nu mă luați în seamă. aiurez.

Viața nu este o plimbare-n parc într-o dimineață de duminică însorită. Este un soare cu dinți, dar nu asta ar fi problema. Tot am coborât să-mi cumpăr o pâine și țigări.

Bat câmpii și încerc să fiu dezinvolt și să păstrez o umbră de eleganță și șarm. Dar… până la urmă nici la asta nu (mai) țin cu orice preț.

Am tot felul de gânduri, frânturi de gânduri, rămășițe și firimituri de idei împrăștiate de te miri prin ce colțuri. Obsesii și căutări, semne de întrebare ce lasă-n urma (umbra) lor neliniști și nasc vise zbuciumate. Niciodată n-am pătruns în adâncul tălmăcirii viselor, însă de copil m-am ghidat după ele, le-am controlat într-o oarecare măsură, mi-am rezolvat multe probleme noapte prin intermediul unor vise conștiente… Mda, sunt un tip ciudat, nici măcar nu încerc să ascund sau să neg asta.

Habar n-am ce tot vorbesc aici (și acum)!

Am rămas prins între două filme văzute ieri seară, primul „2010 Doomsday” văzut 80 % pe derulare și apoi „Final Destination” (1), ambele blocându-mă la ideea de șablon, tipar, destin, soartă, patern… fixat. Am aici un mic conflict, un dubiu, o verigă slabă, o dilemă ce oarecum destabilizează tot sistemul meu de gândire și valori. Fuck! Ce probleme am eu duminica! 😛 Bine, să încerc – shit! – să (mă) explic.

Pe de o parte cred în Dumnezeu la modul foarte exact, pot să-i dau (măcar) un nume pe zi – și am și făcut-o – dar ca idee de generic, prefer să mă refer la el ca la 220 V, adică energie pură. Pusă altfel problema, nu mi-e „frică de Dumnezeu”, nu mă rog la el – imaginați-vă un om îngenunchiat și rugându-se la conector… 😛 -, ba mai mult, marcat de o ideea din cartea „God Knows” al lui Joseph Heller (mult mai celebru pentru „Catch 22”), uneori nici nu mai vorbesc cu El. Până aici totul este ok, însă pe de altă parte avem o lume (natura) atât de perfectă, un design atât de funcțional și mirific încât (măcar uneori) este imposibil să nu-ți pui întrebarea: cum dracu (doamne iartă-mă! 😛 ) este posibil?!

Zo (adică So). Și revin la ideile ce se suprapun în cele două filme de care pomeneam: planul. Ce nu-mi dă mie pace este acest „plan” care dacă există cine (plm) l-a făcut?! Adică ideea mea de „Dumnezeu energie” nu poate face un plan. Cu toate acestea, cel puțin aparent există un pattern (model, șablon, tipar). Eu nu cred nici în destin, dar nici în întâmplare. Nici măcar accidentele nu sunt întâmplătoare.  Însă știu că totul este o consecință a gândurilor și acțiunilor noastre anterioare, aici găsesc și rolul cheie al Tarot-ului în a ne auto-cunoaște și a anticipa, dar nu este o modalitate de a „dejuca” vre-un plan ci „doar” ne ghidează prin labirint.  Aici lucrurile evident se complică nițel, nu trăim singuri sub un glob de sticlă, acționăm și interacționăm cu și între oameni, „destinele” se intersectează, se suprapun, se ciocnesc, uneori nu este suficient să luăm noi o decizie „corectă”, lucrurile depind și de energiile altora.

Dacă totuși există un șablon, un tipar, un model prestabilit, cred că el conține și impurități, acele lucruri pe care le-am putea defini ca accidente și care-l fac, îi conferă invizibilitate. Nu o dau în metafizică fiindcă am atâta bun simț și corectitudine să recunosc că și la fizică elementară sunt mediocru.

Totuși revin la noțiunea de plan și dacă el există, cine l-a făcut. Dacă Dumnezeu este energie și – asta sunt absolut convins – sunt oameni capabili să controleze energia, să o direcționeze, să o utilizeze, planul este omenesc. Și ajung înapoi la „provizoratul permanent”.

Dacă ați înțeles ceva, vă rog să mă lămuriți și pe mine! 😛 😛 😛

Defapt altceva vroiam să vă spun. 🙂 Legat de filme, de știri, de media în general.

Toate filmele acestea cred că au cel puțin un scop dublu. Și nu doar filmele. Pe de o parte sunt un fel de sondaj de opinie, o testare a reacției publicului la anumite situații, evenimente, pe de altă parte cred că și pregătesc psihic publicul larg pentru astfel de „întâmplări”.

Vă dau un exemplu: în ultimii 7-8 ani au fost nu știu câte filme, seriale cu președinți americani de culoare. Apoi oarecum intens împins, Lewis Hamilton a câștigat titlul de pilot la Formula 1 în sezonul 2008, urmat în final de victoria lui Barack Obama la prezidențialele americane. 🙂 Acesta zic eu că este un pattern destul de vizibil. Mai puțin vizibil este ceea ce se află în spatele său. Dar despre Mr. Obama am vorbit încă-n noiembrie 2008 – asta ca să vedeți ce „profet” sunt… 😀

Mă tot gândesc care este tiparul apocalipsei sau mai exact ce poate fi în spatele ei?

Ce duminică…. și să nu aud o vorbă despre ce filme vizionez!!!

10 comments on “nu mă luați în seamă. aiurez.

  1. Pana la urma ce sens are cuvantul ciudat? Stiu ce inseamna, neobisnuit, iesit din comun, curios… Dar cand te referi la o situatie, un fapt, si spui “a fost ciudat”, adica “a fost neobisnuit”, eu zic ca e in sensul bun, nu? Nu trebuie sa fie neaparat ceva rau. Tu ce zici, Brush?

  2. poate ca exista un adevar universal inscris in sufletul fiecarui individ . poate ca toti avem o istorie ascunsa inlauntrul nostru , ca un fel de constanta comuna in ADN …. poate ca adevarul nu-l invatam ci ni-l reamintim … il re-memoram …….. il re-cunoastem ……. ca fiind deja inlauntrul nostru .apocalipsa este , literal , o revelatie … prezicerea unui mare adevar ……… nu inseamna sfarsitul lumii in sine , ci sfarsitul lumii asa cum o cunoastem noi …..
    sau 220V , asa cum zici tu 🙂

  3. pentru Minelus – ciudat nu este ceva bun sau rău, depinde de context. totuși are o rezonanță mai mult negativă decât pozitivă. părerea mea. 🙂
    ‘neața. 🙂

  4. pentru lumy – poate. 🙂 eu nu cred că o cunoaștem – lumea, dar nici pe noi înșine – o percepem doar.
    ‘neața. 🙂

  5. Buna dimineata! 🙂
    Da, depinde de context, e adevarat ca eu aveam ceva in cap cand te-am intrebat, si…. e cu rezonanta pozitiva…… 🙂 🙂
    O zi frumoasa!

  6. ”Pentru orice întrebare imaginează-ţi cel mai ciudat răspuns,total opus celui la care te-ai putea aştepta. Oare este valabil?” (Richard Bach)
    Ce se ascunde în spatele ”revelaţiei”? Oamenii îşi (re)descoperă capacităţi uitate cum ar fi comunicarea telepatică sau premoniţiile. Ce facem cu ele e problema noastră şi deciziile ne aparţin. M-am născut femeie deci în forma fizică actuală ”manifest” ceea ce mi se transmite. Uneori mai şi transmit dar slab pentru că femeia se împrăştie şi îşi consumă o mare parte din energie prin munca fizică. Am ajuns o catastrofă… mai bine tac! Pe de altă parte, în fiecare femeie se află o mică parte bărbătească şi invers. Uf…simbolurile lui yang şi yin împreunate…
    Dincolo de mormanele de cărţi citite şi filmele am tras o concluzie. Pentru mine a fost cam deprimantă concluzia la început. Avem nevoie de haos pentru a ne echilibra. E bine totuşi ca oscilaţiile să fie cît mai mici… altfel se pot produce ”erupţii”, ”cutremure”, ”războaie”, etc. Comunicăm ceea ce simţim şi suntem percepuţi dincolo de graniţele rachetelor sau a telescoapelor. În mod delicat suntem atenţionaţi să ne facem curăţenie în ograda noastră…
    Tiparul apocalipsei? Fiecare are apocalipsa pe care o crează! Eu una îmi trăiesc viaţa ca şi cînd fiecare zi ar fi ultima…
    Cine te pune să pui întrebări unui nebun(e)?

  7. da dude, astia cu filemle lor ne tampesc si ne baga in patrat ce vor ei ….vezi dracula, titanic…..adevarul e unu si vin ei cu filmele astea si schimba cursul …..mint poporul cu televizorul………… sunt multi care inca cred faza cu dracula(mai ales peste ocean) si la fel si povestea cu titanicul ….am dat odata peste un show tare care arata cum fut astia sistemul cu tv-ul ………una tare era cu omul pe luna ….si explica cu umbra cosmonautului care era de la reflectoare…………………aparatul de filmat e magie…

    eu zic ca tot iluminatii fac si treaba asta cu filmele….ne invart cum vor ei………..are balta peste.

  8. pentru Stănescu Monica – nu multă lume este dispusă la dialog când vine vorba despre altceva decât muzica despre care scriu în general sau… oala de ciorbă. 🙂
    însă pe mine nu mă deranjează nici când mă trezesc vorbind singur.. unii spun că-s nebun, so what? 🙂

  9. pentru rifeor – pe mine mă amuză situația…. nu știu să-ți explic exact de ce, dar sunt foarte-foarte relaxat. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *