Adio, dar rămân cu mine. Bine?

Bine. 🙂
ce faci băi?! unde umbliiiii?!
Poate indiscretă, dar îndreptățită întrebarea. Nu mi-am premeditat, planificat (semi) dispariția, așa a fost să fie, așa s-au așezat lucrurile.
Am avut câteva zile agitate și mai urmează câteva. Încerc să mă împrietenesc cu mica, dar cocheta garsonieră în care m-am auto-exilat, cu laptopul de împrumut pe care butonez chiar în aceste clipe, cu noua priveliște de pe fereastră, dar da, pot să spun că sunt acasă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9pcvBFFflEc&feature=related]
Mă tot dau mare (mic) specialist în Tarot, susțin sau am impresia că am înțeles mecanismele care guvernează universul, însă știu cu siguranță că sunt lucruri pe care este imposibil să le anticipăm, viitorul este la fel de schimbător ca oamenii cu care interferăm. Nu trăim nici izolați în singurătate, nici într-un glob de sticlă.
Nu vă plictisesc cu teorii, este simplu: dacă n-ai ureche muzicală, nu depistezi un falset într-o melodie.
Lucrurile murdare de care unii oameni sunt capabili, nu le poți prevede atâta timp cât tu nici nu te-ai gândii la astfel de mârșăvii.
Divorțul niciodată nu este o plimbare-n parc primăvara, iar dacă sursa problemei este o acută lipsă de comunicare, divorțul se transformă inevitabil într-un război care pe care.
Este trist că în acest război al adulților (iresponsabili) la mijloc este prins și suferă un copil. (Tati te iubește David!)
Dar să revin pentru (încă) un moment la comunicare: numele corect al lui Dumnezeu este comunicare. (Este încă o revalație care nu înseamnă implicit și salvare. 🙂 )
Comunicăm bine cu noi înșine, vom comunica bine cu orice și oricine. Sau aproape cu oricine. Mai greu – și tot mai greu – cu cei ce refuză și comunicarea cu sinele, dar asta este evident, nu?
Am închis o ușă, s-a descis alta, nu este vorba că m-am eliberat, dar simt că am deblocat o stare, o situație care era o înfundătură. Și am deja câteva semnale pozitive și sunt convins că vor urma și altele.

Mai dați-mi câteva zile și încerc să revin și pe blog la normal.

Dar da, mulțumesc pentru întrebare, sunt bine.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=E1QMFOR5wi8]

27 comments on “Adio, dar rămân cu mine. Bine?

  1. bine ca ai venit cu cele cateva lamuriri… unii habar n-au sa comunice cu ceilalti pentru ca sunt mutilati sufleteste. doar compasiune pentru golul din inima lor. duca-se… bucura-te ca a fost asa si acum. viata abia incepe… bafta multa in tot ce faci… tin pumnii. 🙂

  2. Nici nu mai stiu ce sa-ti spun. Bine ca esti bine! O sa-ti fie greu, pentru ca este David, frumosul David, sa fii mereu aproape de baiat!
    Dumnezeu sa te intareasca, Brush si sa ai parte de liniste si multa bafta! Toate drumurile sa ti se deschida!

  3. Ştiu că doare… pe toţi ne doare despărţirea de familie. Şi totuşi e una din condiţii. Tot ce pot să spun e ceea ce mi-a deschis o altă cale. SĂ IUBEŞTI PUR ŞI SIMPLU. Da, eu îmi iubesc fostul soţ care a divorţat de mine încă din 2000 şi a păstrat tăcerea ani de zile asupra hotărîrii luate, îmi iubesc părinţii care mi-au fost doar părinţi şi mai puţin prieteni, îmi iubesc fraţii care m-au privit ca pe un obiect pe inventarul familiei… între timp am început să mă iubesc şi pe mine! Am amintiri frumoase cu toţi şi am ales să văd dincolo de judecată. E singura cheie care îţi deschide uşa spre sus…iubeşte necondiţionat… aşa cum o singură fiinţă de pe lume te-a iubit aşa cum eşti.
    Atunci cînd ai decis să faci curăţenie ai să comunici cu altfel de oameni. Prieteniile vechi se destramă de la sine…cine vrea să comunice ştie unde să te găsească.

  4. pentru Papillon – 🙂
    sunt uşor înghesuit, am programul încărcat, multe de rezolvat, dar încet-încet, rând pe rând le rezolv pe toate şi lucrurile revin la cursul lor firesc. 🙂
    nu abandonez nici copilul, nici prietenii, nici… blogul. 🙂

  5. pentru Minelus – mă ocup în continuare de David şi sper ca lucrurile actuale să-l afecteze cât mai puţin… a fost o decizie dificilă, dar cred că am ales bine. 🙂

  6. pentru Luka D – nu sunt aşa plângăcios…. 😛
    iar viaţa nu seamănă cu… Pantera Roz. 😀 (ştii povestea, “n-am găsit altă rimă…”) 😀

  7. pentru Stănescu Monica – oamenii folosesc prea des şi nechibzuit acest “iubesc”, ştim amândoi asta, eu mă feresc să-l uzez şi banalizez, dar sunt câţiva oameni pe care-i iubesc şi la care ţin şi îi ţin aproape.
    am prieteni cu care nu vorbesc cu lunile, dar asta nu le scade din calitatea de prieteni, mereu suntem acolo unul pentru celălalt când este nevoie.
    iubirea este doar un alt nume pentru Dumnezeu. 🙂

  8. pentru Anna – le iau pe rând, le iau cum pot, cum am soluţiile. 🙂
    da’ am rămas în zonă şi… revin. 🙂

  9. pentru vineri13 – încă nu, dar sper să-l obţin. 🙂
    însă fac curat în toată viaţa mea. 🙂

  10. vorba oradenilor rockisti………………un sfarsit e un inceput………………………, nu privi inapoi …..baga tare ca ai de recuperat. nu stiu ce …dar cred ca ai …….

  11. pentru rifeor – cu nord şi sudul m-ai băgat în ceaţă! 😛 😛 😛 bucureştiul încă-i un mister pentru mine, dar ştiu să ajung acolo cu tramvaiul şi cu metroul, dar de la metrou am de mers….
    aaaaaaaa! nu man, n-am plecat din bucureşti, nu-l abandonez pe David, sunt la el acum, tătic babysitter. 😀
    de recuperat am ce recupera, da, am şi câteva noutăţi, da’ toate la vremea lor. 😀
    thanx bro!

  12. in mozaicul societatii … etern credeam ca dintr-o imagine frumoasa in care ce lipseste ca bucatzica suntem doar noi !! ceea ce nu corespunde incet dar sigur il decupam .. si poate poate il uitam dar cel mai des il ingropam sub alte bucatzele ce le adunam..

    in final ajungem sa ne intrebam cindva de ce am fost creeatzi … si uitam ca la rindul nostru poate am creeat si noi poate din dragoste poate aleator poate ca am crezut intr-o imagine !

    pregateste-ti raspunsul azi pt David ca intrebarea va veni cu singurantza cindva !

    new shoes new blues ar zice altcineva !

  13. pentru UnSoricel – ştiu că nu-ţi place Reznor, dar cam asta e treaba: there is no you, there is only me….
    David este o altă poveste, sunt lângă el şi sper să rămân, să fiu acolo de câte ori o să aibă nevoie de mine.
    răspunsuri…… ştii bine că mereu sunt mai multe.

    în rest….. adunăm cioburi şi lăsăm cioburi în urma noastră.
    eu am o singură idee: nu vreau să mă dezamăgesc.
    şi am standarde ridicate.

  14. pentru Garm – ce chestie, chiar scriam ceva şi te pomeneam. poate termin şi pun pe blog mai târziu.
    Mulţumesc. 🙂

  15. ba da, ai abandonat …….ideea e ca in curand va avea un altul vitreg , iar ala va fi acolo zi , lumina ……tre sa fi tare dude……nu cred ca o sa fie usor …..bafte….

    deci esti tot in south of heaven…..sunt sigur ca intr-o zi vei urca la nord , la liniste si pace . la north of hell.

  16. pentru rifeor – sunt punk dude, David acum știe deja cine este „tati” și asta nu cred că se va schimba. în rest, dacă apare ăla vitreg, trebuie să fie el tare… 😛 😛 😛
    până una-alta south, cum am mai spus, mi-ar place și mai la sud, prin Istanbul. 😀

  17. Salut!

    Trebuie să recunosc, am re-trăit câteva momente teribil de dificile citind vestea asta. Dar sunt bucuros pentru tine! E BINE!
    These were the bad news
    And now, the GOOD news
    După cum vezi, am “reînviat” pe net. A fost una din experienţele frustrante prin care am trecut. Mai multe despre asta, pe blogul meu.
    Vreau să îţi spun că ştiu ceva ce te interesează. Din viaţa mea o ştiu.
    Aveam vreo 3 ani jumate’ când ai mei “au spart căruţa”. Singurul lucru pe care i l-am reproşat lui Mama pentru că a divorţat, a fost lipsa de comunicare..
    Ai grijă la un singur lucru: OPENNESS, îi zice Sam, iar Ion al nostru, îi zice SINCERITATE.
    Fii deschis, orice ar întreba David, răspunde-i, fără însă să incluzi în răspuns direcţii de gândire şi considerente personale.
    Faptele brute. Fă-ţi curajul să îi ceri opinia. Tot ce îţi cere el şi îţi va cere vreodată, este experienţa brută: FAPTELE.
    Fiind deschis, indiferent ce decizii vei lua, el te va înţelege. Dar astfel, vei cultiva în el forţa de a trece dincolo de arbitrariul personalităţii (=EGO).
    Înăuntrul lui, va şti că fără tine şi fără mama lui, s-ar fi născut în altă familie. It’s just that simple!
    Mama s-a temut că o voi judeca şi a tăcut. Ani în şir. Iar eu am vrut atât de tare să ştiu “de ce”, încât (black fate?) am dat peste un jurnal al ei, dintr-o perioadă foarte relevantă pentru mine… Şi încă multe altele… Când a descoperit, l-a distrus… La ce a folosit? Să ţi-o zic eu: A distrus încă o punte de comunicare.
    Ca să mă curăţ de toate “de ce”-urile, a trebuit să înfrunt timp de vreo 3 luni (2008) tenebrele cele mai adânci din mine. Ceea ce unii iniţiaţi numesc “Hidra”, sau, alţii, “Iadul”.
    Mulţi îşi închipuie că “Iad”, ar fi o planetă. Într-un anume sens, chiar e. E o planetă energetică pur personală, în care fiecare de-a lungul vieţii, aruncă la grămadă, (lada cu gunoaie radioactive?) tot ce îl îngrozeşte şi tot ce crede că l-ar face de ruşine. Cine reuşeşte să trăiască acolo măcar câteva ore, a făcut un mare pas înainte pe Calea propriei evoluţii.
    Suntem suma TUTUROR faptelor, alegerilor, deciziilor noastre. oricum ar fi ele. Abia când avem forţa de a le privi în faţă, oricum ni s-ar părea ele, am depăşit stadiul de biped înzestrat cu… [aici ar trebui un drop-down list…]. Pentru că da, deşi suntem foarte înzestraţi, ne mulţumim să constatăm. Atât!…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.