Disecție pe un cadavru viu

N-am dispărut premeditat, intenționat, s-a întâmplat pur și simplu. Din nou.
Mama lui David a plecat din oraș pentru câteva zile și evident băiatul a rămas în grija mea. Și un ștrengar plin de energie cum este (și) Micul Vrăjitor îți necesită toată atenția, îți consumă toată energia. Bunicii ca de obicei își iubesc nepotul doar prin telefon, în fotografii și eventual o oră-două la masa de prânz duminica. Dar nici nu mă plâng, nici nu asta este discuția. Și nici nu sunt eu „tăticul anului”… dar cum eu am petrecut cel mai mult timp cu micul ștrengar în ultimul an, este firesc să avem o relație (mai) bună.

Am și gătit ceva, „rețeta” și pozele le găsiți mai jos. 😀

Am intrant ieri să văd ce se mai petrece pe blog și am rămas surprins de un link lăsat de Șerban la o postare pusă (de el) pe Netlog.
Sincer m-a emoționat.
Îmi permit să citez pasaje din el, pare o completare colorată la „Autoportret cu mâna dreaptă retuşat în Photoshop” și încerc să răspund cu câteva note de subsol. 🙂
Asta ar fi „disecția”. De ce „un cadavru viu”? Fiindcă pentru o vreme m-am abandonat, m-am îngropat în și sub mine…

„Attila Blaga, aka Brush, aka Brushvox Am ezitat mult şi am cumpănit îndelung înainte de a scrie despre Brush. Brush, este o Fiinţă complexă şi e dificil să te pronunţi cu privire la o Fiinţă complexă. Tot timpul te simţi cu un pas în urmă, tot timpul descoperi că ţi-a scăpat ceva. Asta e bine, pentru că etichetarea, ca metodă de lucru, ţine de primitivismul unor ere apuse, dar conservate de o anume categorie de inşi, reprezentanţi ai speciei „homo”. Mă tenta să scriu „sapiens”, dar „sapiens”, din câte pricep eu, înseamnă „inteligent”. Ori, Inteligenţa, aşa cum o percep eu şi cum am descoperit-o indirect descrisă de oameni pe care îi respect, îi iubesc şi de la care am avut şi am de învăţat, înseamnă un complex de calităţi dezvoltate îndelung şi filtrate prin filtrele exclusiviste ale Mamei Universale, pe care o numim de obicei, VIAŢĂ. Ca să „dezambiguez” (un termen de pe Wikipedia 🙂 ), dintre aceşti oameni menţionez un Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade, Paolo Coelho, Gabriel G. Marquez, Antoine de Saint-Exupery…
Revenind la Brush aşadar, îmi este greu să scriu despre el doar câteva vorbe, pentru că inevitabil şi după ce veţi verifica voi înşivă, vă veţi convinge, despre Brush, doar cuvintele pot spune mai puţin.
O să vă întrebaţi de ce. O primă clarificare ar fi aceea potrivit căreia Brush este un tip audio-vizual. ”

O mică parte din activitatea mea audio o găsiți aici în MUSIC Box-ul din coloana din dreapta a blog-ului meu, însă admit, este doar o mică parte din ceea ce am făcut și fac.
Pentru o imagine (ceva) mai colorată, puteți arunca un ochi la piesele puse pe YouTube.



„Unul dintre motivele pentru care îmi este greu să scriu despre el, este faptul că sunt în total dezacord cu muzica lui şi am argumente foarte solide pentru asta, între care, Cymatics, a lui Hans Jenny, cred că este cea mai solidă argumentaţie şi desigur, Masaru Emoto, cu cei peste 20 de ani de studii profesionale privind influenţa vibraţiilor şi a gândurilor asupra apei. Omniprezenta apă!”

Ne-am mai „certat” pe tema aceasta de câteva ori.
Mi-am amintit că multă vreme clapetele negre ale pianului nu erau folosite, erau considerate „diabolice”.
Stigmatizarea Rock And Roll-ului o consider în continuare o porcărie mediatică.
Blame it on the boogie… 🙂
Am mai scris despre acest subiect, am citit mai multe studii despre efectele sunetelor, știu că și plantele reacționează mult mai pozitiv la Chopin decât la Metallica, însă parcă uităm de faptul că noi avem (cât de cât) intelect și suflet, avem o cu totul altă percepție a muzicii ca un ficus, eu ascult cu aceeași plăcere Chopin și Metallica. Nu mă interesează cine ce ascultă, ce preferințe are, ce gen de muzică îi face plăcere. Nu cred că există muzică „bună” și-n contra-pardidă muzică „rea”.
Despre așa numita muzică New Age și discurile de muzică de meditație și/sau relaxare, în general am o părere proastă. Nici nu mă relaxează în vre-un fel, nici plăcere nu-mi provoacă. Și știu exact și de ce: sunt mult prea meșteșugite, create după standarde, respectă game, sonorități și structuri „recomandate” și… le lipsește sufletul.
Eu tot ce fac, fac cu suflet. Chiar și „zgomotul”.
Dar nu fac doar muzică cu rădăcini Rock/Punk, am avut și am mai multe proiecte, abordez genuri diferite, ba, diametral opuse.

Cei foarte apropiați (și fizic) au putut asculta și piese care (deocamdată) nu sunt publice, am câteva sute de compoziții în sertar și câteva proiecte noi, inedite. 🙂




„Totuşi, Brush, analizat într-un context din care exclud muzica lui, înseamnă a descrie pe altcineva. Cum am spus, este o Fiinţă complexă şi abia după ce am făcut un tur îndelung al scrierilor sale, al exprimării sale imagistice (pictură + foto), culinare, literare, am revenit la muzica sa. Abia în acest fel am reuşit să înţeleg că muzica sa, e ca un fel de jalon. Acest jalon m-a ajutat să văd în Brush ceea ce cred eu că este esenţial în oricine: DEVENIREA.
Pentru că trebuie să o spun clar şi răspicat, în ciuda vieţii sale care seamănă cu o partidă de surf pe tsunami, Brush creşte, evoluează, se nuanţează cu fiecare zi. Ne oferă acest spectacol al propriei sale deveniri şi asta, mi se pare extraordinar! Trebuie să fii un OM deosebit să găseşti în tine puterea de a te expune în timp ce devii. Dar eu cred cu tărie că dacă omenirea are un viitor oarecare, el trebuie să stea sub acest semn: Oameni a căror deschidere să le permită să devină sub ochii noştri.
Îmi place Brush, chiar dacă uneori simt nevoia să îl cert, să dau cu el de pământ, pământul care îl domină ca element guvernator (şi o ştii foarte bine Brush!) şi care de multe ori îi frânează dezvoltarea. Pe de altă parte, acelaşi Pământ (ca element subtil), ne constrânge la consecvenţă, la stabilitate. O ştiu din proprie experienţă, eu fiind un element mutabil, aer, Gemeni. Brush este pentru mine Pământul fără de care, orice recoltă este inimaginabilă. Inimaginabilă, pentru că orice sămânţă trebuie semănată într-un mediu fertil pentru ca ea să devină. Să germineze şi aşa mai departe. Iar Brush, ne învaţă devenirea simplu, elegant, oferindu-ne spectacolul propriei sale deveniri. Pentru cei care iubesc Natura, e cunoscut faptul că firul de iarbă, în ciuda fragilităţii sale, atunci când se află sub o piatră, îşi face loc către lumină, ocolind obstacolul cu răbdare şi perseverenţă. Dacă ne oprim la contorsiunile acestui fir de iarbă şi le izolăm de contextul devenirii, atunci va prima criteriul estetic. Dar ce este mai important? Faptul că un fir de iarbă crescut în pământ fertil, fără obstacole în cale creşte drept, sau faptul că Firul de Iarbă, ca Entitate, răzbeşte şi în condiţii grele?
Brush, este asemeni unui fir de iarbă: Tenace şi delicat. Uneori, izbucneşte violent şi asta se vede, se simte în muzica lui. Am căutat o explicaţie pentru asta. Şi am înţeles că, atunci când există sensibilitate şi delicateţe, când ea întâlneşte brutalitate şi primitivism, se autoprotejează prin diferite mecanisme. Uneori, protecţia asta, devine o cuirasă urâtă, tăioasă, cu ţepi ascuţiţi şi tăioşi. Şi dacă asta se petrece, atunci trebuie să îmi pun întrebarea, să ne-o punem: Atunci când Floarea a mijit din caliciu, am avut înţelepciunea necesară pentru a o hrăni cu ceea ce îi trebuie unei Flori?
Şi am ajuns la „de ce scriu despre Brush”…
Scriu, pentru că în Brush văd ceva de preţ pentru România. Şi dacă am văzut ceva de preţ, cred că e de datoria mea să recunosc asta. Dacă vrem o altfel de lume, atunci trebuie să oferim Universului votul nostru, acordul nostru pentru opţiunile care ni se prezintă. Iar Brush, este o opţiune, în viziunea mea.

Dincolo de muzica sa, picturile sale şi fotografii, Brush mai are şi alte giuvaeruri în trezoreria Fiinţei sale. Pentru amatorii de mâncăruri făcute cu har şi aplecare, Brush este un mic Vrăjitor. De sub Bagheta lui Magică, pe lângă poveşti spuse în culori, fie cu pensula fie cu Lumina, mai ies şi tot felul de reţete culinare, pe caree, cu ajutorul inspiraţiei sale fotografice, ni le prezintă, pas cu pas. Bucătăria este o artă şi am insistat asupra acestui aspect în „Casa şi Familia”. Brush, într-un mod foarte artistic şi delicat, ne invită să reconsiderăm filosofia „pizza-coca-cola” şi să revenim la tradiţionalele instrumente de gătit. Şi să ştiţi că Brush o face foarte artistic şi în egală măsură o face ca predanie. Adică, transmitere a experienţei. Fiecare articol al său pe teme culinare, este o lecţie de artă culinară. Fără să mă fi învăţat cineva să gătesc în mod special, am învăţat să o fac şi îmi place. Recunosc, am în Monica un concurent puternic, dar când ne luăm la întrecere, ies lucruri minunate. Am regăsit acest spirit al competiţiei creatoare, în prezentările lui Brush. Şi asta, înseamnă foarte mult. Ne-am obişnuit cu „fast-food” şi asta e rău. Am început să ne dispreţuim ca Fiinţe, zvârlind în noi la întâmplare orice, fără vreun discernământ, pe considerentul stupid „mă grăbesc, am treabă!” Asta se vede şi se prea vede în incidenţa bolilor digestive şi încă în multe altele.
Brush, în mod admirabil, în loc să combată tendinţa, vine şi ne oferă soluţia. Câteodată pe tavă, alteori pe un platou, alteori într-o farfurie adâncă. După caz. Şi astfel, cei care au curajul să îi vizitese pagina, trăiesc miracolul a ceea ce poate face un om (sau un Magician?) aflat în mijlocul ustensilelor de bucătărie.”

Azi am gătit din nou.
O musaca, nimic ieșit din comun, o rețetă simplă și rapidă.
Am fiert cartofii în coajă și i-am tăiat rondele.
Am cumpărat carne tocată, nu „gata tocată” și am cerut să mi se toace o bucată de carne aleasă, este mai scump așa, dar măcar știi ce bagi în gură. 😀
Am condimentat carnea cu boia, piper, sare, etc, pătrunjel și cimbru.
În tavă am așezat un strat de cartofi condimentați și ei, apoi un strat de carne, peste care am pus un strat de roșii proaspete peste care încă câte un rând de cartofi și carne iar deasupra am mai pus felii de roșii și ceapă verde mărunțită și puțin pătrunjel.
Am introdus tava în cuptor pentru circa o oră, o oră și jumătate la foc mic.
Între timp am preparat și o salată. 🙂
Cu toată amețeala aceasta de primăvară, a fost un meniu pe placul lui David. 🙂

„Pasiunea lui pentru Tarot, poate trece la o privire superficială, drept un efect secundar al modei în domeniu. Pentru că, trebuie să subliniez, ultimele două decenii, au transformat metodele străvechi de autocunoaştere şi autodezvoltare (astrologie, numerologie, chiromanţie, etc.), în nişte „sporturi exotice”. Se înmultesc ca ciupercile astrologii, prezicătorii, ghicitorii, exploatându-se în mod ordinar nevoia omului de autocunoaştere. Îmi amintesc de predicţiile pe anul 2008, ale unor „celebri”… Inundaţii catastrofale, care vor devasta România şi vor produce milioane de morţi. Cutremur inevitabil de peste 8,5 grade Richter… Mă întreb dacă „celebritatea” în cauză mai ţine minte cutremurul din ’77, care a avut „doar” 7,2 şi faptul că scara Richter, e una logaritmică. Pentru cine a uitat, „logaritmică”, înseamnă că valorile de pe grafic, cresc exponenţial. Astfel, 8,5 Richter, înseamnă scufundare de continente, ridicarea de munţi noi de pe fundul oceanelor şi erupţii vulcanice la câmpie. Aţi văzut careva aşa ceva în 2008? Sau, măcar în 2009, 2010?
Brush, este şi aici, ceva deosebit. În blogul dedicat, el ne explică exact cum trebuie privit Tarotul şi în general, orice metodă de investigare cu iz de magie: Metode şi instrumente de AUTOCUNOAŞTERE.
Din păcate, mulţi privesc aceste tehnici şi metode ca pe nişte acte de magie, ceea ce, mi se pare o prostie. Ele sunt simple instrumente auxiliare ale efortului de cunoaştere. Ele pot deveni puternice şi extrem de valoroase, doar când sunt privite ca metode de autocunoaştere şi folosite serios. În Matrix, e o replică superbă: „There is a difference between knowing the Path, and Walking the Path.” E o diferenţă între a cunoaşte Calea şi a merge pe Cale. Îndrăznesc eu să afirm, o diferenţă enormă. Exact acea difertenţă dintre ceea ce susţin în campania electorală candidaţii la fotolii în parlament şi ceea ce fac după alegeri.
Brush, când vine vorba despre Tarot şi Autocunoaştere, ne dezvăluie cu răbdare şi aplecare felul în care trebuie privite aceste metode în general dar şi Tarot-ul, în particular. E o excursie utilă şi interesantă în profunzimile noastre, la care el ne invită, aşa cum ne-a obişnuit pe cei care îl urmărim de ceva vreme, unii chiar cu nerăbdare, ca Monica şi ca mine şi încă destul de mulţi.
Vă invit aşadar să îi faceţi o vizită lui Brush, în Palatul său virtual; să poposiţi cu răbdare în fiecare din săli şi să fiţi alături de el. Merită şi cred eu că dacă veţi face asta, o veţi face în primul rând pentru voi înşivă. În egală măsură însă, îi veţi oferi şi lui sprijinul de care are nevoie, pentru a merge mai departe. Pentru că, avem nevoie unii de alţii, oricât de puţin ne place să admitem acest Adevăr simplu. Explozia internetului din ultimii ani, e o dovadă imposibil de contestat în acest sens.”

N-am abandonat nici pagina de Tarot, nici proiectul cărții.
Însă nu vreau să fac o treabă de mântuială, am tot citit alte cărți între timp, am studiat și practicat și am câteva corecturi de făcut la ceea ce am scris acum 6 sau 2 ani… 🙂 Mai sunt câteva aspecte pe care vreau să le lămuresc, să corelez anumite aspecte…
Și am de realizat designul pachetului propriu de cărți. 😀

„Evaluare profil brushvox:
Conţinut 10, Prezentare 10, Promovare 8. Total = 9,33.
Prezenţă Web 7*. Total = 7.
Media = 8,16 * = Doar 8 la promovare şi 7 la web, pentru că Brush, eşti un mare golan! Ai lăsat baltă situl de Tarot, poţi face nişte video super cu zestrea ta, dar… aştepţi… Ce!?! „Maybe your next life!?!” Aştept să îmi dai „dupe urechi” măcar cu un video. Vezi că Movie Maker sub XP, merge şi fără clipuri predefinite ca durată, are destule tranziţii şi .wmv e suportat de Google Video! Am putut face capturi pe FireWire, aşa că: Ce mai aştepţi?!
Ştiu că e greu acum, că treci printr-o etapă dificilă foarte. Eu sunt convins însă că lucrul la un clip, o să deblocheze multe resurse înăuntrul tău! Give it a try! Give yourself a chance, will you!?! [Because… we love you! Monica şi Şerban]”

Prefer să lucrez cu MAGIX Movie Edit Pro, dar lucrez și cu Sony Vegas, Adobe Premier și alte câteva programe… depinde de ce am de făcut. 🙂
În acest (mini și pseudo) clipuleț apare și Micul Vrăjitor.
Am un proiect să fac un film complet pentru albumul Mr. Pan[k]sament și… am și un alt proiect (film 😛 ) în cap.
Am multe proiecte în derulare paralelă, unele au nevoie și de ceva-ceva finanțare nu doar de timpul și energia mea, dar sper să mă organizez (mai bine) și să le fac pe toate. 🙂

Pe partea audio, lucrez predominant cu REASON și REAPER… 🙂

Merci Șerban, merci Monica. Și eu vă iubesc.

Și le mulțumesc și tuturor care au răbdare cu mine, mă citesc, dialogăm. Mulțumesc.

28 comments on “Disecție pe un cadavru viu

  1. dupa tot ce-am citit , cuvintele mele par inutile si lipsite de sens …………… asa ca ma rezum doar la : buna dimineata !
    🙂

  2. Asa e ..Lumy are dreptate ..E greu sa mai spui ceva …Asadar Vrajitor din Oz sau Brush sau Attila ….uite cati intr-unul ..

    Sa te bucuri de ceea ce stii ,de ceea ce esti dar, mai ales, sa devii ceea ce trebuie pentru ca ai atatea de spus si POTI ..Eu zic sa ai si un Dram de NOROC ..

  3. pentru lumy – după ce m-am mutat la București, o vreme am fost destul de speriat și supărat și un prieten mi-a spus: „ai să vezi, la București vine mult mai repede primăvara…” 🙂
    nu știu cum este primăvara la Paris, dar mă bucur de cea de aici, din București. a venit. 🙂 după trei ani… ha ha ha! 😛 😛 😛
    (merci. 🙂 )

  4. Sa modifici culoarea ochilor.. 😛

    Si nu e prima oara cand spun …ce am spus ..E ceva timp si bucuria mea e ca ai crescut …Frumos.

  5. wowww! lumi m-a trimis de ieri aici… dar, cum io nu am mai avut ochi pentru ecrane azi-noapte, cînd ne-am întors de la Papa la Soni.. am tras o mîncare din aia ca la Mamaia Lilica acasă… deja.. primăvara ne pregăteam să mîncăm afară… în fine.. dorrrhhh îmi e de vremurile celea blînde…

    p.s. brush… toate cele scrise de băietul ăsta… sunt așa de vii și resimțite din vintrele intelectului muyeresc (că feminin, nu poci a spune..din moment ce azi sunt doar un… hai să zicem, caporal, – în livretul meu scrie sublocotenent – la Infanterie!!! – moașă-sa!… într-o lume în care generalii dorm pe toate fronturile muncitorești!) încît.. vorba lui Lumy… neața bună!

    p.s. ca bucătar, poți fi angajat și la Capșa!!!
    deși, nu ți-aș recomanda… au bucătar bun, dar o servire detestabilă! se înșurubează în mormînt strămoșii ultimului supraviețuitor al familiei – Domnul Ștefan Capșa… nici nu știu dacă mai trăiește și nu caut pe net.. sunt lucruri pe care trebe să le aflu prin viu grai…

    p.p.s. dacă vii astăzi cu David.. promit să nu fiți dezamăgiți… imediat după ce se trezește după-amiază… are cine să stea cu el.. și, dacă nu are.. putem prezenta amîndoi Serata de Joi.. mai ales, că voi avea motiv să vorbesc mai puțin… nu e nevoie nici să dai sms… de la 17.00 sunt pe baricadele coolturii adevărate și fără de inhibiții de mimose ratate – care este! – de la papa la soni…

  6. pentru liloo – sunt stors. nu este doar D ci în general toată perioada, toate acumulările, poate și primăvara… seara la 8 îmi cade capul de somn, noaptea nu pot să dorm și ziua mă mișc în reluare.
    calificări n-am de nici unele în nici un domeniu. mi-a îndesat D (celălalt, ăla cu barbă din biserici) în traistă cu… nemiluita, uneori chiar cred că nu mă ridic la înălțimea “dotărilor”.

  7. ba te ridici! cu vîrf și îndesat.. și cu o dezinvoltură naturală! venită tarrhhe de departe în tine…
    doar că, ca orice venetic de bucurești – cică în banat se spune… vinitură! – de bună calitate, care vrea să își păstreze nu numai calitățile umane, ci și marca personală, ți-ai așezat singur ștacheta sus… și, pe zi ce trece o ridici și mai sus!

    cunosc! am marcat destul pe drumul acesta! femeie fiind, am muncit și muncesc încă – cît 7… și? la ce bun? dar, chiar nu mă interesează! nu aștept nimic de la nimeni! cu atît mai mult de la prieteni!

    îmi știu valoarea. îmi și cunosc valoarea.
    ceea ce reprezint deja – este recunoscut de oamenii de calitate, fie că mă cunosc personal, fie numai prin ceea ce am scris sau lucrat.

    restul, chiar nu mă interesează! iar acum mă joc – nu cu prietenii, nu cu cei apropiați… nici măcar nu restul participanților la traffik greu!… mă joc, fiindcă ludicul din om este ultima garanție a respectării legilor nescrise a bunului simț.

    restul, se rezolvă prin avocații din oficiu, care își pun serviciile în slujba culturii.

  8. pentru liloo – încerc să mă ridic la aşteptările mele şi reuşesc cu dezinvoltură să mă dezamăgesc succesiv… ha ha ha! 😛
    ei… sunt cam obosit, n-am nici o explicaţie pentru asta, mănânc fructe şi salate. 😀 adică… bag biblia vitaminelor! 😛

  9. “Brush este un tip audio-vizual”. Tare!
    Mie stii cum imi place sa fie musacaua? Cartofii piure, sa nu fie bucati. E delicioasa!
    O seara frumoasa, Brush!

  10. pentru Minelus – sunt un tip obosit. momentan.
    s-a terminat şi musacaua, tre’ să “coc” altceva-n week-end…
    ‘neaţa. 🙂

  11. Buna dimineata (inca o data :)), Brush! Lasa ca o sa-ti revii, eu ba dorm, ba nu dorm, de ex. asta noapte m-am bagat in pat la ora 3… O zi frumoasa pentru doi baieti cu ochi albastri! 🙂

  12. pentru Minelus – m-am culcat la 20.30, m-am trezit la 0.30, m-am culcat la 2, m-am trezit la 5.30. 😀

  13. Brush, îţi mulţumesc! Trebuie să recunosc, m-am simţit cam ruşinat când m-am văzut aici, dar “it’s part of the game”, vorba rusului 😉
    Mă bucur că ai ieşit din anonimat cu filmele. Ar fi fost stupid şi, am să recunosc acum, am intuit că te-ai jucat cu video. Suspectam Premiere, că e cel mai “spart” şi atrage cel mai mult. Mi-a plăcut ideea cu Dave, de altfel, recunosc, în materie de montaj video, mă atrage mai puţin discursul cinematografic şi mai mult cel ideatic. De altfel, ca mostră, Matrix e o porcărie de film dacă îl vezi fără sunet. Altfel, rămâne un film epocal. Alt exemplu, e Pink Floyd. Ascultat, e ceva. Văzut, altceva. Citit altceva, iar toate laolaltă, cu totul altă poveste. Poate şi anii copilăriei petrecuţi în teatru îşi spun cuvântul şi cred că aşa e şi firesc, altfel efortul lui taică-meu ar fi fost pierdere de vreme. Pentru mine Arta, înseamnă cam asta: începe de când se trezeşte artistul şi până ajunge iar în pat; iar asta abia se cheamă “artă”. Poate şi pentru că am avut unica şi extraordinara şansă de a fi unul dintre puţinii care au asistat la repetiţiile Marietei Sadova, o Lady a Artei Teatrale Româneşti. De la ea am învăţat una dintre memorabilele lecţii de umilinţă. O alta, de la Camil Ressu… Pe la Dalles l-am cunoscut. Şi-a imaginat că poate rămâne incognito… Când l-am auzit întrebându-mă din spate şi m-am întors ca electrocutat şi l-am văzut, mi-a scăpat fără să vreau: “dom’ profesor!” Deşi îl vedeam prima oară, l-am recunoscut şi şocul a fost atât de mare, încât a fost prima reacţie… şi cred că singura posibilă. Mă rog, presupun. În cazul meu, e cert, de vreme ce asta a fost. Presupun însă că în ceea ce aş numi eu “normalitate”, ESTE, trebuie să fie singura posibilă.
    Să revin… Articolul l-am scris ca de obicei, “dintr-o suflare”. Atâta doar că “suflarea” zisă, cred că a durat vreo 3 luni. Am tot vrut să scriu, dar mi-era “peste mână.” Reveneam, reciteam, priveam. Ceva lipsea. CE? Cum eu pornesc de la premisa că buba e la mine, “encore!” şi o luam de la capăt. Aşa s-a construit “dintr-o suflare” zisă. Am menţionat amănuntul ăsta de anectotică, pentru că cei care m-au văzut scriind cred că scriu foarte repede. Da, mişcarea mecanică şi “producerea” textului în fişier şi înainte pe hârtie, le fac oarecum repede. Dar durează până “iau startul”. Uneori, îmi trebuie şi un an… E drept, mâzgălesc eu pe ici, pe colo, dar până să iasă ceva…
    Revenind la filme, ştiu din experienţa mea că montajul unui film e o experienţă care te schimbă. Pentru tine, imaginea statică (foto), poate te exprimă ca element (Pământ). Dar “motoarele” tale, au nevoie de mişcarea filmului. Înăuntrul tău e o lume prea largă să încapă într-o poză. Şi uneori, e nevoie să o laşi să se manifeste aşa cum e ea, deşi, admit, ca şi la mine la scris, multe imagini ajung la categoria “arhivă personală”. Cred că dacă adun textele de la “naftalină”, sar bine de 1500 pagini. Dar alea sunt “crochiuri”, să zic aşa. Filmul, atât cât l-am abordat, mi-a aplicat nişte constrângeri. Destul de dure. În primul rând, e coerenţa discursului. La imagine, asta e altfel. Laşi intuiţia să te ghideze şi degetul apasă butonul. Ştie el când… La film însă, toate trebuie înlănţuite şi intuiţia trebuie să lucreze non-stop. Asta forţează mult disciplinarea. Am simţit-o pe pielea mea. De altfel, se vede şi în filmul cu Ucenicul Vrăjitor!;)
    Ai ajuns în punctul în care îţi sugerasem eu, de “dincolo de nori”. Am presupus că vei colabora cu Dave, că o să scrii ceva note pentru ocazia asta. Chiar dacă să zicem că refaci o partitură mai veche. E un altfel de pictură…
    Acum, o ultimă idee: Fă din articolele gastronomice PDF-uri şi pune-le pe Scribd.com. Vezi tu “de ce”! ;):)
    (Sau, poate preferi “Prietenii ştiu de ce!”? :P)

  14. pentru Minelus – dacă este vorba de ziua de naștere: La Mulți Ani! (cu întârzierea și scuzele de rigoare).
    În Tarot sunt cele 12 cărți echivalente ale celor 12 zodii. Poți afla ce carte te reprezintă aici: http://www.flarn.com/~warlock/tarot/ – însă sunt „chestii” la fel de generale ca și zodia sau… horoscopul (general).
    o seară frumoasă!

  15. Multumesc mult, dar nu… in octombrie… 🙂
    O seara frumoasa sa ai, Brush! (Am citit si ce ai gatit tu azi… a la Brush…. 🙂 )

  16. pentru Şerban Stănescu – încă o dată: eu îți mulțumesc.

    probabil am pomenit pe undeva, am lucrat 2-3 ani în televiziune, am prieteni operatori (cameraman), am prieteni regizori și scenariști, critici de film… de editare video m-am apucat cam de 8 ani, dar când am avut ocazia m-am „jucat” și cu camera. un prieten operator spunea că plecând de la desen/pictură, trecând prin foto și ajungând la filmare, am o încadrare foarte bună, văd spațiile și în spațiu. așa o fi. 🙂
    filmul este foarte tentant fiindcă poți să „înghesui” în el și imagine și sunet, și text și idee.
    „The Wall” este un standard în acest sens. „Matrix” nu este chiar de lepădat, ideea – deși nu nouă – este incitantă iar realizarea a adus câteva inginerii noi cel puțin de efect. Un film bun are nevoie și de sunet și muzică bună. 🙂
    majoritatea filmelor românești au un sunet desecrabil… dar asta, este o cu totul altă poveste.
    Ce cântă David la clape de multe ori am înregistrat. 😀 Uneori „fur” câte o temă, idee… aș vrea să-i fac un album când o să aibe 5-6 ani…dacă o să vrea și el. Nu fac din el un „stratan”. 😛
    Rar am intrat pe Scribd.com și nu cred că este mare înghesuială la descărcat plătit… mai vorbim. 🙂
    să aveți o săptămână faină. 🙂

  17. hm! nu mai apar comenturile pe email!

    cele bune, om bun!
    astazi, miercuri, 31.03.2010 p.Chr. m-am pilit de la jumatate de sticla de bere… dar, nu am mai dormit de doua nopti si de pe 9 martie k lumea…

  18. pentru liloo – odihnește-te, detașează-te de probleme. nu o să-ți vină să crezi, dar și după un somn bun, mâine, tot acolo o să fie.

  19. am dormit tun…

    de la La biblioteca (aproporno, știu crîșma de ani buni… ai mai auzit de vreo bibliotecă fără de cărți??? – noi am oferit, pe 11 martie, primele cărți!)
    pe drum, mă trezisem… am mers unușurel spre calea victoriei, apoi am coborît în orașul vechi… mirosea a primăvară și tinerețe… prind din zbor, o conversație – o fată frumoasă spunea cuiva la telelfon – hai, măi, vino! e concert și mîncare tradițională!!!
    această zonă a început să fie ceea ce îmi doream… ceea ce visasem – zonă istorică cu bistrouri și aer cosmopolit… am dat de o vitrină cu bijuterii vechi (sau care, păreau vechi!).. chiar erau – din perioada interbelică! – am vb. cu doamna – poate îmi faci ceva fotografii cu ele! înainte de a le vinde – sunt ale dumneaei (din familie! nu mai are cu ce să își plătească întreținerea și ce să pună pe masă.. e o simplă angajată la un magazin oarecare…)
    din păcate nu mai am un ban… altfel, le cumpăram eu… bijuteriile familiei noastre au rămas în basarabia… strămășii rămași acolo, au fost puțin uciși sau duși în siberia… (tata este cel care, trecînd peste toate cele, iubește, respectă și se închină dimineața și seara… este unul dintre oamenii care a depășit durerile, păstrîndu-și credința și dragostea de viață și oameni)

    iertare..toate se leagă cumva… nu scriu amestecat.. doar așa pare

    o zi frumoasă și blîndă
    liloo

    andrei și scaiete dorm în dormitor… zăpăuceală mă ajută să scriu acum…
    o nouă zi… respect șoferii r.a.t.b. – îi văd în fiecare zi – au un calm desăvîrșit într-un oraș nebun de legat!

  20. pentru liloo – Bucureștii au și farmec, nu doar praf, mizerie și aglomerație… n-am chef să discut despre politică, dar ce fac șoferii acum este doar încă un bullshit. totul a devenit dependent politic… chiar și micile povești duioase…
    încet unica față la care mă mai uit cu admirație este cea din oglindă seara când mă spăl pe dinți. cu robinetul de apă închis. 😀

  21. nu e rău îți rămîne aroma de pastă lipită de dinți și dimineața devreme…

    a fost ok serile astea… aseară în cișmigiu, astă seară la papa la soni… în afara urmelor de gheare, totul e ok…
    sper să îmi iasă bună mîncarea, altfel, voi fi mîncată de vie!

    și, ce mai rămîne de jumilit pentru cei de la palatul șuților? 😛

    sara bună, brush

  22. pentru liloo – nu, ideea era că oprești apa cât te freci pe dinți și te privești ca maimuța-n oglindă…..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *