Legat de proaspătul scandal Popoviciu am spus şi faptul că nimeni de pe stradă nu s-a trezit peste noapte nici cu spaţii comerciale, nici cu fabrici, nici cu clădiri sau hectare de teren sau cu alte afaceri la cheie. Nu, toate acestea au fost privilegiul celor din vechiul sistem şi al rudelor acestora. „Democraţia originală” – cum a numit-o acelaşi Ion Iliescu – a fost o cumetrie al activiştilor care au preluat controlul. S-a profitat de necunoaşterea şi naivitatea noastră, am fost păcăliţi şi manipulaţi după cum le-a fost interesul. Iliescu şi noua putere a mimat reforma şi a asigurat tranziţia vechiului sistem într-o conjunctură nouă. Sub sloganul ingenios „nu ne vindem ţara” şi-au împărţit bunurile sub nasul nostru.
În ’90 habar nu aveam nici ce înseamnă democraţia, nici ce este şi cum funcţionează capitalismul sau ce implicaţii are. Majoritatea a crezut că libertatea este tot, se termină cu „raţionalizarea” alimentelor şi al resurselor, în rest lucrurile rămân cum au fost, adică o să persiste siguranţa locului de muncă, în continuare o să mergem la muncă şi o să ne facem că muncim şi viaţa o să fie numai lapte şi miere, câinii vor alerga cu covrigii în coadă iar gardul o să fie din cârnaţi şi salam. Repet, nu vreau să plictisesc pe nimeni, dar tot ce s-a întâmplat în perioada regimului Iliescu, practic ne-a compromis în mare măsură viitorul şi asta doar pentru a asigura un viitor confortabil aceleaşi nomenclaturi „reformate”.
Este suficient să ne uităm la marii îmbogăţiţi de după ’90 şi cine sunt ei, ce au făcut înainte. Oameni ca Popoviciu sunt peste tot, mai bogaţi sau mai săraci, mai discreţi sau mai exhuberanţi.
Dar vechea nomenclatură şi cei apropiaţi de ea, precum şi securiştii, nu s-au reorganizat doar în FSN ci s-au înfiltrat în toate partidele politice, au preluat controlul şi conducerea peste tot. Şi politicul nu poate fi disociat de economic. Am mai spus şi acest lucru: chiar dacă de dragul spectacolului se mai ceartă-n Parlament un PSD-ist cu un PNL-ist, asta nu înseamnă că oamenii n-au afaceri împreună, nu au interese comune şi nu îşi fac treaba departe de ochiul public. Avem un balaur cu mai multe capete care de dragul spectacolului se mai muşcă uneori şi singur. Cei incomozi au fost şi sunt înlăturaţi sau pur şi simplu nu au acces în poziţii importante. A fost aproape haios Băsescu când într-un moment mai mult sau mai puţin regizat de sinceritate a recunoscut că tot comuniştii sunt la putere. Dar avem exemple şi mult mai recente: simpatia reciprocă între Crin Antonescu şi Iliescu sau tovărăşia dintre Antonescu şi Oprescu. Ce alte dovezi sau confirmări ale marii cumetrii mai doriţi?
Este trist ca la 20 de ani după evenimentele din decembrie ’89 să ajungem să regretăm faptul că ne-am dorit o schimbare fără violenţă, să regretăm că n-am fost mult mai determinaţi şi radicali atunci. Pe 22 decembrie întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu 2 din securiştii care m-au arestat şi anchetat cu un an în urmă şi i-am lăsat în pace. În nebunia de atunci un strigăt gen „securiştii!” era suficient ca respectivii să fie linşaţi de mase. Dar nu căutam răzbunarea.
Vorbeam despre falsificarea istorie… se face sub nasul şi cu acordul nostru tacit.
Sabin Bălaşa. Nu discut despre pictura sa, nu mă interesează şi nu sunt critic de artă să mă pronunţ despre valoarea sau non-valoarea lucrărilor sale. Bălaşa a fost pictorul de curte al familiei Ceauşescu, un pupincurist notoriu şi implicit unul din marii profitori de pe urma sistemului.
Am o singură întrebare: chiar nu există şi alţi artişti valoroşi care ar merita atenţie şi promovare?
Şi la uniunea artiştilor de plastic şi plastilină a existat o mare cumetrie şi acea cumetrie s-a conservat şi s-a perpetuat.
Să vedem puţin şi cum stă treaba cu Rock-ul. Mergeam la concerte Iris fiindcă mai cântau un „Back in Black” şi un „Living After Midnight”, Holograf mai scăpau un „Jump” şi Compact un “You Give Love A Bad Name”. Cine neagă acest lucru este un mincinos sau nici n-a trăit epoca.
Am tot auzit şi basmul cu disidenţa. Să fim serioşi! Iris – de exemplu – au activat sub aripa protectoare a poetului de curte Adrian Păunescu, erau cap de afiş la Cenaclul Flacăra. Aveau contract de disc la Electrecord, de bine, de rău erau difuzaţi la radio şi la televizor. Sau să vorbim despre cum cântau Iris an de an pe litoral la cârciumă pe bani frumoşi şi nu ori unde şi la Neptun, locul de reşedinţă al familiei Ceauşescu? Disidenţă ziceţi? Să râd sau să mă piş direct? Ei, a fost un mic incident cu Iris la Miercurea Ciuc, dar a intervenit şi aplanat problema… Adrian Păunescu.
Şi toate formaţiile acestea au activat ba sub aripa UTC-ului, ba sub aripa sindicatelor sau la o casă studenţească… Se găsea un sistem de amplificare, mai venea măcar un amplificator Vermona. Am tot auzit poveşti despre sacrificiile făcute şi iar nu pot decât să… râd. Să nu discutăm despre valoarea sau non-valoarea muzicii făcute de unii sau de alţii, gusturile nu se discută, faptul că-ţi plac sau nu-ţi plac manelele – de exemplu – nu face nici genul, nici pe unul ca Salam un artist mai valoros sau mai puţin valoros. Poate că ce am făcut nu valorează nici o ceapă degerată, dar cu trupele mele am repetat încă din 1987 în spaţii particulare unde ne plăteam singuri curentul şi atât echipamentul cât şi instrumentele ni le-am cumpărat exclusiv din banii proprii. Am cântat de plăcere, n-am cerşit şi n-am pupat în cur pe nimeni niciodată. E o chestiune de principiu.
Mai este un aspect: mass-media. Mulţi se trezesc vorbind despre tot felul de lucruri, dar habar n-au despre ce vorbesc. După ’90 nici în media sau la Electrecord nu s-a schimbat nimic. Cineva neavizat sau neinteresat, neimplicat în mod direct în fenomen, nu are de unde să ştie, dar pun şi eu întrebarea ca prostul, cum de 30 de ani avem numai Iris, Compact şi Holograf? Adică alte formaţii nu s-au mai găsit să facă ceva? La ce se difuzează la majoritatea posturilor de radio şi televiziune, la ce poţi citii în presă, ai tendinţa să crezi că altceva nu a existat şi nici nu există.
Întâmplător, da la una din mineriade, la asaltul televiziunii exact arhiva emisiunii lui Magdin şi înregistrările cu formaţiile româneşti de la începutul anilor ’90 a ars. Ce a scăpat atunci, a fost şters ulterior: s-au refolosit casetele. 🙂
Gusturile nu se discută, dar ar putea fi educate. Nu este cazul. Suntem bombardaţi cu aceleaşi “valori”: nişte ramoliţi şi nişte fufe care pecesc şi play-backul. Uneori ai senzaţia că avem doar 2 compozitori: Moga şi Moculescu… şi manelele curg şi din robinet. Şi nu doar manelele ci o grămadă de sunete dubioase sau ciordite…
Şi aici au rămas aceeaşi oameni în sistem şi evident s-au păstrat legăturile, relaţiile şi cumetria. Acelaşi set de artişti este difuzat la radio, la televizor, aceeaşi artişti cântă la evenimentele corporatiste şi în deschidere la concertele artiştilor de dincolo. Este un sistem cu circuit închis la fel ca în politică: la vremuri noi, tot noi. Unde e rost de ceva bani, cărţile sunt făcute între aceeaşi jucători.
Pentru o scurtă perioadă, anii 1990-1994, sistemul a fost uşor scurtcircuitat şi nume noi au pătruns şi spart puţin tiparele, dar „minunea” nici aici n-a ţinut mult şi am ajuns înapoi de unde am plecat.
De ce mă enervează Cristi Minculescu? Păi vă explic şi asta. Omu’ e alcoolic, şi-a distrus sănătatea de bună voie şi cu bună ştire, ce să zic? Să fie sănătos! Corect şi de bun simţ ar fi fost să-şi rezolve problema tot aşa, discret şi pe… barba lui. Dar nu, ştiţi vorba cu fudulia… Cu un ingenios artificiu, alcoolismul s-a transformat în boală ereditară şi astfel Cristi a obţinut sponsorizare naţională pentru intervenţia chirurgicală. Nu s-a mai apelat la mila publică, la chetă fiindcă acestea nu-s soluţii garantate 100% ci s-a scurtcircuitat frumos sistemul şi pe banii noştri, dar fără să mai fim întrebaţi, s-a înfăptuit minunea. Ingenios şi simplu. Şi tot… cumetrie. Nu contează nici cine contribuie sau nu la fondul de sănătate, nu contează nici câtă lume se află pe lista de aşteptare, nu contează nici gravitatea cazurilor, cunoşti pe cine trebuie, îţi rezolvi treaba. Poate n-ar fi aşa enervantă toată faza dacă oamenii după ce s-au mânjit cu căcat, nu şi-ar fi făcut şi mediatizare pe măsură. Dar când eşti artist, publicitatea este totul, nu?
Ştiu alţi artişti mult mai grav bolnavi care suferă în tăcere. Sunt foşti sportivi de performanţă uitaţi şi ajunşi la prăpastia sub-existenţei sau bătrâni, bolnavi şi abandonaţi. Sunt oamenii simplii, oameni care muncesc şi îşi plătesc dările şi doamne fereşte să ajungă vreodată la mâna sistemului!
Şi dacă am amintit de relaţia Iris – Păunescu, să revin la Păunescu. Poet, poet, da’….vă mai amintiţi accidentul soţiei poetului (senator)? Trei morţi şi un rănit grav. Sentinţa? Doi ani de închisoare cu suspendare. Păi sunt oameni care au luat 2 ani fără suspendare fiindcă au plecat cu bicicleta vecinului beţi de la cârciuma din sat seara şi au fost condamnaţi pentru furt chit că dimineaţa au returnat…vehiculul. Asta să nu amintesc de octogenarii băgaţi la zdup pentru smulsul de ţăruşi…
Adică asta-i buba cumetriei. Nu poţi închide un ochi aici şi să dai cu pietre dincolo… Rectific: sunt eu un idiot imbecil şi nu pot. Alţii pot.
Văd că sunt persoane care îşi asumă veleităţi divine şi cu gura plină strigă că omul acesta merită mai mult ca omul celălalt.
Sau să vorbim despre copii bolnavi care n-au nici vină, dar nici şansă şi se sting din viaţă zilnic în umbra nepăsării sistemului obosiţi de aşteptarea unei decizii… nu fac parte din marea cumetrie, nu le vine rândul niciodată.
Este un teren cam alunecos…
Este subiectul unei alte discuţii ce ar fi menit statul să facă pentru oamenii de valoare care ne-au reprezentat sau ne mai reprezintă şi care din terţe motive ajung la în situaţii dificile. Dar deocamdată nu există un astfel de cadru legislativ bine definit şi ori ce intervenţie este profund subiectivă.
Lucrurile interferează, sistemele nu funcţionează în paralele ci se suprapun. Nu poţi reforma clasa politică fără să investeşti în agricultură, nu poţi reforma sistemul sanitar fără să susţii învăţământul, etc.
(Ce-i de făcut? Habar n-am… ne rămâne vorbitul… măcar atât sper că am câştigat în decembrie ’89. Şi puteţi să mă înjuraţi cât poftiţi. Din câte se vede, accept şi comentariile anonime, n-am şters nici înjurăturile primite şi nici nu am blocat accesul nimănui (pe bază de IP pot face asta pe WordPress).)
Petecitul nu duce nicăieri şi dacă faci un compromis, inevitabil urmează şi altele şi în final ajungi să spui ca fostul preşedinte Constantinescu: ne-a înfrânt sistemul. Ăla ticăloşit, vorba altui preşedinte….
şi încă o dată, rămânem cu vorbitul.
Ai dreptate tu dar oare putem face ceva daca discutam despre lucrurile acestea sau doar ne spunem parerea?
Relatii de ,, cumetrie” exista in toate domeniile de activitate dragul meu ,azi in Romania nu conteaza ce esti in stare sa faci nu conteaza cat de competent esti ci in ce relatii te invarti si ce oportunitati ofera acestea.
pentru iulia m – păi cam atât ne-a mai rămas din toate idealurile: libertatea să vorbim. cât mai este şi asta.
cumetria asta a fost si va fi cat lumea cred, intotdeauna se va apela pt. ceva la cineva , si sa stii ca nu e valabil numai la noi, peste tot in lume,numai ca nu sub forma asta, cred ca-s ceva mai stilati 🙂 , dar sustineri sunt peste tot, cineva promoveaza pe altcineva , din anumite considerente , si asa mai departe.
pentru lu – probabil… dar asta nu e nici scuză, nici justificare.
“Cumetria” nu lasa ochiuri libere in plasa, cineva poate fi mai original, poate concepe mai bine un produs dar nu va fi lasat sa-l vanda… A fost un film romanesc, unde se facea selectie de tinere talente, una din intrebari juriului era”Cine te reprezinta?”si castigatoarea raspundea” Familia”, asa ca moravurile sunt vechi, doar lupul si-a vopsit parul sa fie in ..trend!
pentru flyaway – da, trăim între dinozauri şi minunaţii lor nepoţi.
E greu sa gasesti radacina lucrurilor acum in idea ca de la ea ar trebui taiat ‘raul’, cred ca in timpul revolutiei, pentru ca eu tot revolutie o simt chiar daca a schiopatat natural si avea si un picior auto-amputat din nastere – raul stiam care este clar si de unde voiam sa taiem lucrurile adica exista acel moment de adevar si un moment spiritual. Dar am lasat pe altii mai mari sa taie iei raul… si ei si-au taiat partea lor si au creat o noua minciuna. Poate o noua istorie ar fi putut sa inceapa cu generatia noastra atunci in 89 dar realist vorbind stim ca istoria se repeta si nu dialectic vorbind ci metafizic.
Istoric uitindu-te la metafizica Romaniei .. gindeste-te ce abuzuri au trebui sa faca comunistii ca sa poate lua ei puterea din mina burgheziei ! au trebuit sa rada o generatie in inchisori – generatie care asi argumenta eu nu era nici ea dispusa sa imparta puterea echitabil -… generatie in raport cu care noi cei din 89 avem foarte putin contact si stim foarte putin de ei la fel si ei despre noi… la mijloc avem generatia pe care o observi si tu creeata de Iliescu.. normal insa aceasta generatie e tot mai mult a mea si a ta in final…cu trecerea timpului… si mai ai si o generatie noua care vrea sa uite de toata tarasenia in idea ca asta ar rezolva problema…
Ca peisaj metafizic pe care eu il percep vorbind de generatii in Romania… la tineretze orice generatie se plinge de coruptie si de prostia din conducere …dar isi asteapta locul in linie si urca uneori extrem de incet… cam dupa 45 de ani incep insa sa fie tot mai mult in putere si sa-i inlocuiasca pe cei vechi cu ei…. iar odata ajunsi in putere simt ca e momentul lor… si evident nu o sa lase ‘cumetrenia’ din mina pentru cei tineri mai putin corupti. Poate ceea ce multi romani nu accepta este ca acest sistem ofera si el avantajele lui… si ca se si beneficiaza din el..cum se pare ca fetele observa mai natural ca barbatii ..
Intr-un peisaj mai larg toate scenariile politice care s-au intimplat in Rusia dupa 90 s-au intrimplat/replicat si in Romania insa la o scara mai mica … asta a fost libertatatea si patura protectoare care am avut-o si s-a promovat de oameni ca Iliescu.. stiind probabil ca rusu intelege si accepta numai propria situatie/politica !… Spre norocul nostru major desi poate fi si ‘noroc’ suntem azi in NATO si UE… si mi se pare mie poate dar efectiv prea multi refuza sa accepte asta si mai mult le este greu sa gindeasca mai european… altfel spus si cind politicienii folosesc limbajul european ‘standardizat’ par foarte putin convingatori sau ca inteleg chiar ei ce spun… reflexul natural e tot catre o paturica impamintenita de comunisti… aparent prin fortza.. Ironia e ca se spunea ca ce au facut comunistii in Romania nu e parte din spiritul romanului si ca nu a prins pe suflet … haha…
Legat de generatia noastra … cred ca suntem tot mai mult in putere… deci si tu o sa fi tot mai mult in putere constient sau nu… se pare insa ca si generatiile mai vechi (ale parintzilor) ca toti cam adoptam pozitia strutzului si spunem ca nu o avem sau ca nu e reala sau ca nu o vrem ! …. dar realitatea e ca suntem responsabili pentru ea in opinia mea.
M-am bucurat mult pentru tine, si mi-a placut ce faceai mai ales cu Mari, cind ai scurcircuitat sistemul atunci in 90… tu stii mai bine ca noi, de ce nu ai reusit sa-l zgiltzii mai bine si mai de durata si unde te-au facut tot ei… poate poti transmite asta altor trupe… Pentru mine ca om ar fi insemnat f. mult ca azi, sa te vad pe tine pe televizor acolo… Chiar cu riscul ca si tu poate ar fi trebui sa devi mai ca Holograf ca sa poti supravietui securistilor din televiziunile din Bucuresti, pentru mine asta ar fi fost un pas mare inainte… deci nu mai putin ca si tine mi-e scirba de ani de zile de anacronismul pe care Holograf Iris si Compact il reprezinta dar vad aceleasi reflexe si in trupele noi de rap !… cit despre femeile ortodoxe ale lui Balasa as scrie un pamflet…. cred ca nimeni nu a reusit sa o picteze mai convigator pe Elena … locului
pentru Un Soricel – ai dreptate, mulţi din prietenii mei, ai tăi, mulţi din generaţia noastră, încet-încet au “prins” funcţii cheie în toate domeniile… fiecare cu compromisul său, cu “norocul” său… de făcut…păi nu prea văd să facă ceva. e aşa… o constatare.
eşecul meu s-a datorat în primul rând încăpăţânării de a nu face compromisuri şi de a nu pupa pe nimeni în fund niciodată. treaba asta nu-i la modă. am prieteni mai “turbaţi” în branşă, îl înjură la fel de abitir pe Minculescu, da’ numai la o bere şi aşa, între noi… public nimeni nu vrea să se pună rău cu nimeni… mai pică un eveniment, nu strică să fi măcar amic cu toată lumea…ha ha ha! 😛 când faci ca mine, te piş constant contra vântului, te trezeşti singur la un moment dat…
mă înjură şi aici pe blog tot felu’ de indivizi anonimi. nu-i treaba mea, da’ ei au făcut ceva vreodată? au ce să arate, ce să lase-n urmă? ceva, băi, o şaibă barem!
şi mai este o treabă: dacă vine un artist din america, oooo! eveniment mare, cad toţi în cur şi se înghesuie în faţă, când vine vorba despre artiştii noştrii mottoul general e: “mai dăi în pula mea!”. Şi despre asta vreau să scriu… ai dreptate, aş avea multe de povestit, poate de transmis, da’ nu prea mai am cui… e mai comod să pleci capul şi să faci parte din sistem decât să ai coloană şi să rişti. 🙂
nu-s nici eroul lui peşte prăjit, nici vre-un artist cu “a” mare… sunt idiotul care a avut tupeul să facă lucrurile altfel şi treaba asta nu s-a schimbat nici acum chiar dacă de cele mai multe ori ştiu de la bun început că este un demers sortit eşecului. 🙂
uite, suntem doi tâmpiţi care discută…mulţi se tem şi să-şi exprime opiniile sau să mă mai înjure…ha ha ha! 😛
sunt convinsa ca le zici bine, la sentiment si cu umor pe teme politice si de tot felu’, da’ pe mine una politica ma plictiseste de MOARTE!!!
ps
iar m-am bagat in seama…
pentru unicornu’ – eu nu aş paria pe mine! 😛 Ha ha ha! nu politica este plictisitoare şi amatorii care pretind că-s politicieni pe minunatele noastre plaiuri mioritice… 🙂
şi sincer? nici eu nu aş citii un blog aşa de lung… ha ha ha! 😛
Buna, Brush! Esti un pic cam dur cu Cristi Minculescu.
“Nu contează nici cine contribuie sau nu la fondul de sănătate, nu contează nici câtă lume se află pe lista de aşteptare, nu contează nici gravitatea cazurilor, cunoşti pe cine trebuie, îţi rezolvi treaba.” Iti dau dreptate aici, daca nu ai bani, relatii sau un “nume sonor”, mori cu zile.
http://www.ziare.com/comentopedia/Cristi_Minculescu
Nu sunt o mare fana a trupei Iris sau o mare admiratoare a lui Cristi Minculescu. Dar in ziua operatiei si a doua zi am ascultat Europa fm, tot timpul au dat stiri despre el. Pentru mine tot un om este. Nu am auzit nimic rau despre el, nu a dat in cap la nimeni, nu a omorat pe nimeni. Ii doresc sa se faca bine! Este un om norocos ca sotia lui a fost compatibila. Le doresc multa sanatate si viata lunga!
Si totusi esti prea dur…
pentru Minelus – am mai scris despre el şi lumea mi-a urat cancer. 😛
repet, omul este alcoolic, şi-a distrus sănătatea benevol şi acum, să poată profita de banii de la CNAS, au retuşat actele medicale şi din alcoolic a devenit posesor de boală ereditară… şi pe banii statului (adică ai noştrii) s-a operat. banii lui ce aveau?
zilnic mor copii fiindcă cei de la CNAS dau din umeri că nu-s bani, lista bolnavilor care aşteaptă este interminabilă… cine este “Dumnezeul” care decide: Minculescu da, Vasilescu nu?
sunt dur? da, dar în primul şi în primul rând, cel mai dur am fost şi sunt cu mine. asta e…
‘neaţa.
Buna dimineata!
Eu ii doresc lui Cristi sa se faca bine! Sunt foarte multi care iubesc trupa Iris.
Sa ai o zi frumoasa!
Vad ca pe Minu’ il apara toti de parca din reflex, parca ar fi sfint daca nu chiar Dumnezeu … deci eu zic sa-l canonizeze inca in viatza si sa-i spunem Sfintu’ Minu’ (cel far de pahar – dupa operatie) … poate asta ar reconcilia pe astia ca noi mai ‘rai’ care nu-l aparam…
Ciudat cum celor fara fatza nu le uram bine iar celor de pe televizor le uram fie numai bine fara sa vedem altceva .. fie este chiar pe dos, ii detestam pentru ipocrizia care o vedem ca o reprezinta… asta o fi celebritatea… Si mai ciudat de ce romanu nu-l poate iubi pe Minculescu alcoolicu care a bulit un ficat insa il iubeste neconditionat pe Sfintu Mincu suferindu de o boala atavica ! Curat murdar…
NU ca se pune dar am zis-o unor fani ai sai.. daca tot asa mult il iubesc de ce nu pun presiune pe el cind iese din spital sa NU se apuce de baut iar… ca exista cazuri mai celebre care exact asta au facut … deci si eu i-am urat sanatate lui Minculescu omu si i-am spus ca-l asteptam la o bere in curind !
pentru Un Soricel – de ce-l jigneşti pe săracu’ om?! bere??? ăsta toarnă-n el numa’ “albitură” – a se citi votcă. 🙂
şi eu nu m-aş hazarda să aştept până iese din spital… alcoolismul nu se tratează cu schimbarea ficatului. părerea mea şi a medicilor.
despre fani numai de bine. descărcatul muzicii ilegal de pe internet şi vizionarea artiştilor la “evenimentele câmpeneşti” unde nu se plăteşte bilet, le dă tot dreptul să aibe tot felul de păreri pertinente.
n-am zis să nu fie sănătos, am afirmat că este nesimţit. 🙂
pentru Minelus – da, să fim indulgenţi cu Minculescu, cu Popoviciu, cu Iliescu, cu Miron Cozma, cu soţia lu’ Păunescu… la urma urmei oameni sunt şi ei.
oficial ne merge bine! 😛
Nu-i amesteca! Eu m-am referit la Cristi.
pentru Minelus – nu-i amestec. vorbeam despre oameni şi fapte. sau facem excepţii conform simpatiilor şi antipatiilor?
Pai da, i-ai pomenit pe Iliescu si Miron Cozma, stim cu totii ce s-a intamplat in iunie 1990 cu mineriada, au fost sute de morti…
Sotia lui Paunescu a produs un accident soldat cu trei morti si un ranit…
In final toti au scapat “basma curata”.
Acestia sunt niste criminali, nu?
Cristi Minculescu a omorat pe cineva? Eu nu am auzit.
De-asta ti-am spus sa nu-i amesteci. Chiar daca ai vrut sa scoti in evidenta fenomenul de coruptie din Romania.
pentru Minelus – în mod direct nu. dar prin modificarea actelor, din alcoolic s-a preschimbat în om cu boală ereditară şi a profitat de bani nemeritaţi de la CNAS, bani care puteau salva viaţa unui om îndreptăţit la sprijinul respectiv.
tot cumetrie, nu?
şi dacă era un muritor de foame, da’ Iris totuşi fac parte din categoria “artiştilor” care produc bani…
Sa nu te superi pe mine, Brush, dar nu sunt de aceeasi parere cu tine.
pentru Minelus – nu mă supăr, doar constat încă o dată că suntem profund subiectivi. dar faptele rămân fapte, vrem, nu vrem, ne convine sau nu adevărul.
în ’89 am ratat ocazia să facem curăţenie generală şi acum este mult prea târziu…
Poate ca da, sunt subiectiva. Asa sunt eu, mai sentimentala…
asta gandindu-ma ca este vorba despre viata unui om, si nu a unuia oarecare. Si este iubit Cristi Minculescu, de aceea a si fost ajutat.
pentru Minelus – exact, este vorba de viaţa unui om: un om a fost dat la oparte de dragul altui om pentru care s-a comis un fals în acte.
cine este mai iubit nu cred că este un criteriu şi eu sincer nu aş vrea să fiu pus în situaţia să aleg şi să decid.
m-am plictisit de subiect şi-mi este uşor greaţă.