Care cutie?

Aud tot mai des idiograma aceea comform căreia să gândim (judecăm) în afara cutiei. Cu toate acestea părinții, profesorii, prietenii, șefii și colegii noștrii, media și în general de la Gigel, șmecherul de la colțul blocului la țața Tanța, florăreasa, toată lumea ne împinge înapoi în cutie, ba, ne bagă cu capul la fund cât mai mult posibil. “Popeasca” aceasta cu una spunem și alta facem este totuși tot mai frustrantă cu atât mai mult cu cât ne-a adus unde ne-a adus, adică unde suntem, pe buza prăpastiei.
Nu că am un fix, dar de exemplu Facebook-ul. Nici picat cu ceară nu înțeleg de ce de exemplu un trust media cere privitorilor/cititorilor săi like-uri pe pagina lor de Facebook, altfel spus, de ce și-ar direcționa o companie privată traficul de internet spre site-ul unei alte companii private și astfel ar contribuii la creșterea profitului unei alte companii? Asta la un nivel mai macro. La nivel micro – individual – este la fel de stupid. Facebook-ul încet încet a ocupat tot spațiul virtual și este locul unde omul ține legătura cu fosta iubire din liceu, citește presa, ascultă muzică și privește video clipuri, crește oi virtuale în ferme virtuale, dă like-uri, dar niciodată. niciodată, niciodată nu părăsește acel spațiu – cutia – și niciodată nu este tentat să exploreze dincolo de suprafață – și superficial – vre-un subiect. Facebook-ul înlocuiește practic internet-ul, ba mai mult, pentru mulți ține loc de prieten, casă, familie, ba, este chiar tot universul. Deci cum e treaba aceea cu… cutia?
Și da, este vorba și despre multă ipocrizie. Bărbatul care neagă vehement masturbarea, în general – se spune – că este cel care probabil abuzează cel mai mult de labă. Așa o fi, nu-s genul meu. 😀
În fapt nimeni nu are vre-un interes ca tu să fi un spirit liber și nonconformist, să gândești în afara convențiilor și limitelor stricte, nimeni nu te vrea “diferit”. Nu. Toată lumea te vrea supus, predictibil, uniform și implicit complet controlabil. Cu cât ești mai mediocru, mai băgat în cutie, cu atât ești mai util “societății”. Și să mai spun un lucru despre Facebook, utilizând toate facilitățile site-ului, agențiile guvernamentale sau chiar unele multinaționale, opțin absolut toate datele relevante legate de tine începând de la ce mănânci la ce asculți și de la cine îți sunt prietenii la unde îți petreci vacanța și când, ba chiar și date strict personale, doar teoretic cu caracter strict personal. De exemplu Patriot Act-ul este o eschivă perfectă pentru a justifica orice încălcare a drepturilor omului, ci nu doar în America.
O altă “cutie” este capitalismul. Are oare cineva interesul să gândim economia și să studiem criza în afara sistemului? Nu, evident nu. Sistemul (capitalist – evident) chiar și mort este încă perfect util celor din vârful piramidei, deci este imperativ necesar să rămânem (cât mai mulți fraieri) în interiorul cutie.
Criza nu este una nouă, ci, iar părerea mea și o tot repet, este aceeași din 1929, ba, dacă săpăm nițel și mai adânc, este o prelungire a “crizelor” anterioare și pot fi legate de prăbușirea bursei de la New York din 1901, dar putem să ne întoarcem în timp până la falimentul statuli Danez din 1813, dar și “bulele financiare” din anii 1720.
Unii vorbest despre un nou val de criză, când în fapt criza este una și aceeași chiar dacă are mii de fațete și tentacule.
Se prăbușește lumea? Cu siguranță, da. Puțin probabil că vom asista la un cataclism global fix în data de 21 Decembrie 2012, dar în definitiv nici o variantă nu trebuie exclusă. 🙂
În ultimii 100 de ani, populația planetei a crescut de la un miliard la șapte, ce este, între noi fie vorba, evident mult prea mult pentru planeta aceasta. 1 la sută din populație este bogată, restul… În cutie. Unii nici măcar…
Ceva-ceva se întâmplă, însă cred, că nici cei 1 la sută direct implicați și interesați de schimbare, încă nu știu ce urmează cu exactitate. De aici și tergiversarea evidentă a evenimentelor și haotismul decizional și al “măsurilor anti-criză” luate pe glob.
Ultima găselniță este asta cu mișcarea “Ocupați Wall Street”-ul. Țin lumea ocupată și într-un fel se distrage atenția de la alte probleme (și decizii). Pe de altă parte, controlând o astfel de masă de presiune, cei care îl controlează evident pot negocia și obține putere. Fiindcă totul se rezumă la putere. Iar ca unii să dețină controlul este musai să fi ținut în cutie.
Cutia poate să ne confere un oarecare sentiment de comfort, ba chiar de siguranță. De ce am părăsi cutia? 🙂

2 comments on “Care cutie?

  1. Interesantă propunere de dezbatere, Brush!
    Cred că toată povestea însă, se reduce la un anumit gen de educaţie. I-aş zice eu, “a spaţiilor deschise”.
    De pildă, exerciţiul dialogului. Spuneam undeva ieri sau alaltăieri, într-un comentariu parcă, despre acest exerciţiu. Deşi sunt câteva zeci de milioane de bloguri, în continuare, MONOLOGĂM. Exclud desigur CMS-urile cu “Hello World!” şi unul sau două articole în 1 sau mai mulţi ani…
    Exerciţiul dialogului, se face timp de ani. Şi fără viscere!
    Iar ce semnalezi tu, tot de dialog ţine.
    Criză?
    Am zis şi în cărţile deja publicate şi prin articole: Ne lipsesc oamenii potriviţi, la locurile potrivite, la momentele potrivite. Adică, e o criză dezastruoasă a competenţelor. Reiau: Criza e A COMPETENŢELOR!
    Cât priveşte “Get out of the box!”, de vreme ce guvernele se ascund cu capul în nisip imediat după alegere şi asta se mediatizează pe toate posturile şi canalele media, de ce s-ar obosi populaţia să iasă niţeluş mai la suprafaţă cu delicatul ei căpşor? E bine la nisip! E cald şi bine! Cu timpul — eventually — se mai coace conţinutul… Şi, cine ştie ce o să mai iasă?…

    • Am scris despre acuta lipsă de comunicare și faptul că suntem milioane de blogeri și evident, nu ne citim unul pe celălalt nici în ruptul capului. 😆 Dar asta este general valabil, nu se rezumă la blogeri.
      Am tot citit despre meritocrație, tecnocrație, etc și toate se îmfundă fiindcă undeva intervine decizia subiectiv umană și interesată într-un fel sau altul, mereu va exista un grup influent care va controla “pulimea”… Și știi ceva, majoritatea preferă să fie condusă cu condiția să-i fie măcar călduț.

Leave a Reply

Your email address will not be published.