Mestecăm ciunga şi înghiţim în sec. De câte ori cineva deschide gura, primeşte o ciungă. Nu ţine de foame, dar mesteci la ea pe-ndelete şi te ţine ocupat. Faci balonaşe… „Acelaşi gust, fără zahăr”?
Nici gândul că Statul Român ar putea repeta figura frumoasă Petrom – O.M.V. şi-n variantă maritimă nu mi s-a uscat în colţul creierului şi a şi răsărit scandalul Sterling.
„Contractul iniţial de concesiune al perimetrelor Pelican şi Midia a fost atribuit, în 1992, în timpul Guvernării Stolojan, firmei Enterprise Oil, care a devenit, astfel, prima companie străină care fora în zona maritimă a României. În 1997, Enterprise Oil a renunţat la concesiune, în urma acutizării diferendelor dintre România şi Ucraina referitor la delimitarea platformei marine. În 2006 Sterling a devenit unic concesionar, prin achiziţia a 80% din drepturile asupra perimetrelor Pelican şi Midia de la partenerul său, Talisman Energy. Prin Hotărârea de Guvern 1446 din 12 noiembrie 2008 s-a aprobat al XI-lea act adiţional, de 42 de pagini, la Contractul de exploatare şi împărţire a producţiei pentru perimetrele Pelican şi Midia.” (sursa Gândul)
Desecretizarea actului adiţional conform actualelor condiţii impuse de lege nu se poate face fără acordul firmei/companiei implicate. Puţin probabil că Sterling Resources îşi va da acordul. Cât pierdem de fapt este tot atât de dificil de calculat. Am însă aşa o presimţire că gazul din platforma marină care o să ne revină nu ne ajunge nici să fierbem un ibric de cafea iar petrolul nici să alimentăm o…bicicletă.
România – Ucraina 1–0? În toţi anii aceştia lupta s-a dat pentru insula Şerpilor, teritoriu acordat conform deciziei de la Haga, Ucrainei. Dacă la acest fapt adăugăm şi contractul de concesionare a platformei marine, rezultatul final este România – Ucraina 0-2. Golul doi fiind un frumos autogol dat prin minutul 92. Nu este deloc dificil să construim o întreagă teorie conspiratistă în jurul „poveştii” în care interese străine şi „obscure” ne-au tras-o din nou, dar tare mă tem că încă o dată ne-am făcut-o cu mâna noastră.
Aceeaşi „băieţi deştepţi” care nu se satură niciodată. Nouă ne rămân resturile şi mestecatul de ciungă. Ei se îngraşă, noi ne înfigem tot mai adânc în pământ…
Tot iz de ciungă are şi povestea urmăririi penale a domnului Adrian Năstase. Mătuşa Tamara poate să-şi vadă liniştită de investiţii imobiliare şi-n următorii ani: una din proprietăţile ciungii este că se întinde. În acest caz la nesfârşit.
Dacă în ceea ce priveşte bugetarii de rând nu vor fi creşteri salariale şi s-au mai tăiat şi o serie de sporuri, lucrurile stau diferit în Parlament. Bugetul Camerei Deputaţilor a crescut cu 22% faţă de anul 2008. În semn de austeritate s-a renunţat la studioul de televiziune al Camerei şi la sera Palatului Parlamentului… La cât rahat mănâncă unii, este clar că folosesc o ciungă inodoră cu gust de usturoi!
neaţa, brush
dacă nu greşesc, în această problemă a concesionărilor este implicată o firmă din Canada. dacă ne amintim, şi la Roşia Montana, tot din Canada era… s-a demonstrat la vremea respectivă că era o acoperire pentru altele… ce mai tura-vura! o caracatiţă globală :P!
întrebare pentru deputaţi… senatori etc! au mărit şi au scăzut bugetul în raport cu ce sumă? adică anul trecut erau richissimi, anul ăsta, mai cătinel…
o zi faină şi spor la ciungă:)
Neatza Brush,unde ai gasit fotografia acelei gume ca in comert nu mai exista? Mai facut sa rad era guma pe care mi-o aduceau verii mei cand veneau din cursa pe timpul impuscatului.
Mai pana la urma am castigat si noi un proces cu rusii,ce tari suntem ,chiar daca Tariceanu deja vanduse tot. traim in Romania.
o zi placuta!
sa-ti mai zic ca am actiuni la petrom si ca an de an iau o ciunga? o sa razi si mai tare ,si ii aud pe unii zicand in declaratiile de avere ca au luat dividende dela nussh ce societati , d-aia au ei bani si zeci de mii de euro , oricum astia tot pe banii nostri se imbogatesc , fac afaceri , saracesc tara , ingroapa poporul , il slugaresc si aservesc . neata , o zi buna sa ai!:)
pentru liloo – da, păi la ce eftin ne vindem, cumpărător se găseşte tot timpul… conspiraţia sau…constelaţia imbecililor…
o zi faină!
pentru iulia m – ‘neaţa. 🙂
Google-ul este mare…hahaha!
ne vindem şi suntem vânduţi…eftin.
pentru lu – nu ştiam că am prieteni aşa importanţi, acţionari Petrom. 🙂 M-am mai liniştit: trec şi peste criza actuală… 🙂 🙂 🙂
o zi faină!
‘ neata….aseara am sa zic ca miroase a patriciu……..sa ai o zi faina……..
pentru prodan angelica – Patriciu sau altcineva, nici nu mai are importanţă… s-au înstrăinat toate resursele naturale şi stăm la mila altora şi plătim preţuri umflate.
😀 ai vazut cu cine bei o bere?, hai ca vand ciunga si fac cinste cu berea:p
pentru lu – până termin şi sesiunea se face şi vreme numai bună pentru o bere!
:)) usturoiul are tousi o aroma incontestabil de buna…zii si tu altceva….
pentru prodan angelica – “n-au mâncat nici usturoi, nici gura nu le pute” – la asta m-am referit. 🙂
stiam ca la asta te ai referit…nu stiu insa de ce era f nervos tariceanu ……a ce i o fi mirosit lui………:))
Mestecam ciunca bagata cu forta in gura de altii, o mestecam si constatam ca are un gust de kkt, asta ne servesc cei care ne conduc spre lumina de la capatul tunelului. Un popor de ciungi care mesteca ciunga…
neaţa, lume
*Un popor de ciungi care mesteca ciunga…*
teribil ce spune nicole, aici! de cîteva zile m-am uitat la ştiri, am mai băgat un ochi fugar prin ziare…
iniţial, m-am simţit umilită – oarecum, umilită, pentru că după ceea ce se anunţa ca fiind o victorie la Haga, a fost acoperită de iureşul ăsta creat în jurul contractului pricinos.
apoi, am înţeles că, de fapt, globalizarea, mondializarea, băieţii dăştepţi funcţionează perfect! că nu e scorul, hai să zicem 3 – 1 pentru ţară, că nu e procentajul nici măcar
51 % (oare de ce se cheamă zona 51 sau de ce nu mai ştiu ce hotărîre a ONU parcă e tot 51, asta aşa… ca jocuri simpatice de numere 😛 ) în favoarea ţării (adică cei care sunt la conducere, care administrează bunurile ţării iau doar 49 % pentru propriile buzunare, acel 1 care face diferenţa ar fi pentru noi, cei mulţi şi prostiţi, ţara, talpa ţării – dacă vrei, brush –
apoi, am mai înţeles că deja trăim în două lumi paralele – noi şi multi-naţionalele şi alte alea absconse, matrioşele economico-financiare, unde – ca de obicei – banii nu au miros, iar interesele celor aleşi se adună într-un ghem răsucit artistic, astfel încît, ŢARA, ŢĂRILE.. nu mai contează! doar pagube statistice şi colaterale, doar alte vaci de muls şi alţi fraieri de dus de nas! atît!
şi, atunci? îmi iau libertatea de a fi eu ţara… de a mă identifica cu ţara, de a păstra relaţiile bune cu oameni ca mine… păstrători ai unor principii, ale unor tradiţii, ale echilibrului, ale umanului nepervertit în asemenea hal, încît nimic nu mai contează! le las statul lor! să se spele pe cap cu el! oricum, eu ca om şi ca ţară, nu mă simt apărată de stat! prin asta a trecut şi america anilor războaielor asiatice şi interrasiale, şi europa modificărilor de structură internă, şi asia şi orientul mijlociu şi orientul apropiat, şi africa războindu-se…
ceea ce ştiu sigur este că adevărul absolut este undeva, în altă parte..tindem spre el! că dreptate putem avea toţi – dreptatea este o chestie umană, o invenţie de limbaj, de logică – ceea ce nu înseamnă că este şi realitatea, ceea ce nu înseamnă că nu perverteşte relaţiile şi principiile din toate timpurile! – asta, pînă cînd nu se vor îmbuiba suficient, ca să mai producă un război devastator sau mici războieli succesive pentru echilibrare…
cred că mă întorc la ale mele…
mănînc usturoi seara, la friptură, pentru că usturoiul conţine arsenicul necesar bunei funcţionări a celulei nervoase… şi mestec ciungă ziua…
şi, mă simt nu liberă, ci eliberată de speranţele pe care mi le-am făcut în 1989 – aprind candela şi, uneori, lumînări, pentru cei care s-au dus…
sunt încă vie, sunt femeie, şi structural vorbind, sunt păstrătoare a tradiţiilor, atentă la noutăţi, preluîndu-le pe cele care îmi vin bine… pe restul, le ignor – simbolic vorbind, ca să trăiesc aşa cum sunt, să fiu aşa cum sunt – trebuie să mă eliberez de balastul impus de ceilalţi, de propriile mele greşeli, ca să păstrez snaga bună şi drumul care îmi este dat, oportunităţile mele, ca fiinţă, ca… ştiu şi eu… să zicem, trestie gînditoare 🙂
mulţumesc, brush
mulţumesc comentatorilor tăi
preiau acest comentariu, împreună cu adresa de aici şi le transfer şi pe profilul meu de netlog
o zi faină, lume
________
@spun ţara, ale ţării ş.a.m.d. pentru că deja este foarte clar! – naţionale nu mai sunt!!! – şi aici constă gravitatea vremuyrilor interesante în care ne-am născut şi am fost născuţi
http://ro.wikipedia.org/wiki/Utilizator:Arado
da noi de ce trebuia sa ne bucuram de “victoria de la haga”?
ne va merge mai bine? cred ca tot cu gazele de la fasole vom ramane…
pentru psiho69
chiar aşe, muycă! sulfuroase şi mercaptanice! ne videm la plajă pe insula şerpilor… vreu să mă prăjesc la chielicică la umbra cazematelor slavilor de răsărit 😛
pentru nicole – păi da, asta am spus şi eu şi poveştile se tot repetă…pe seama şi buzunarul nostru.
hai că dau o ciungă! 🙂
pentru liloo – globalizare în interesul unora…pe seama noastră. schemă simplă…
pentru psiho69 – păi s-a cam îmbătat lumea cu apă rece…şi nu a mai fost atentă o zi-două la celelalte lucruri grave care se petrec…probabil nu s-au gândit că se află aşa repede de contractul care ne-a luat şi ultima rezervă naturală de petrol şi gaze…
brush, am obosit de scheme în care vectorii trag de noi, ca de nişte umili răstigniţi… lupta asta zilnică, iureşul ăsta… micile probleme, măruntele şicanări… starea asta de agitaţie impusă cu sînge rece… răspîndită cu surle şi trîmbiţe, într-un limbaj căutat şi fiţos… într-un ritm total nenatural… absurd..
am obosit, brush
viaţa e chiar frumoasă
uneori, e şi blîndă
uneori, vine şi primăvara
uneori, ochii unui copil
uneori, un gest
alteori, o frunză
un ghiocel
o tăcere
o melodie de demult…
uneori, mai şi trăim
uneori
baftă la examene
mă iartă… aş vrea să îţi dau energie şi curaj, nu să…
în fine.. dacă crezi de cuviinţă, te rog, să ştergi acest mesaj
o seară faină
,,, bine ca ne vara si o ciunga in gura , maine-poimaine poate nici atat , vom mesteca orbeste propria saliva ,,,
pentru liloo – ne facem viaţa cum putem… o complicăm, o simplificăm…uneori facem ce “trebuie”, alte ori….
‘neaţa.
pentru ultradanna – ciorbă de salivă…un fel de: “băliţi ostaşii mei!” – “belim, măria ta!”
‘neţa. 🙂
Interesant articol.
Dureros faptul că NIMENI nu vede pierderea reală: Insula Şerpilor. Asta arată cât şi ce ştie lumea despre ea însăşi.
Toată gargara asta se învârte în zona combustibililor fosili. O dezinformare şi o deturnare a atenţiei publice generale. Combustibilii fosili, dunt o simplă manevră de deturnare a atenţiei publice, către zona stupidului şi inutilului. Vremea motoarelor cu ardere internă, a apus. E prea mult de povestit. Poate o să scriu un articol pe tema asta. Miza bătăliei de la Haga, era Insula. Aceea e averea pentru care s-au ţinut cele 2 summit-uri NATO, în România. Chiar v-a scăpat acest detaliu? Ori vă imaginaţi că NATO a venit cu căciula în mână, la ultima tară de pe lista de intraţi în NATO, doar aşa, de sanchi?
GET OUT OF THE BOX!!
THINK DIFFERENT!
Ştiţi ce e aia “şah prin deschidere”?
Piesele în discuţie, erau: Zona Bucegi şi Insula Şerpilor. “Ori-ori”.
“DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!”
Dacă o mai fi vreunul prin ţară…
pentru Şerban Stănescu
depinde şi de campania electorală din Ukraina şi de răspunsul Marelui Mestru de la Răsărit.
jocurile sunt oricum deschise, iar prin mutarea de la Haga, s-ar putea să se fi deschis o nouă eră, a permutărilor teritoriale, pe moment prin arbitraj şi consens.
să vedem unde vor duce toate acestea.
mulţumesc, brush
neaţa bună şi o zi faină, lume
Liliana Hanganu
p.s. dacă reveniţi, poate lăsaţi şi o trimitere unde pot să citesc articolul dvs.
mulţumesc.