Suicide Commando – Implements of Hell (2010)

Suicide Commando este un proiect Electro-Industrial pe linia EBM al belgianului Johan Van Roy şi activează din 1986 iar acest „Implements of Hell” lansat pe 22 – Europa -, respectiv 26 – America – ianuarie este al 12-lea album.
Van Roy navighează în zona electronică agresivă, este zgomotos şi sumbru concomitent, combină tonurile grave cu ritmurile incisive, dar strecoară şi armonii, coloraturi inspirate pentru a-şi face muzica mai dinamică şi interesantă. EBM-ul în sine este destul de linear, însă cu puţin efort şi fantezie lucrurile pot fi modelate în aşa fel ca rezultatul să fie dinamizate, lucrurile pot fi aşezate şi aranjate astfel ca rezultatul să fie incisiv.


Van Roy are şi suficientă experienţă şi simţul necesar ca muzica pe care ne-o propune să fie suficient de dinamică să o urmăreşti, are şuruburi, mici găselniţe care o fac interesantă. Cu toate acestea, deh, metehne de rocker bătrân, mie îmi lipsesc chitarele. Acest „Implements of Hell” mi-a amintit – din nou – de „Slash And Burn”-ul celor din Schnitt Acht, minus chitare. Şi acest minus pentru mine contează, dar cu siguranţă nu şi fanilor EBM.

„Implements of Hell” este împărţit în 2 CD-uri, primul conţine 10 piese plus un intro, cu o durată de 53 de minute, al doilea disc are 11 track-uri, 56 de minute şi conform bunei tradiţii EBM, conţine variante remixate, avem astfel versiuni diferite produse de Leaether Strip, Komor Kommando, Xotox, Fïx8Sëd8, Schattenschlag, Nurzery Rhymes vs Betamorphose sau JH din Centhron.

Din setul „original” mi-a plăcut „Die Motherfucker Die” cu disonanţe şi tonuri sumbre, suprapunerea sunetolor şi ritmul incisiv; „God is in the Rain” beneficiază de o construcţie armonică interesantă, pulsantă; „Hate Me” are un ritm incitant, clapele ţâţâie incisiv, tema de bază este minimalistă, dar de efect sau „Come Down with Me” se şerpuieşte misterios şi creşte exponenţial în intensitate, are atmosferă.
Este un album destul de compact, echilibrat, are momente şi soluţii bune, cu siguranţă la volum infernal într-un club efectul este maxim, însă nu este un disc de ascultat cuminte acasă.
Şi eu în ultima vreme sunt suspect de cuminte. 🙂

2 comments on “Suicide Commando – Implements of Hell (2010)

  1. pentru Ruby – înţeleg că nu eşti… cuminte. ha ha ha! 😛
    da, sună ok, nu e un produs chiar pe zona mea de gust, dar asta n-are relevanţă. 🙂 într-un club bubuie clar. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *