mobilitate

Tembelismul este în floare şi toamna. “Vine şefa!” Să fie sănătoasă! Toată lumea stă cu spatele drept, foarte concentrată la monitoare şi tastează cu repeziciune. Fetele au îmbrăcat rochii, sunt aranjate, ţinută business, sunt sexy şi elegante, parfumate. N-ai cu cine să fumezi o ţigară, “am treabă” este răspunsul la ordinea de zi. Monotonie mecanică, mediocritate comodă, clişee, etichete, cum se spune acum: branduri cool. Tot ceea ce a ajuns să ne definească şi tot la ceea ce ne rezumăm sunt stupizenii fără valoare. O lume a brelocurilor fiţoase. Briceag dotat cu USB. Eu vreau un telefon mobil cu periuţă de dinţi electrică. Te plictiseşti în tramvai, înfigi periuţa-n gură şi-ţi freci gingiile timp de două staţii. Şi dacă tot suntem în era globalizării, am atins subiectul multinaţionalelor şi multifuncţionalelor, telefonul acesta de şmecher lustruit, ar putea avea şi aparat de tăiat părul din nas. Am câteva fire care mă enervează teribil! Peroanele metroului sunt tare deprimante şi plictisitoare, aş putea să-mi rezolv problema frezei nazale. Pot să-mi imaginez staţia de la Unirii de exemplu, joi la ora opt dimineaţa, ticsită cu oamenii, unii-şi freacă gingiile, alţii îşi defrişează părul din nas. Cei cu viziuni sof(t)iste ascultă muzică iar cei cu simţ artistic dezvoltat, fac fotografii. Şi totul cu telefoane mobile. O lume a vitezei, a lucrurilor mobile. A instabilităţii instituţionalizate şi atestate. Acumulăm tot felul de lucruri lucioase pe exterior, dar tot mai perisabile.

Ies la o ţigară.

De ieri sunt student. Nu simt nicio emoţie şi încă nu mi-am luat o ramă să-mi pun diploma în baie în locul oglinzii. Sau s-o pun deasupra? Ideal ar fi totuşi să o pun pe uşă, halat de baie tot n-am şi aşa aş putea s-o privesc în fiecare dimineaţă când tronez pe toaletă, în loc să răsfoiesc colecţia veche de Playboy. Am să mă mai gândesc. Cu puţin noroc obţin o mărire de salariu şi CV-ul meu arată mai comestibil având studii superioare. Rahat. Diploma este iar o chestiune pur de luciu.